from the place where normal things don't happen very often

si cum sa incepi cand nu stii de unde sa incepi? unde mai sunt scuzele acum? ce se intampla cu mine? la dracu cu intrebarile astea...ma impiedic de atatea ghemuri incurcate si mor de ciuda ca nu gasesc un capat de ata de la care sa incep sa le descurc, si zic ca-mi merge bine...chiar imi merge bine...dar cand imi merge bine toate se complica...asta-i regula...de ce sa mearga doar bine...de ce sa nu mai fie ceva in plus, o piedica....sau ceva care sa complice sau sa strice totul...si ca orice om normal, ma sperie necunoscutul...si cu cat ma afund mai mult in el cu atat sunt mai speriat...grea viata asta de artist...ma face uneori sa-mi doresc sa fiu o fantoma si sa bantui aiurea...fara nevoi si fara vreo placere prea mare pentru lumina zilei sau pentru socializare...vesnic treaz...vesnic impacat cu situatia proprie...vreau liniste, vreau siguranta...la naiba, vreau fericire...zic si eu ca merit la cate am indurat si la cate sunt inca dispus sa indur...n-am sa ma impac niciodata cu ideea ca asa-i viata..nu exista...nu in mintea mea...si destul cu lucrurile care ma sacaie...poate am sa le impac, poate nu...nu exista formule magice...ci doar sanse in viata de care fie profiti sau nu..lasa-ti constiinta sa se impace cu ideea ca ar fi putut sa fie altfel...just live!