strict necesar

nimic nu mai e cum era, nu mai exista bucurie in nimic...doar linii de praf, nociv in felul sau. adoptam atitudini constructive, potential indiferente doar pentru a ne scuza de lipsa de dinamism pana la urma activ(un vant de paradox bate prin logica), suflete haine si pseudo-tristete, atitudine sinucigasa pana in momentul concretizarii, pentru ca pana la urma a fi barbat nu tine de cat poti sa induri ci de deciziile pe care le iei si apoi induri tot ce inseamna raspuns la ele! unii confunda umorul negru cu streangul, a dracului ironie!! soarta ne pune din ce in ce mai multe piedici si s-a gasit un invatat sa dea vina pe societati secrete, pe george bush, pe mama printului charles si pe conducatorii din umbra ai uzinei de automobile pitesti. strada mea de mult s-a umplut cu sperante si autobuzul n-a mai trecut prin statie sa le ia mai departe...dulce asteptare!