cu o aroma distincta de tei

cainele cand isi da seama ca i-a sosit clipa, cauta un loc intunecat si isi asteapta sfarsitul in liniste. omul, tradat de semenii lui, se refugiaza in singuratate. prin clasa a patra am invatat ceva despre un stejar sufocat de buruieni care s-a inchis in sine! cel care intinde mana e considerat cersetor, despre cel care ajuta se crede ca are si alte interese! soarele straluceste...da! asta face, doar ca uneori suntem pe partea cealalta a planetei sau pe partea cealalta a norilor, ce sa facem? sa incercam sa fim tot timpul deasupra norilor in mers, pentru a sta tot timpul il caldura soarelui? ar fi putin dificila, sufocanta chiar, singuratatea asta, plus ca am uita frumusetea noptii, a stelelor, racoarea ei si faptul ca ne-am intelege mai bine fara sa vedem nimic in jur, am conta mai mult pe noi! daca am lipsuri? destule! daca as vrea ceva numai pentru mine, de care sa ma bucur si apoi sa ma impac cu ideile si provocarile vietii? si totusi cine contabilizeaza dorintele, cine aude toate rugaciunile si de ce tot timpul se gasesc legaturi cu divinitatea? individualismul este un concept al neincrederii? cate lucruri pe care le uram trebuie sa facem sa putem ajunge sa facem ce iubim? suntem oare intrun joc, in care trebuie sa ajungem la un anumit nivel sa putem avea acces la ceea ce ne dorim? exista viata dupa moarte? drujba sau coasa? rambo sau rocky? dorinta sau comanda? oricum orice combinatie variaza intrun raport procentual care creeaza nuante de tot felul! nu ne ramane decat sa ne bucuram de micul dejun si de orice zambet sincer!