ludacris feat nas and jay-z i do it for hip hop

today

the time is now, my grind is here...my body is focused, my mind's in gear, let's start it, i'm moving at an unstoppable pace, i managed to reach the top of the race.....before it started, cold-hearted man...i see ghosts when i sleep...it's real, i got to wake up, just to know i was sleep.....i live the life of a loner, with a righteous persona....my life consist of a big puzzle that's mixed up...i need to find another road to follow...one that's new and strong not old and hollow.....MOMMY, i just want YOU to KNOW...i'm IN LOVE WITH YOU SO, and if YOU wasn't here I'd be IN LOVE WITH YOUR SOUL...this wasn't a game from the start...it's pain from the heart...it' for you and it came from the heart....

sorrow

cand a fost vreodata viata dreapta? bine.....nu neaparat cu mine...cu evreii, cu rusii, cu ceausescu, cu haldan, cu pietonii? n-am timp nici de noduri in gat, n-am timp de nimic..nici macar de mine...respir prea repede si nu stau deloc pe loc, visez prea mult si ma impac prea greu, dar la sfarsitul zilei nimeni nu stie ce-i in inima mea, sau care-mi sunt gandurile...ma simt uneori ca un cal de povara, alte ori ca o povara...la sfarsitul zilei raman niste randuri care nasc dileme in ochii altora....pana la urma cui ii pasa de cei din jur cand se au pe ei in grija si evident sunt prioritari...nu mai exista scuze...nu mai sunt cortine trase...totul e pe fata acum si doare cand esti undeva la marginea discutiei si auzi ce nu iti era destinat desi esti subiectul principal...e greu sa vrei sa admiri pe cineva si in acelasi timp sa fugi cat mai departe pentru ca niciodata n-ai putea sa fii ce oricum acel cineva nu stie cum te vrea...e greu sa n-ai la ce sa spui "acasa" si mai greu e sa fii singur si sa nu-ti stie nimeni drumul si gandurile...si nu incerca sa ma intelegi, pur si simplu ai sa te pierzi in mine...e prea mult si inca nu s-a inventat experienta si intelegerea necesara...planeta mea inca nu s-a descoperit...pur si simplu, coincidenta...am aterizat dupa ce a bubuit reactorul ala de la cernobal, si habar nu am ce zace in mine, pe langa dezamagiri, incredere si multa vointa! de cate ori zic ca-mi gasesc motivul de atatea ori ajung singur...sa fie oare prea devreme sa ma gandesc ca asa o sa fie tot timpul?

david guetta when love takes over feat kelly rowland

kingdom come

nu ma intreba unde ma duc...de obicei nu stiu...o iau asa aiurea pe drumuri necunoscute...si la sfarsit trag linie..imi dau seama ca habar nu am unde dracu sunt...devin confuz...dar din fericire reusesc sa ma adaptez...dupa care evident ma plictisesc..si vreau ceva nou...pur si simplu...n-am incercat pana acum sa-mi explic chestia asta si nu vreau s-o fac...inca!

clar! de obicei nu stiu in ce ma bag, si uneori sunt sanse mari sa nu aflu nici dupa ce am iesit, asa ca regretele mele sunt undeva in alta sfera, de-aia nu multi ma inteleg! e greu totusi sa fii numai pentru tine si in acelasi timp dedicat exclusiv altora(expica tu asta daca te simti in stare).

unde ca incep inca o dilema...evident conditionata de alti factori care pe moment imi sunt undeva departe...si totusi nu ma abtin de la gandul ala cu "what if?"......god knows i've tried...stii cum e! de obicei spui ca ai nevoie de o sansa...dar nu realizezi sansa care a trecut pe langa tine...eu zic doar ca sansa avea alta directie, una pe care nu o doream...

aberand spre conditii sociale mai bune trag aer in piept(altfel mor) si nu ma gandesc decat la dilema asta a fericirii....e oare o chestie de moment? totusi cum se intretine?

printre randuri

catch the wheel that breakes the butterfly....i cried the rain that fills the ocean wide...i tried to talk to god to no avail....calling him in and out of nowhere...said if you won't save me, please don't waste my time....

sters

rece....tare rece, si parca asa...fara culoare...nu, nu e vremea de afara, e cea din mine...totul mi-e indiferent, nu conteaza, fie bine, fie rau....important e ca a trecut sau ca nu mai are mult! e nepasare sau resemnare? confuzia asta cu care nu-mi inteleg gandurile nu ajuta mai deloc...am o singura alinare dar si aia ma trimite la sinucidere...nimic bun so far!

gheata pe care calc hotarat pare sa ma tina..inca...deci riscul n-ar fi atat de mare...totusi nu-i sanatos sa joci la doua capete....


the end!

puya in zale

am vazut milionari care inca strang....merg cu blugii rupti si mereu se plang....altii fac din noapte zi, arunca cu banii.....da' pe urma raman lefteri, le trec anii.....fii multumit cu ce ai chiar daca e putin....cand vine sfarsitu nu avem de unde sa stim....iubim sticlele de vin si femeiele impanate...ca fotomodelele sunt prea departe...

lily allen everyone's at it

(titlu)

intresanta ideea asta cu "never look back", sincer sa fiu o aplic destul de spontan(se poate?), dar ma rog...trecem peste, sincer sa fiu nu gaseam o introducere interesanta si nu prea pot sa gandesc limpede cand il aud pe fratemiu comunicand cu niste "unii" in timp ce joaca world of warcraft...desi nu am chef sa dezbat faptul ca nu sunt totusi in stare sa inteleg cum e posibil sa iti traiesti viata intro chestie dinasta...s-a dus dracului socializarea, nu mai visam lucruri normale, vrem skill-uri si spell-uri...sa ma ia dracu!

in other news...desi sunt perseverent...gresesc destul de des...aflu azi de la o colega despre cat de magnific este magazinul mini prix din romana. cum pentru mine timpul nu are sens, limita si nici inteles for that matter, ajung pe la ora 17.00 in acest "discount concept" store...si nu mica mi-a fost uimirea cand am vazut ce inseamna lupta pentru supravietuire in jungla urbana, evident colorat definita si conturata de ceea ce numim noi (street-wise) fashion...nu spun cate secunde am rezistat acolo...cert e ca printre gramezile ciudate de haine, se pare ca trebuie sa ai aptitudini supraomenesti din punct de vedere al rabdarii si apoi al iscusintei cu care sa ajungi sa gasesti totusi ceva decent de imbracat. si doamne dumnezeule cata lumea putea sa fie acolo...e clar ca sfarsitul lumii vine din cauza acestor fashion item-uri si pe langa asta...ciudata asociere in mintea mea...imposibila totusi, intre mine si acele gramezi de tesaturi....

dar destul despre mine...stiu ca sunt limitat, incapatanat, snob...si uneori irascibil, dar ma tratez uneori cu doze semi-letale de singuratate si in ultimul timp cu supradoze de suferinta...dar cum viata nu are raspuns la niciuna din intrebarile mele ultra-inteligente...desi am auzit ca sunt notate toate aceste raspunsuri pe tavanul frigiderului de la morga m-am horarat...e bine totusi sa existe si un pic de mister...and i begin to wonder:)

cica ma indragostesc in fiecare zi..uneori de mai multe ori pe zi chiar...e un semn bun...inca se poate...dar nu promit nimic...doar conduc fara permis...de mi-as mai pune centura de siguranta?

sandi thom devil's beat

lost

asa e viata asta, dezamagiri peste dezamagiri peste dezamagiri peste dezamagiri, si cand spui ca s-au terminat toate ghici ce? din nou dezamagiri! 2 mai 2006....n-am sa uit niciodata ziua aia, n-am sa uit niciodata cum si cat imi doream sa ma calce o masina...ziua in care am pierdut ce-am avut eu mai de pret, am pierdut, dupa 7 ani fiinta de care eram cel mai atasat, era ziua mea, eram clasa a 7a cand a aparut el in viata mea, si era asa mic si dragalas, si timpul ne-a tinut unul langa celalalt pana a ajuns sa ma dea jos din pat, era prietenul meu care ma intelegea si se uita ca prostul la mine, am atatea amintiri placute cu el, si inca mi-e dor de el...foarte dor! ziua asta n-a facut decat sa-mi aminteasca si mai mult de el...de tedi al meu....damn..memories can hurt sometimes...chiar ma intreb uneori de unde mai am puterea asta...de unde mai gasesc in mine taria de a mai schita un zambet...si totusi toate trec si ma bucur de amintiri cum stiu mai bine. si totusi mi-e greu sa nu ma intreb in continuare de viata lui, daca e bine? pe unde e? ce s-a intamplat cu el? n-am de unde sa stiu, si cred ca astea sunt unele din intrebarile pe care i le-as pune, pe langa alte "de ce"-uri mai mult sau mai putin importante discutiei, dar chestia asta nu m-a lasat niciodata in pace...e greu sa pierzi de langa tine o fiinta, mai ales una careia te-ai dedicat cum ai stiut tu si care iti multumea pentru fiecare clipa de atentie pe care o primea...mi-e dor de el!

dulceata asta de catelusa mi-a trezit sentimente puse la pastrare undeva departe..si m-a pus pe ganduri, si cu siguranta m-a inrait, iar..pentru ca incep din nou sa-mi amintesc lucruri..si incep iar sa gasesc motive...si vreau sa se termine toate...

...i simply need you!

printre randuri

spunem ca suntem calculati, nu? adica stim la ce sa ne asteptam mai de fiecare data, dar ce facem cand, pe neasteptate, ne trezim ca nimic nu mai e cum calculasem! concluzia ar fi una simpla? e greu s-o luam de la capat? te saturi vreodata de asta? devine plictisitor? nu mai stiu raspunsul corect pentru ca am inceput de la zero de prea multe ori si din prea multe motive sa-mi mai pese!

am ales sa nu-mi mai fac planuri, sa iau totul in momentul in care vine, poate ca mi-e frica de dezamagiri sau pur si simplu prefer sa nu mai am asteptari, nu e o plafonare, pur si simplu sunt confirmari ale unor fapte neintamplate! poate ca nu dramatizez destul, poate ar trebui sa port colanti si sa tin un craniu in mana! nu mai stiu, tot ce stiu e ca daca nu ai pretentii n-ai dezamagiri...deci o mana spala pe alta!

spune nu concluziilor

nu sunt decat un copil tampit care se implica din nevoie de atentie si mai toata viata mea, de cand mi-o amitesc, am stiut sa obtin atentie mai mult sub forma de apreciere din partea celor din jur, tot timpul am incercat, si mi-a si reusit, sa fiu acolo, sa impac pe cineva, sa alin....si eram cel mai fericit cand cineva zambea si primeam un multumesc. si asa stiu sa fiu in continuare, pentru ca asa am invatat si pe langa mine oricum altii n-au prea venit sa-mi spuna ca o sa fie bine...m-am adaptat sa fiu eu, si din nefericire momentan nu sunt capabil sa sesizez alte chestii si ma omoara asta, doare cateodata cand mi se spune ca am intrecut masura, fara sa vreau o fac, si o fac cu intentii bune. normal ca ma atasez repede, instabilitatea mea sentimentala e de vina, si cum ziceam...lipsa de atentie! de obicei zic ca fac alegerile cele mai bune cand ma gandesc ca pot fi langa cineva si nu realizez ca insist mai mult decat este cazul pentru ca acel cineva nu merge pe aceeasi lungime de unde cu mine si vrea cu totul altceva!

asa ca imi car in continuare crucea si inca astept o lume a super-eroilor...o lume a mea! stiu ca mai e mult, stiu ca vor mai fi multe greutati, stiu ca am de trecut peste multe dar cel mai important este faptul ca stiu ca intro zi o sa le arat tuturor de ce sunt in stare, nu vreau sa planga nimeni dupa mine, nu vreau sa ma regrete nimeni, inca n-am murit! vreau doar sa ma ridic peste toate si sa trec si eu macar o data pe locul 1!

dj vadim hidden treasure

toane

printre randuri imi mai amintesc totusi faptul ca nu sunt singur pe lume, si atunci parca, ziua trece ceva mai greu...poate e o drama, poate e un pas inainte, nu prea stiu cum sa pun eticheta....deja nu ma mai deprima nimic si de fiecare data cand se intampla ceva imi spun ca trebuia sa ma astept la asta. cu siguranta am niste scopuri prea inalte sau daca nu cel putin pretentii...si nu ma simt neaparat vinovat, uneori putin dezamagit, dar in general ma gandesc ca a trecut si asta...si keep 'em coming...sunt pregatit pentru orice:)

odata cu vremea mi se schimba si mie gandurile in cap, e soare gandesc pozitiv, ploua, imi pun pistolul la tampla, prea ciudat...as zice mood swinger dar e prea departe. totusi ma consider o persoana puternica si e dezamagitor faptul ca nu prea vede nimeni mai nimic din ce ma incojoara...totusi vor veni vremuri mai bune!

fara doar si poate sectiunea bascalie nu trebuie ignorata:D in viata nu ai prea multe variante, contrar minciunilor parintilor cum ca poti fi oricine...eu imi judec parintii pentru faptul ca nu au furat destul pentru mine si nici n-au stiut sa fie acolo cand furam eu sa vada totusi ca incerc sa fac ceva! simplu ca buna ziua faptul ca de sansa trebuie sa profiti in momentul in care ti se iveste...penibil ala care se plange! inca sunt afumat de duminica, deci am o scuza pentru fumul din cap....ma gandeam serios sa ma apuc de droguri dar nici asta nu imi mai permit...asa ca raman la amintiri din vremuri mai interesante...si din nou ma jur ca n-am sa mai fac aceleasi greseli in care din pacate sunt afundat iar.....motivul saptamanii este "hai sa-l plangem pe gigi"...i dare you! eu am lucruri mai bune de facut decat sa plang...eu inca sper!

help!

pentru ca unii din noi il vor acolo!!!!

panica

uneori stau si ma intreb, oare e bine sa ai fixatii, sau si chestia asta ne face sa fim un pic dependenti de ceva anume? si e ciudat, pentru ca tocmai atunci cand esti cel mai sigur pe tine realizezi ca totusi exista ceva sau cineva care iti da toata increderea aia, si tocmai cand te crezi independent iti cad toate in cap cand motivatia, muza iti dispar. simt uneori senzatia asta si, la naiba, tocmai in momentele cele mai importante, oricand zic ca n-am nimic de pierdut si uneori realizez miza deabia dupa si toate pentru ca nu se mai aude melodia aia nenorocita. evident ca sunt foarte confuz si nu stiu incotro s-o apuc, ceea ce poate, e nou pentru mine si sincer chiar nu stiu cum sa reactionez pentru ca nu prea vad semnele de pe marginea drumului desi nici nu ma astept sa dau de vre-un semn pe drumul asta...sper doar sa nu dau iar de semnul ala "depresie peste 100m"....prefer sa pun punct gandurilor pentru moment!

freedom

cum se intampla toate, uneori asa repede ca ajungi sa stai pe o treapta murdara fara sa-ti pese si sa te uiti la maini neintelegand totusi daca e posibil si in acelasi timp dezvoltand unele din cele mai infricosatoare scenarii posibile...pentru ca da! e adevarat, pana si celor mai optimisti dintre noi ni se poate intampla sa vedem caramizile din jur cum ne vaneaza de la altitudine, ramane totusi de constatat daca e doar in capul nostru sau chiar e ceva real! prea tarziu sa dezvolt variante noi, dar de dragul intamplarii evident raul sare-n fata din prima...si uite asa unii ajung cu ulcer, unii ajung la psiholog sau psihiatru si unii ajung la morga! tentatia ne impinge sa spunem ca "it happens to the best of us" dar sa fim seriosi, uneori din compasiune si subiectivism ajungem sa denaturam iar....si uite asa, pe asemenea principii se cladeste lumea asta ciudata in care uneori te trezesti cautand mila celorlalti si undeva in interior ajungi s-o consideri atentie si sa devii dependent de a fi bagat in seama de lumea din jur prin faptul ca le creezi acea stare de compasiune.

eh! eu prefer sa merg pe dispret! nu stiu inca toate motivele dar ma recunosc mai satisfacut cand intorc inzecit vorba cuiva. sincer nu agreez persoanele din jurul meu care se cred in centrul universului, astfel limitandu-mi mie aceasta ocazie, onoare...sa-i spunem! si totusi uneori e normal sa fiu deranjat, dar nu fac decat sa fiu eu!

chestia asta e cu "fara regrete" si da, sunt dispus sa fac sacrificii...n-am nevoie decat de o mana intinsa!

i lay right there once at the edge of the rock. i was ready to jump, i was ever so lost...


and i thought like...."i'm really okay, thanks,there's nothing to witness, i said as i looked back from the edge of the cliff"

puya undeva in balcani

uite una noua...da-l dracu de brooklyn...traim ca-n bucuresti:)....mi se pare doar mie sau cineva sufera de kanye west?:D