gesturi

imi bate ceva in cap...ma mananca..asa...nu stiu..sau un pot sa gasesc cuvintele sa descriu senzatia completa..parca doar imagini...ceata si dorinte, vise neimplinite si un sentiment de reusita unde altii au esuat...unii chiat lamentabil! doar incredere, altceva nu cer, cu totii meritam prima sansa, nu? ce sa zic...cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti, oamenii de duzina nu observa nicio deosebire intre semenii lor...printre cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si apoi le scrie ratiunea, dar fiecare proceseaza informatia prin filtre proprii...combinatiile pot fi nenumarate, pragmatismul in sine difera in functie de momentul in care intra in scena, imi aleg strict dreptul de a ignora! de aici inainte toate se intampla pe neasteptate...pe spate imi sta scris "fara semnalizare, fara frane, doar cu o dorita apriga de a nu fi pus in situatii imposibile", pentru ca ajuns in situatia de a fi fara scapare, apar sclipirile de geniu si frica ne perfectioneaza si ascute simturile...