intre multe alte situatii mondene

"pune ma pixu' jos" pare sa-i spuna cu un ranjet care lasa sa se vada pauza dintre cei doi incisivi si asa tociti de vreme....si el ce sa faca...are in gand pe de-o parte damnarea celor ca el...celor priviti ca pe niste proscrisi, celor judecati gresit, celor condamnati la zdrente si autoflagelare...celor care impartasesc statutul in acelasi timp de invatati, dar si pata de onanisti care nu iese nici cu cel mai performant inalbitor industrial, si pe cealalta parte respiratia rece a siluetei acoperite de gluga aia interminabila care tine parca, prolific, de undeva de sub o maneca jumatatea cozii unei coase! situatia de fata ne pune intro dilema splendida pe care fara sa vrem o traim zilnic...i-as spune adaptare, pentru simplul fapt ca presupune, prin diverse tehnici de conversatie si pe un ton oportun interlocutorilor, aceasta prostituare a personalitatii! si am sa ma explic imediat, nu-i nimic mai usor si o luam simplu...prima varianta, personaj istet, licentiat in economie in a carei proprietate se afla o colectie considerabila de volume clasice, toate citite as adauga....isi incepe ziua in casa, undeva in living-ul deschis la masa unde isi bea cafeaua de dimineata...ora fiind in jur de 7...sa specificam ziua de vineri....fata cea mare da buzna pe usa, ticsita de tutun cu fardul intins mult prea indiscret pe obrazul sau de 17 ani....vine din club, si asa e vineri..nu se face scoala, de luni intra in vacanta...tocmai datorita conflictului dintre generatii, el, tatal, nu intelege, cum de altfel nici ea fiica nu intelege...si aici vine paradoxul...cum se face ca tineretul din ziua de azi/batranii astia refuza sa ne inteleaga...si uite asa..presupunem ca cel destept cedeaza...si asa tatal lasa de la el...isi modifica gandirea...peste toate astea pe scari coboara fiul, o da! fiul! speranta sa in perpetuarea numelui sau, si intro zi...cu voia lui dumnezeu, poate actionari impreuna la firma lor de brokeraj/intermediere....dar nici cu el discutia nu trece granita obisnuitului salut al diminetii pentru simplul fapt ca la cei 11 ani ai sai in cap nu are decat ceea ce ii pune la dispozitie internetul, si stim cu totii cat de nociv este si acesta, dar din nou se multumeste cu cat de realizata ii este viata...si pleaca la munca...se urca din garaj in volkswagenul sau passat, corporate car r36, 2008...potrivit pentru talia sa......si constata subit ca vesnica uzina nemteasca utilizeaza resursele intrun ritm greu de stavilit si se indreapta spre benzinarie...odata ajuns acolo, va trebui sa se coboare la nivelul intelectual al celui care ii pune benzina in masina...si la fel pe rand cu portarul...cu femeia de servici...si apoi cu un zambet larg cand ii cere secretarei cafeaua!...acum stau si ma intreb...unde vine ipocrizia, are cumva persoana asta in gand faptul ca din punct de vedere intelectual, abilitatile sale depasesc cu mult suma celorlalte persoane pe care le-a vazut si care au fost mentionate? sau pur si simplu din drama vietii sale?