sub cer

ne tot laudam cu amintiri...cu unele nu ne mandrim, in altele suntem eroii nostrii! uneori sunt atat de puternice ca le retraim cu o intensitate uimitoare, doar ca nu stiu daca ramanem de fiecare data cu esenta unor amintiri...adica din trainspotting ramanem cu faimoasa replica "i chose not to chose life" iar din abecedarul de la clasa intai cu "ana are mere"...desi din cartea aia invatam sa scriem si sa citim...si mai exista situatia in care negam o amintire placuta doar pentru un final nereusit...sau asa ceva...mod in care catalogam si persoane...doar datorita unei anumite chestii o persoana minunata cade undeva la coada listei..sau ajunge in top la asa nu..si mai vine si situatia cu neputinta, nu-mi place matematica pentru ca x la patrat minus unu egal cu zero e ceva peste inteligenta noastra de exprimat...suntem oameni..avem dreptul sa facem greseli, cum la fel fiind oameni avem puterea sa intelegem ca suntem inconjurati de oameni care fac greseli...si uneori poate gresim pentru ca vrem prea mult de la noi, pentru ca vrem sa fim mai buni decat suntem...si cu siguranta vom reusi...pentru ca invatam din acele greseli...si peste timp...cand ne amintim acele greseli..zambim...bine..valabil pentru cei capabili sa-si recunoasca greselile...pentru ca restul n-au gresit niciodata! dar ei au locul lor rezervat...cum de altfel toti il avem..mi-e lene de concluzii..parca le trag tot timpul..sinteza asta obositoare, care mananca timp...care trece..si asa mai departe!