sandcastles

intre o saltea si o patura ma desfasor in toata splendoarea mea si nu mi-e usor sa nu ma intreb unde a trecut timpul...parca ieri tragea mama de mine sa ma duca la gradinita, si dupa aia prima zi de scoala cu ghiozdanul ala ridicol, si apoi orele de matematica din clasa a 5-a, imi aduc aminte ca m-am dus in camasa, si poate din cauza asta am dat de inteles ca as fi cine stie ce om serios si m-a pus diriga seful clasei, dar ca de obicei cand vine vorba de mine...aparentele inseala...si apoi a venit clasa a 7-a cand aproape in acelasi timp a venit ziua aia pe care n-am s-o uit niciodata, era 27 februarie si eu cu colegii mei beam bere la cutie in ora de fizica, pana s-a prins profu...si perioada in care m-am apucat de sport...si prima accidentare serioasa...de nu mai puteam sa merg...si de tedi...si apoi examenul de capacitate...vai ce provocare care mi-a pus indiferenta la incercare....si liceul...inceputul depravant al existentei mele si in acelasi timp perioada care mi-a deschis ochii despre cat de grea e viata in general..si cine mai bine sa-mi arate ca viata e rea decat cel care mi-a dato....dar destul despre...mine...dragostea s-a intamplat si ea...si ca orice lucru bun in viata..a venit...m-a ranit si a plecat...ma gandeam azi...ca e nevoie de curaj sa iubesti si de bautura sa uiti....si au trecut anii..pe parcurs evident a aparut si facultatea...si primul job..si al doilea job...si tot asa..si petreceri si distractie..si amintiri placute..si scoala..prietenii...dezamagiri....si uite asa...mi-am scris amintirile in cateva randuri..si cum sa nu iti spui in sine "parca ieri am facut si asta"....

ciudata firea asta umana...care limiteaza fericirea la lucrurile pe care ni le dorim sau pe care vrem sa le facem....ma intreb daca exista persoane fericite asa...din senin. poate e dilema mea..sau poate chiar exista pe undeva unul cu creierii pasteurizati care e fericit ca e fericit..habar nu am..

piese de lego, ce usor era cu ele...le imbinai si iesea ceva...daca repetai schema poate-ti iesea un elicopter sau un castel...daca le puneai dupa capul tau uneori ieseau niste aberatii....ceea ce se aplica si in viata reala...care ciudat..tot din caramizi dinastea e facuta..care uneori se imbina..alteori nu..uneori zidul devine prea mare si te inchide..alteori e prea fragil si se prabuseste...cam asta e viata..."sunt baloane de sapun...iar ce simti tu lasi in drum"