jos regimul!

in fond totul e important si in acelasi timp nimic nu conteaza, dispozitia de a te posta interesat cu privire la spinii din talpile altora este influentata direct de interesul parsiv din mintile bolnave ale incuiatilor din jurul unei pungi de seminte! dar analize de genul asta deja ne plictisesc, poate ceva mai tare decat stirile de pe la televizor si ne provoaca asa mult dezgust incat unii prefera sa citeasca diverse publicatii mondene, n-am sa ma declar anti libertatea sau can can! nu! ideea e ca incet dar sigur ne pierdem identitatea, personalitatea si existenta, curand vom fi asezati pe niste benzi rulante si vom arata ca intrun clip din emisiunea cum se fabrica de pe discovery! noroc ca mai exista unii pe care nu i-a prins matrita societatii, care mai stiu sa citeasca o carte, care mai stiu sa asculte o muzica si care inca n-au uitat de teatre! multi interpreteaza ca adevarata distractie e unde merge toata lumea, dar nu realizeaza ca din situatia complexa provocata nu lipseste decat ciobanul, ca oile sunt toate prezente!

ironia fina este imbunatatirea mea ca si fire, este poate unul din putinele lucruri care au avut un ritm constant in dezvoltare! este o arma, este o pasiune, este un mod de viata! cand esti calm vezi toate din jur si le intelegi cu o usurinta debordanta pe cand odata cu agitatia incep balbaielile!

pacat ca nu suntem un popor care sa scoata ceva bun in momentele in care suntem limitati! altii au facut minuni in situatii de genul asta, negrii in state erau vanduti ca sclavi si din gurile lor a iesit muzica, geniala muzica! romanii din republica socialista din romania erau asezati la cozi pentru carne si hartie igienica si de dupa revolutie avem o problema pentru ca toti oamenii cauta cozi la care sa se aseze, si se pierd pentru ca nu le gasesc. acelasi lucru s-ar intampla daca am lasa un animal din salbaticie in oras, printre oameni, masini, asfalt si multe gunoaie, ca-n bucuresti. evident ca animalul ala s-ar panica, n-ar sti pe unde e, ar da din colt in colt pana s-ar opri in prima bara a unui taximetrist, si el tot din bucuresti, care este convins ca o data cu licenta de taximetrist a primit si strazile din bucuresti numai si numai pentru el! si uite asa nici nu lamurim prima problema ca ne impiedicam de urmatoarea! intradevar viata e o curva, fara doar si poate, dar daca-i dai ce vrea cu siguranta vei fi si tu satisfacut! in rest parca ma simt ca-n alice in tara minunilor, sperietori de ciori, oameni de tinichea si lei fricosi....noroc cu poteca aia aurita!