nu ma intreba unde ma duc...de obicei nu stiu...o iau asa aiurea pe drumuri necunoscute...si la sfarsit trag linie..imi dau seama ca habar nu am unde dracu sunt...devin confuz...dar din fericire reusesc sa ma adaptez...dupa care evident ma plictisesc..si vreau ceva nou...pur si simplu...n-am incercat pana acum sa-mi explic chestia asta si nu vreau s-o fac...inca!
clar! de obicei nu stiu in ce ma bag, si uneori sunt sanse mari sa nu aflu nici dupa ce am iesit, asa ca regretele mele sunt undeva in alta sfera, de-aia nu multi ma inteleg! e greu totusi sa fii numai pentru tine si in acelasi timp dedicat exclusiv altora(expica tu asta daca te simti in stare).
unde ca incep inca o dilema...evident conditionata de alti factori care pe moment imi sunt undeva departe...si totusi nu ma abtin de la gandul ala cu "what if?"......god knows i've tried...stii cum e! de obicei spui ca ai nevoie de o sansa...dar nu realizezi sansa care a trecut pe langa tine...eu zic doar ca sansa avea alta directie, una pe care nu o doream...
aberand spre conditii sociale mai bune trag aer in piept(altfel mor) si nu ma gandesc decat la dilema asta a fericirii....e oare o chestie de moment? totusi cum se intretine?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu