senin

astazi la ora de caligrafie doamna mi-a dat nota 4 si mi-a prezis un viitor de medic, cel putin din punctul de vedere al scrisului e sigura ca e singura profesie care mi se potriveste! totusi simt c-am s-o scot eu la capat pana la urma si cu caligrafia asta, pana la urma daca scrisul era usor il folosea toata lumea si cuvinte gen analfabet, agramat si aliterat nu existau un exprimarea noastra relativ cotidiana! si totusi ne nastem sa facem un anumit lucru, despre care n-avem nici cea mai mica idee, iar cu trecerea anilor ajungem sa facem ceva destul de bine, daca nu cumva excelam in acem domeniu si pac! imediat ne spunem noi sau ne spun altii ca ne-am nascut sa facem asta! ciudat, nu? adica e cam cu dus-intors, n-avem de unde sa stim ce ni s-a rezervat sau care a fost motivul nasterii noastre(altul decat dorinta sau neglijenta parintilor nostrii), dar ne place sa ne agatam de ideea ca ne-am nascut sa facem ceea ce facem si parca din copilarie ni se prezice eventualul viitor in functie de inzestrari si aptitudini. pana la urma n-am aflat pentru ce m-am nascut, inca n-am ajuns la acel birou, la evidenta populatiei....sa stiu daca sunt unul din putinii norocosi care au castigat o viza pentru notorietate s-au mi s-a prezis notorietatea inca de la prima gura de aer trasa in piept in maternitate! eu zic ca ne nastem sa fim curiosi, sa punem intrebari, sa aflam raspunsuri...si la fel, consider ca ar trebui sa murim lamuriti, ca in clipa in care tragem pentru ultima oara aer in piept sa ne fi raspuns la toate intrebarile si sa ne fi satisfacut toate curiozitatile! asta da viata fericita! sa traim bine!