misiune

cand te uiti in sus, spre nord...soarele rasare din dreapta, iar cu putina rabdare, pret de vreo 6 ore ajungi sa ai soarele deasupra capului, ca-n picturile lui michelangelo...stii tu...alea de prin roma...totul e amuzant cand il privesti intrun context amuzant si totul e negru daca esti emo sau daca ai ajuns la fudul sacului sau la capatul rabdarii...norocul meu e ca am un sac fara fund plin cu rabdare si nu-mi doresc de fel sa fiu emo, in rest viata e buna...conjugam...persoana intai, persoana a doua....recunosc totusi ca sunt fan declarat al persoanei a doua, ma simt asa, parca spun cuiva care se pierde printre cuvintele mele....lasa-ma sa te duc departe, departe intro lume unde nu exista ura, unde nu exista rautate, unde nu exista griji...nu-i asa departe, cand inchid ochii ajung imediat acolo, e o lume mica unde doua maini ma tin in brate.....nu-mi doresc prea multe, si poate ca asta e problema, cand nu-ti doresti multe motivul este unul singur, cantitatea...o dorinta mare sau mai putine dorinte mai mici....si totusi am suflat in atatea lumanari si am numarat atatea stele...simt ca mai am putin si ajung la cifra magica! you just gotta have faith!