draga jurnalule....

cand ai dreptatea de partea ta nu poti mai mult decat sa ai o constiinta impacata...nu de alta dar peste tot exista interese comune diferite de ale tale..deci de adevar...si nu asta ar fi drama pentru ca suntem obisnuiti de mici cu insulte si ocara...dar parca acest deja-vu perpetuu nu prea face altceva mai mult decat sa mai infiga un fior de gheata acolo unde incepusei sa te minti ca bate o inima...si ce-i mai rau e faptul ca prietenii nu vin impachetati frumos cu un disclaimer pe marginea etichetei care sa te trimita undeva in cazul in care apar manifestari neplacute..inca un exemplu simplu al faptului ca viata e un noroi iar tu ti-ai uitat cizmele acasa si trebuie sa te chinui.

e drept uneori...se spune ca inveti din greseli...dar cel mai bine inveti din greselile tale pentru ca greselile altuia le iei zeflemitor in ras avand grija ca de fiecare data sa termini cu "nu ca prostu ala"....asta pana te vezi cu buza umflata traindu-ti drama infima care subit e ceva mai importanta decat temuta criza mondiala.

inseamna sa fii barbat daca esti capabil sa iti accepti greseala si daca ai curaj sa o iei de la capat, nu spune nimeni ca e usor...nu contesta nimeni ca e obligatoriu...dar asta impreuna cu shot-urile de absinth separa barbatii de baieti sau de alte genuri la cate negocierea e face in 30 de secunde cu tariful la ora!

nu-i o drama viata mea...viata mea e o excursie printre simturi...un slalom printre senzatii dintre cele mai diferite...e fascinant tot ce se intampla pentru ca mi se intampla mie...risc sa ma repet reamintint ca nu e o drama pentru ca mi se intampla mie...am invatat sa clipesc cand trebuie sa fiu atent si sa rad cand vantul imi bate in fata...mi-e frica doar de singuratate si de masinile nesabuitilor de prin bucuresti....

as dori sa inchei seara in cinstea mea...pentru ca inca sunt aici!