from the place where normal things don't happen very often

cu razele soarelui in ochi pe un scaun incomod cu un spatar imposibil, se stramba de la razele soarelui, isi scutura scrumul din tigara si-mi spune..intrigata: "stii, m-am saturat sa ma simt ca un telefon public, adica, mai bagi o fisa, mai poti sa dai un telefon, ma intelegi?", eu ridic umerii si ii dau de inteles ca poate continua...si o face dar dupa trei cuvinte parca fara sens, isi mai indeasa o data tigara in gura, trage puternic si pana sa expire fumul isi pune un picior peste celalalt, isi pune cotul pe masa si-si sprijina fruntea in palma soptindu-si parca singura printre dinti "ce ma fac"...eu tac in continuare din umbra tocului de la intrare si mai mult ma uit pe geam dupa vrabii, ea vorbeste, ea stie ce. eu ma gandesc la firimituri de paine si la sirop de tuse....si parca-mi vine sa tusesc....si o fac. atunci isi stinge tigara si-si aduce si cealalta palma la frunte. imi vine sa urlu dar nu stiu ce, sau nu vreau! ma seaca muzica de la radio. as vrea sa tin o predica dar parca n-am chef s-o fac pe desteptul si spun doar "trece". las in aer o tensiune apasatoare, dar ea nu vrea sa renunte si-mi raspunde sec: "trece pe dracu!"...nu mai zic nimic, las dimineata sa faca dreptate si sa ma trezeasca din vis....