cronica unei adolescente neterminate...

o chitara...defapt, un solo de chitara...asta parca aud mai mult decat nelamuririle din capul meu...si totusi de unde atatea dileme..traiesc intre patru pereti iar lumina se aprinde de undeva din afara...optimism...il tin langa mine...o sa fie bine, nu? prea multi imi contesta deciziile sa n-am si eu un pic de indoiala...imi pierd dorintele printre atata dezaprobare...nu vreau multe lucruri...dar le vreau...la naiba...tre sa-mi iau geaca...distractiv asa, la cumparaturi...cui nu-i place sa cheltuiasca bani..nu-l cred...ori minte ori e vre-un personaj ciudat de-al lui caragiale...dar nu asta e esenta...teribilismul asta infantil(pleonasm?...poate) aduce pe unii in diverse praguri ale diverselor disperari...unii rup petale din flori..altii rup pagini din reviste, altii fire de par...altii rup oameni in bataie sub eterna protectie a etichetei de jandarm...altii o rup pe manele..si preferatii mei se rup singuri...you know what i mean...dar nu e bine sa alternam asa de la violenta la fericire si la pace...ca dau in noi si hipiotii si soldatii...ascultam o melodie zilele trecute si un vers mi-a atras atentia....citez "nu sunt rasist sau nazist sau un marin pierdut, care ar trage in copii c-are copii de crescut"...in fine...ma amuza...acum se face noapte...se prefateaza in nou rasarit incarcat de sperante si de zambate....doamne cat iubesc viata...