who cares about what i want?

wake up and smell the coffee sunshine....duhneste a dezamagire...si eu inspir dezamagirea asta prin toti porii fara sa simt ceva, indopat cu antialgice, antispastice si dracu stie ce mai ingurgitez pentru ca in etichete nu mai am incredere de ceva timp...totul e ok cu mine...pur si simplu ajung sa traiesc doar ca sa ma intreb de ce traiesc? de unde schimbarea asta? fuck it...a fost luna plina...o mai tin asa o saptamana...doua...si daca nu ma apuc de droguri o sa fiu un om nou...sau cine stie...ma adaptez...prea nemultumit sunt de mine...logica mi se sfarama in fata in timp ce undeva mai jos se cladeste la loc...mi se rupe...coca mea s-a izbit de asa multe valuri ca practic e imuna la apa...tanjeste dupa provocari cum fac varcolacii dupa luna...si fara urlete..fara tipete...fara ovatii....fara nimic...poate sunt un dig de resemnare, dar ce varianta am...lumea e o provocare prea mare si n-am de gand sa sar cu cutitul cand din fata ma asteapta o teava cu un glont pe ea gata sa-mi intalneasca idealismul si inconstienta...sunt un stres pentru cei din jur pentru ca asta vor ei sa fiu...si sincer, prefer sa zambesc si sa le arat spatele...