aproape din vis

draga mea, daca citesti asta inseamna ca am reusit sa-mi fac curaj sa o scriu...asa ca..bravo mie! nu ma cunosti prea bine, dar daca ma pornesti am tendinta de a ma plange continuu de cat de greu imi e sa scriu...dar asta, asta e partea cea mai grea pe care a trebuit s-o scriu! nu exista o cale o usoara sa o spun, asa ca am sa o spun direct...am cunoscut pe cineva, a fost un accident, nu cautam asta, nu urmaream nimic...a fost furtuna perfecta! ea a spus un lucru, eu am spus altul....apoi urmatoarea secunda mi-am dat seama ca as fi vrut sa-mi petrec restul vietii in mijlocul acelasi conversatii! acum parca am sentimentul asta undeva in suflet ca ea ar fi singura...e complet nebuna intrun fel care ma face sa zambesc, aproape fara control! ea esti tu, asta-i vestea cea buna! vestea cea proasta e ca nu stiu cum sa fiu cu tine acum...si asta ma sperie...pentru ca am acest sentiment ca daca nu sunt cu tine acum...sunt pierdut....e o lume mare si rea plina de incurcaturi si de intoarceri...si oamenii au un fel in care clipesc si rateaza momentele...momentele care ar putea sa schimbe tot...nu stiu ce se intampla cu noi...si nu stiu de ce sa-ti spun sa ai incredere in cineva ca mine...dar doamne ce bine mirosi...ca acasa...faci o cafea minunata...si asta trebuie sa se puna, nu?

call me, unfaithfully yours!