pas cu pas

si inca o data se face zi peste noapte si asa mai departe, un ciclu crud, real si de fiecare data prezent! nu fac decat sa ma gandesc...si imi iese...la ce ma gandesc? ooof doamne cate ar fi....totul devine plictisitor si lumea in jur parca se misca prea incet...pentru ca nu exista acel "sau ma misc eu prea repede". daca ma plictisesc repede? depinde! daca am rabdare? destula incat sa ma impac cu plictiseala! daca am planuri? evident! dar daca spun si asta chiar ca nu mai am secrete si cum se stie, orice lucru descoperit complet nu mai prezinta interes! e vorba la un moment dat de imnul ala...de sunetul ala care te face sa ridici capul, sa auzi...frate asta-s eu..sa tragi aer in piept si sa te duci cu capul inainte...de pierdut n-ai ce sa pierzi atata timp cat cei care incearca sunt apreciati in defavoarea celor care se multumesc sa stea la adapostul sigurantei..acum nu stiu cum s-o descriu...totusi niciodata n-a fost acuzat cel care incearca! reusita vine doar ca o aprobare...ideea e sa nu ramanem orbi!