lost

asa e viata asta, dezamagiri peste dezamagiri peste dezamagiri peste dezamagiri, si cand spui ca s-au terminat toate ghici ce? din nou dezamagiri! 2 mai 2006....n-am sa uit niciodata ziua aia, n-am sa uit niciodata cum si cat imi doream sa ma calce o masina...ziua in care am pierdut ce-am avut eu mai de pret, am pierdut, dupa 7 ani fiinta de care eram cel mai atasat, era ziua mea, eram clasa a 7a cand a aparut el in viata mea, si era asa mic si dragalas, si timpul ne-a tinut unul langa celalalt pana a ajuns sa ma dea jos din pat, era prietenul meu care ma intelegea si se uita ca prostul la mine, am atatea amintiri placute cu el, si inca mi-e dor de el...foarte dor! ziua asta n-a facut decat sa-mi aminteasca si mai mult de el...de tedi al meu....damn..memories can hurt sometimes...chiar ma intreb uneori de unde mai am puterea asta...de unde mai gasesc in mine taria de a mai schita un zambet...si totusi toate trec si ma bucur de amintiri cum stiu mai bine. si totusi mi-e greu sa nu ma intreb in continuare de viata lui, daca e bine? pe unde e? ce s-a intamplat cu el? n-am de unde sa stiu, si cred ca astea sunt unele din intrebarile pe care i le-as pune, pe langa alte "de ce"-uri mai mult sau mai putin importante discutiei, dar chestia asta nu m-a lasat niciodata in pace...e greu sa pierzi de langa tine o fiinta, mai ales una careia te-ai dedicat cum ai stiut tu si care iti multumea pentru fiecare clipa de atentie pe care o primea...mi-e dor de el!

dulceata asta de catelusa mi-a trezit sentimente puse la pastrare undeva departe..si m-a pus pe ganduri, si cu siguranta m-a inrait, iar..pentru ca incep din nou sa-mi amintesc lucruri..si incep iar sa gasesc motive...si vreau sa se termine toate...

...i simply need you!