cum se intampla toate, uneori asa repede ca ajungi sa stai pe o treapta murdara fara sa-ti pese si sa te uiti la maini neintelegand totusi daca e posibil si in acelasi timp dezvoltand unele din cele mai infricosatoare scenarii posibile...pentru ca da! e adevarat, pana si celor mai optimisti dintre noi ni se poate intampla sa vedem caramizile din jur cum ne vaneaza de la altitudine, ramane totusi de constatat daca e doar in capul nostru sau chiar e ceva real! prea tarziu sa dezvolt variante noi, dar de dragul intamplarii evident raul sare-n fata din prima...si uite asa unii ajung cu ulcer, unii ajung la psiholog sau psihiatru si unii ajung la morga! tentatia ne impinge sa spunem ca "it happens to the best of us" dar sa fim seriosi, uneori din compasiune si subiectivism ajungem sa denaturam iar....si uite asa, pe asemenea principii se cladeste lumea asta ciudata in care uneori te trezesti cautand mila celorlalti si undeva in interior ajungi s-o consideri atentie si sa devii dependent de a fi bagat in seama de lumea din jur prin faptul ca le creezi acea stare de compasiune.
eh! eu prefer sa merg pe dispret! nu stiu inca toate motivele dar ma recunosc mai satisfacut cand intorc inzecit vorba cuiva. sincer nu agreez persoanele din jurul meu care se cred in centrul universului, astfel limitandu-mi mie aceasta ocazie, onoare...sa-i spunem! si totusi uneori e normal sa fiu deranjat, dar nu fac decat sa fiu eu!
chestia asta e cu "fara regrete" si da, sunt dispus sa fac sacrificii...n-am nevoie decat de o mana intinsa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu