ghici ce?

cand deschizi ochii o stare trista de dezamagire in atinge constiinta cu semnalul ca e deja dimineata, te intorci intro parte si ignori dezamagirea, doar asta faci cel mai bine...si amani trezirea cu cateva ore...timp in care nu faci nimic altceva decat sa nu gandesti...dar realitatea te loveste brusc cu nevoia de a socializa asa ca in prima ora de activitate din zi te ingrijesti de igiena corporala, iti asiguri prima masa din zi dupa care pasesti repede spre binecuvantarea care este societatea...pacat ca in cateva minute te deprimi de starea din jur, esti profund deranjat de tristetea materiala si de infantilitatea spirituala din jur si te gandesti ca totusi singurii tai prieteni adevarati sunt o patura albastra si o tastatura care te asculta negresit, mai ales cand ii spui sa faca ceva contrar diferit de ce ar fi normal...un mic sclav de care abuzezi constant si iti face placere sa-l consideri singurul prieten de la care nu ai pretentia sa-ti atraga atentia cand gresesti...dar nu la asta te gandesti...nu la prieteni, pentru ca esti trist ca i-ai secat de efect, ii cunosti mai bine decat pe tastatura ta...si timpul langa ei pare greu..si aspru...zgarie tot..toate simturile...si lasa o usturime obositoare...calitatea ta de buret cu valva te limiteaza la relatii de interes intelectual peste care treci destul de repede din motive de experienta si conexiuni anticipative! renasterea...acolo as fi vrut sa fiu, acolo as fi fost mai inteles pentru ca oricum nu sunt atat de abstract pe cat par! sigur mi-as dori sa fiu un personaj de-al lui dumas...el a vazut aventura si a legato cu clasa...apoi as trece prin greii ani interbelici ale statelor unite...sa zbor din ghetto-urile din new york catre gangurile din new orleans...sa aud trompete, saxofoane, piane si acorduri clasice de jazz....as da motive melancoliei si culoare intunericului...mi-as promite o viata mai buna mie, celui de acum.....somn usor, regina noptii!