snowflakes

afara e o vreme de poveste....singura conditie ramane ca povestea trebuie sa fie in-door! si poate sa inceapa cu un ceai...stiu! vanilie si caramel...god knows i love lipton! ce-i drept ma lupt cu o carte de cateva saptamani, uite ocazia s-o infrang! of fluturii astia, cum mai zboara si iarna? e bine sa stiu ca inca exista! imi amintesc de copilarie, cand ii spuneam mosului poezii la geam sa-i multumesc pentru cadouri! of, melancolia asta! raman cu ceaiul..nu schimb pe ceva mai tare, e prea devreme! se schimba vremea...se schimba vremurile, se schimba oamenii...neschimbate insa raman asteptarile si poate atitudinea mea fata de anumite situatii! n-am pe cine sa iau cu mine ca tare as iesi sa fac un om de zapada! poate alta data....m-am uitat in jur si am vazut multa liniste, multe amintiri, multe regrete..multe conflicte care ard mocnit....perioada asta, se spune, ar trebui sa aduca o stare de fericire, de bucurie! dar suntem atat de intoxicati si de satui de hrusca...incat nu prea ne mai intereseaza! o observatie pertinenta: am constatat faptul ca, pentru o majoritate obositoare, sarbatorile de iarna inseamna sau provoaca imediat amintirea acestui sezonier de succes care culege neobosit folclor tematic apoi il paseaza maselor avide de ler si seara de craciun! ce-i drept nici nu putem sa ne delectam cu vocea si vorbele lui uzzi in ajunul craciunului, bine....e absurd ce zic...dar spuneam mai sus ce a ramas neschimbat!

viziune

ironia sortii vine totusi din paralelismul dintre dorinta si conditie...echilibrul aici exista si nu exista..si oarecum ca un menisc solutia rasuna in timpan intro maniera mecanic de cruda..si anume "strange din dinti"....cum se intampla de obicei poate ai vrea sa muncesti in costum la piata victoriei dar muncesti in halat la piata obor...sau ca vrei sa petreci sarbatorile la viena sau paris dar te multumesti cu bucuresti...atunci ai momente in care gandesti ca nimic in viata nu e corect si ca dintre toti blestematii de pe pamantul asta tu te-ai ales cu bucata cea mai mare...asta e senzatia, si e totusi...normala...poate si indreptatita...niciodata n-am considerat corect sa mi se arunce in fata ca exista oameni care o duc mai rau decat mine...sa inteleg ca ar trebui sa-mi doresc sa fiu undeva prin africa si sa nu stiu ce sunt pantofii? sa nu ma fi incaltat niciodata ca sa pot spune ca sunt nemultumit? nu mi se pare totusi normal...cine a inventat replicile astea idioate...mi s-a mai intamplat sa aud ca alti copii si-ar dori sa manance ciorba de peste...sau te miri ce mancare din carne de oaie...si acum ce...ar trebui sa-mi fie rusine si sa fiu recunoscator pentru asta..si totusi sa mananc ceva ce-mi provoaca greata si reactii adverse? unde-i logica in chestia asta? pentru ca la un moment dat, indiferent de cat de selecti, inteligenti si evoluati ne-am considera...la baza facem aceleasi lucruri...si absurditatea nu e o insusire tocmai necesara...sa nu zic obligatorie!

dar sa ne intoarcem privirile asupra situatiei crunte cu care, involuntar, multi dintre noi ne-am confruntat azi...o mama a intarziat doua ore jumate acasa de la munca pentru ca autobuzul n-a mers mai repede si copilul a murit de foame! un copilas a stat pe la usa pentru ca fratele mai mare a mers pe jos de la liceu ca nu venea autobuzul! o batranica a murit pentru ca ambulanta n-a avut pe unde sa vina in 3 minute sa-i salveze viata! din fericire alimentele perisabile nu s-au stricat pentru ca a fost frig! o pustoaica si-a luxat glezna pentru ca oricum nu stie sa mearga pe tocuri si a alunecat pe gheata! un politist a muncit mai mult decat de obicei pentru ca pe carosabil s-au produs evenimente care depasesc experienta soferilor, dar oricum politia rutiera n-are nicio scuza, personal i-as pune la munca cot la cot cu minerii in valea jiului! alte zeci, poate sute de batrani au stat in case rabdand de foame pentru ca era mult prea greu sa ajunga sa-si cumpere paine..si asa mai departe..micile drame care ne alcatuiesc societatea si dau motive de existenta stirilor de pe la televizor...culmea e ca pe la noi uimirea e mare...si parca e datorata sindromului alzheimer...tot timpul ne trezim ca ne-o luam dar de fiecare data nu putem sa ne explicam de ce? logic si normal ar fi...sa fim pregatiti din orice punct de vedere pentru orice situatie...si teoretic suntem...dar cum se intampla ceva...cum ninge..cum ploua..cum se inunda ceva...reusim sa rezolvam problema in urmatoarea saptamana...dar totusi sa ramanem optimisti si sa fim multumiti ca nu locuim undeva pe malul oceanului sau la poalele unui vulcan...dumnezeu stie ce ne-ar fi asteptat cu ocazia unei eruptii sau unui tsunami! asa ca...spun...constient contrar primei parti...sa zicem mersi ca altii pot muri in chinuri..inecati de tsunami sau arsi de lava in timp ce noi scapam cu o glezna luxata sau cu o aripa indoita!

mai multe planuri

vreme de vis, aproape ca-n filme...doar decorul ramane bucurestean! in rest toate la fel...furnicutele si-au pus fularul si s-au imbracat mai gros, la ora asta sigur ard de nerabdare sa se faca ora 3..sau 4..sau 5...apoi sa infrunte iar spectacolul iernii de data asta intrun trafic ceva mai inghesuit in drumul spre casa! si cum vad eu aceasta minune compusa din fulgi de zapada mari si desi impreuna cu vesnicele blocaje in trafic imi pun o intrebare existentiala pentru societatea contemporana....eu ce fac de revelion? unde ma duc? si daca fac ceva...cu ce ma imbrac...cine o sa mai fie acolo...si inca multe intrebari de genul acesta..toate pentru o noapte oarecum normala dar cu o mica diferenta...pe 1 august la ora 00.00 nu deschide nimeni sampania...doar pe 1 ianuarie se intampla...in rest..muzica..bautura...eventual mancare! dar ma rog! astea nu sunt mistere de elucidat..pur si simplu asa se intampla de cand s-a hotarat cineva sa adauge la motivele de baza pentru care bea in fiecare zi si trecerea in noul an! e super sa mai bei si de bucurie(teoretic) in conditiile in care in restul timpului iti ineci amarul! acestea fiind spuse..cred ca as vrea sa fac revelionul undeva unde e multa fericire si multa bautura! haine si artificii promit sa-mi aduc singur!

planuri

si tu ce vrei de la mos craciun? o barca? un trenulet? o femeie gonflabila? sau poate esti ceva mai stilat si vrei...stiu eu..un costum! sau poate o palarie! sau esti fotomodel si vrei din toata inima pace pe pamant...sau esti undeva la tara in romania si nu vrei decat electricitate sa nu mai citesti la lumanare! indiferent cine ai fi...cu siguranta vrei ceva in dimineata de craciun! pacat ca nu mai exista magia aia, pacat ca pur si simplu indiferenta cotidiana ne-a automatizat! fara sa vrem suntem atat de indiferenti incat ne intrebam foarte sec si foarte simplu "asa, si?"....era o vreme cand altfel simteam totul, dar realitatea a ajuns sa fie atat de deformata...de ametitoare si inselatoare incat pe nimeni nu mai intereseaza ce se afla in spatele usii numarul unu sau doi sau trei...surprizele nu mai sunt atat de interesante...bucuria nu mai exista decat poate fericirea ca s-au mai trezit sanatosi inca o data sau implinirea ca si in seara respectiva au ajuns sa puna capul pe perna...urasc arbitrii, nu pentru ca aplica reguli sau pentru ca vegheaza la respectarea lor...ci pur si simplu pentru faptul ca au puterea si obligatia sa fluiere finalul! prefer lucrurile care nu se mai termina...discutiile...sentimentele...privirile...serile...zambetele....dar pana si primavara se termina si oricum e clar faptul ca nu primim ce ne dorim, sau de baza e ideea ca ce prefer eu nu conteaza! solutia e un porumbel alb care n-a mai zburat din cutia pandorei cand a fost deschisa, si ne tinem de ea...e singurul lucru care nu ne paraseste! si spui ca merge...de parca ar fi o dacie...ii mai legi o bara...mai strangi un surub...mai suflii pe undeva..mai torni niste ulei...s-o scoti la capat...dar cui ii mai place sa mearga in dacie? ce-mi place, ce nu-mi place...pana la urma solutia de compromis se numeste ce merge! hai cu gandurile bune, doar vine craciunul!

sub cer

ne tot laudam cu amintiri...cu unele nu ne mandrim, in altele suntem eroii nostrii! uneori sunt atat de puternice ca le retraim cu o intensitate uimitoare, doar ca nu stiu daca ramanem de fiecare data cu esenta unor amintiri...adica din trainspotting ramanem cu faimoasa replica "i chose not to chose life" iar din abecedarul de la clasa intai cu "ana are mere"...desi din cartea aia invatam sa scriem si sa citim...si mai exista situatia in care negam o amintire placuta doar pentru un final nereusit...sau asa ceva...mod in care catalogam si persoane...doar datorita unei anumite chestii o persoana minunata cade undeva la coada listei..sau ajunge in top la asa nu..si mai vine si situatia cu neputinta, nu-mi place matematica pentru ca x la patrat minus unu egal cu zero e ceva peste inteligenta noastra de exprimat...suntem oameni..avem dreptul sa facem greseli, cum la fel fiind oameni avem puterea sa intelegem ca suntem inconjurati de oameni care fac greseli...si uneori poate gresim pentru ca vrem prea mult de la noi, pentru ca vrem sa fim mai buni decat suntem...si cu siguranta vom reusi...pentru ca invatam din acele greseli...si peste timp...cand ne amintim acele greseli..zambim...bine..valabil pentru cei capabili sa-si recunoasca greselile...pentru ca restul n-au gresit niciodata! dar ei au locul lor rezervat...cum de altfel toti il avem..mi-e lene de concluzii..parca le trag tot timpul..sinteza asta obositoare, care mananca timp...care trece..si asa mai departe!

dintre miile de fapte...

da-ti iama-n sat....the old king is dead! long live the king! asteptarea s-a terminat, astazi pragmatismul a lovit in moalele capului slaba visare asociata cu intunericul si uite cum noi cei multi si intelepti o sa fim de acum inainte fiecare in parte si in felul sau o somitate in materie ideologica, niste experti, niste oameni cu pareri potente in razboiul dintre tastele enter si esc! ma rog...datul cu parerea ne-a asigurat longevitatea si identitatea asa ca, de ce sa oprim si lucrurile care merg si la care suntem buni! sa oprim lucrurile la care nu ne pricepem, de obicei cand nu esti bun la ceva, o lasi balta...sau te faci de ras...sau mori...sau ceva de genul asta, oricum nimic reusit...sa zic asa...si acum ca o constatare...o gandeam asa fara sa vreau...dar uite...rosu cu galben nu da portocaliu? in orice caz era predestinat...din nou! bine acum nu ca se schimba vreo chestie, administratia blocului meu fura cu nerusinare indiferent cine e presedinte, dar asta nu intelege majoritatea populatiei noastre inculte si private de manuale in timpul scolii, pe noi, cetatenii de rand, consumatorii de rand..nu ne afecteaza tunurile lui x sau lui y atat de rau si atat de mult cat ne afecteaza nesimtirea oamenilor din jurul nostru. cumva din cauza tunurilor nustiu cui ma fura la cantar in piata, sau cand ma duc la magazin imi calculeaza cu 3 lei mai mult totalul? sau cine a furat atat de rau incat nu mai avem apa iar personalul de la restaurant imi scuipa mie in ciorba? bataia de joc si nesimtirea urca de jos in sus...si cine are putere face ce poate...cine nu are...regreta si ar face si el acelasi lucru...DA! sunteti toti niste nimicuri..niste ipocriti...ahtiati sa aveti dreptate..si singura ratiune va este nevoia de avea dreptate...si uite cum revenim la consactatul nostru deget ridicat care m-a facut pe mine, cu bune, cu rele...sa regret in anumite zile, sau momente, asocierea asta cu locul asta minunat unde am invatat sa vorbesc, sa dau buna ziua si sa spun sarut-mana doamnelor, sa vorbesc cu dumneavoastra si sa las loc de buna ziua! dar nu..la noi relele ies la suprafata...nu mai avem sanse...ne degradam constant...direct proportional cu ignoranta de care dau dovada unii dintre noi...mi-e sila sa-mi mai fie sila..ignorance is still bliss!

pretul corect

intre sare, piper si alte condimente care ne dau senzatii placute si in acelasi timp ne provoaca si alte rele..e greu sa hotarasti un invingator...unul trage intro parte, altul in partea opusa..se mai gaseste si un al treilea care se pune invers celorlalti...si asa o punem de-un mare blat! n-avem de ales si cu siguranta ne simtim precum sclavii cand observam in jur ca altii hotarasc pentru noi, dar n-ar fi o problema sa hotarasca altii daca noi n-am avea capacitatea de a alege, sau avizul medical cum ca suntem in deplinatatea facultatilor mentale....exista varianta varstei la care parintii sau tutorele iau deciziile pentru noi dar atunci tot ei raspund....in rest, nu raspunde nimeni pentru alegerile facute in locul nostru si de aici frustrarea...multe sperietori de ciori in lanul de porumb! dar nu uitati ca noi nu suntem ciori si nu mancam porumbul ala din lan, din contra, noi am pus sperietoarea acolo sa ne protejam munca! pacat ca prin partile astea nimeni nu seamana, nimeni nu protejeaza munca si nimeni nu vede altceva decat masini straine...dar nu-i nicio problema, observ mai nou ca unii au ajuns atat de ipocriti incat din dorinta apriga de a parea mai interesanti se apuca de citit...si mi se pune pata..citim toate prostiile sa putem sa ne dam cosmopoliti, eventual sa ne dam cu parerea intro discutie sau sa avem ce sa completam in dreptul cartii preferate pe cinestie ce profil online iar langa acele carti vezi uimit diverse citate, vorbe de duh, ganduri, aberatii..declaratii...scrise intro inconfundabila si nedigerabila limba romana parca rupta din marea gramatica vangheliana...dar da..sunt autori si carti faimoase sau un mare bestseller contemporan...si sunt mandrii venite de la niste oameni care in timpul liceului n-au fost in stare sa citeasca bibliografia obligatorie pentru bac, si inca sunt convinsi ca ion creanga a scris creanga de aur! si da..ma deranjeaza ca in general..nu ma refer neaparat la situatia de azi..ma deranjeaza la culme faptul ca si asemenea persoane aleg in locul meu in timp ce eu sunt obligat sa raspund....

de dimineata!

duminica dupamiaza....cola...fhm...niste floricele si o guma de mestecat care-mi minte limba ca ar mai avea vre-un gust, ignor somnul se poate spune...galagie si liniste in acelasi timp...nu stam sa evisceram ideea! afara totul ramane gri si un gand inecat in realitate cum ca nici anul asta zapada nu ne bucura! o zi ca oricare alta, doar ca nu toata lumea se duce azi la munca...am impresia ca ma tot striga constiinta...o sa se plitiseasca sau o sa raguseasca...e treaba ei...m-as separa de ea cateva zile, nu de altceva dar m-a umplut de fire albe la o varsta la care n-ar trebui sa existe decat de pe la l'oreal sau wella! imi place ideea cum ca totul e posibil, asa-mi cresc asteptarile, acum o piedica in plus...cine le mai simte...am genunchere...sunt prevazator...oare maturitatea o atingem cand nu ne mai satisface alcoolul? sau aia e senilitate? nu stiu...imi trebuie inca o dezbatere cu mine, dar mi-am trimis constiinta in concediu fara plata, ca doar e la moda! renunt pentru moment la ideea ca soarele-i pe cer..nu de altceva dar nu-l vad de nori...in rest toate bune, cred! daca dau cu banul chiar si pe muchie alegerea e buna, doar ca e ca atunci cand esti la mec si nu stii ce inghetata sa-ti iei pentru ca toate sunt bune! apropo de inghetata la mec...n-am mai mancat una de ceva timp...ia sa ma duc...cu ocazia asta vad si luminitele din centru...ma gandesc ca ar fi mai interesant la anul in loc de beculetele plictisitoare de anul trecut sa ne puna domnul primar asa..din 5 in 5 metri de la piata unirii pana la piata victoriei niste domnisoare, fotomodele de preferinta...toate cu numele luminita! evident imbracate cat permite vremea de sumar...eventual niste craciunite mai hardcore asa...cred cu tarie ca ar fi mult mai apreciate! fie! las de la mine...pot sa le puna..stiu eu..cate un beculet pe caciula de craciunita..sau in loc de o codita cum au iepurasii playboy...si evident e realizabil si sunt sigur, absolut sigur ca mult mai multa lume va spune "ai vazut luminitele din centru anul asta? sunt super tari!"...dar ce sa facem...nimeni n-a facut politica cu fese si sani..si nimeni nu va miza pe asta..nu suntem un popor de obsedati sexuali, din fericire, iar pentru nisa asta deosebita, slava domnului internetul este o binecuvantare aleasa!

azi ne mai pun astia inca o data sa iesim din case...sa ne ducem prin scoli..nu cumva sa uitam cum arata desi ne-am bucurat ca am iesit din ele...nu tot timpul bucuria revenirii in institutiile care ne-au dat o optiune in viata este reala...mai ales cand stai pe la cozi, dar daca trebuie trebuie, pentru simplul fapt ca ne sintetizam motivul de a deschide gura peste ceva timp si pentru a ne putea asuma greseala, judecata gresita sau putem da vina pe ceilalti pentru gresala sau judecata lor gresita! bine ca la metro e deschis non-stop! sau nu mai e?

everyday sinner

a mai trecut una, parca sunt pagini intro carte, asa repede trec...cititori prea putini, n-am ajuns la stadiul de bestseller dar mai sunt vreo 26 de pagini si se termina si capitolul 2009....ne apasa trecerea timpului, e un adevar...uitam sa profitam de el..uneori ne e dusman si de cele mai multe ori spunem ca ne vrea raul pentru ca pana la urma ne ia tot ce ne e drag sau ne ia pe noi de langa ce ne e drag...avem vre-un dusman mai mare? pentru ca intradevar ne e dusman daca nu avem viclenia de a profita de el, pe cat de rau e pe atat de naiv ramane, nu-si da seama o secunda de interesele noastre, aproape ca un miel inainte de paste care nu-si da seama o secunda de soarta cruda ce-l asteapta! asta e menirea pana la urma, si suntem facuti fie sa profitam de altii fie sa profite altii de noi...e o chestie de subtilitate fina si pana la urma exista un lant trofic...peste tot se aplica teoria pestelui mai mare, nu zicea cineva ca orice nas isi are nasul? si multa lume ar vrea sa fie pentru o zi multa alta lume, pacat ca nu le cunoastem gandurile daca suntem in locul lor..asta ar fi chiar interesant!

negustor de legi nescrise, vand din minte cu pretul intrebarilor puse cu sens si intro directie logica...adevarul este un fier incins...da cu ciocanul in el si-ti dai seama ca poti spune acelasi lucru in mai multe feluri! asa-i ca intrebarea conteaza? si limita penibilului o atingi cand uiti sa taci! ce-ai sa faci cand ai sa simti racoarea si ai sa stii fara sa intrebi si fara sa-ti spuna nimeni ca ti-a sosit clipa? e viata dreapta?

bitter

cinic...uimit...frapat...luminat...pe alocuri absurd, ceata intre pleoape, fum in cap, amar in gura, undeva in stomac o senzatie cum ca niste fluturi nu stiu pe unde sa iasa in timp ce in genunchi o calma relaxare care inhiba echilibrul. atata timp cat e intuneric poate nu conteaza, oamenii sunt in casele lor unde isi invelesc sperantele in timp ce altii isi tortureaza somnul cu griji si nesiguranta...e usor sa nu intelegi nimic...greu e sa-ti dai seama de punctul in care ai inceput sa nu mai intelegi nimic...o explicatie pleaca de undeva de acolo...pana atunci ramane doar speranta, planul si bucuria intamplarilor interesante de pana atunci! si da! e posibil, demonstrat chiar, sa ramai cu ochii in soare pe intuneric! ciudat, nu? in schimb real! unele lucruri chiar nu au o explicatie atata timp cat dintro data iti deschizi palma si spre uimirea privitorilor tii o perla in palma si te bucuri de faptul ca iti poti impartasi comoara de pret cu cei din jur pana in momentul in care fara retineri apare cineva si-ti da peste mana!!! manole si-a sacrificat sotia, viitorul, familia! noi ce trebuie sa sacrificam, care este pretul nemuririi? si ni-l asumam? pentru ca daca avem rabdare sa urmam balada pana la capat aflam sfarsitul tragic al mesterului....oare toti sa avem aceeasi soarta! ce ne asteapta? de unde toate alegerile astea...am in minte ascunse niste lucruri de asa mult timp ca parca nu mai stiu sa le caut...uneori imi trebuiesc secunde bune sa le pot acorda, sa le fac sa sune cald, normal...armonios..nu stiu ce sa intamplat!

cere-mi tot ce vrei...

nu-mi cere imposibilul, s-ar putea sa te surprind! nu-mi cere indiferenta, s-ar putea sa te doara! nu-mi cere luna de pe cer, s-ar putea sa nu-ti mai vegheze nimic noptile si nu-mi cere soarele pentru ca s-ar putea sa ramai in intuneric! nu-mi cere sufletul, s-ar putea sa ma pierzi! nu-mi cere motive, s-ar putea sa te copleseasca! nu-mi cere sinceritatea, s-ar putea sa plangi! nu-mi cere mana, s-ar putea sa nu ma mai placi cu una singura! nu-mi cere gandurile, risti sa ma pierd! nu-mi cere bani, n-am! nu-mi cere totul, s-ar putea sa raman fara nimic! nu-mi cere parerea, n-o sa-ti convina! nu-mi cere visele, sunt numai ale mele! cere-mi altceva!

volare cantare?

aparent vremurile sunt tulburi, tentativele se deconspira in timp ce adevarul ramane o reala nirvana cu care putem eventual sa frizam sau cu care suntem tangenti fara a avea un contact real, asta doar pentru ca fiecare traieste si are adevarul propriu facand astfel realitatea mult mai greu de suportat pentru cel de langa el, sau cei de langa el, sau restul, acum depinde de situatie! ca deh! toti stim ca avem dreptate, mai greu e sa-i convingem pe cei din jur de dreptatea noastra sau mai pe scurt sa ii convingem ca ei nu au dreptate plecand de la premisa de mai sus cum ca toti am avea dreptate in felul nostru! dar aici e o lupta inegala intre doua persoane sau intre doua entitati cu un mare dezavantaj care consta in incapacitatea aflarii in timp real a gandurilor celorlalti...nu-i asa? am rezolva mai multe mai usor daca am citi si ganduri! de aceea ne adaptam, devenim mai agresivi sau mai convingatori, mai pe scurt diferiti! si toate se amesteca si uite asa ne desavarsim ca indivizi, caractere si personalitati! ma pierd intre atatea abrevieri si sintagme, proiecte, garantii, voci si umbre!

ping

ce ma intriga cel mai mult? uneori libertatea cu care oamenii nu realizeaza, nu stiu sau nu inteleg ce fac, sau poate pur si simplu nu constientizeaza implicatiile cuvintelor pe care le rostesc! dar e greu sa fii coerent si sa spui ca faci ce faci cand faci sau apoi, sa nu mai evidentiezi un lucru pe care nu-l faci! e normal sa nu faci chestia aia, absurd era daca o faceai! poate sunt mult prea evaziv, sau fie, neclar! nici nu vreau sa fiu altfel pentru ca nu-mi sta-n fire sa nominalizez, poate doar daca am sa ajung in vreo comisie sau in vreun juriu...dar pana atunci mai sunt kilometrii de mers si incaltari de uzat pe acesti kilometrii! dilema-mi ramane in intrebarea daca se mai poate face ceva sau asemenea sentimente precum cele de mai sus pur si simplu imi permit sa le asociez cu o prostie si cu o lipsa de viziune, sau mai pe scurt persoanele respective chiar sunt incuiate? si e greu sa incerci sa introduci conceptul de logica in asemenea minti care ani buni au refuzat sa o accepte ca si notiune. si-mi mai e greu sa ma abtin pur si simplu sa izbucnesc intro avalansa de jigniri cum mi-ar sta in fire s-o fac dar ma imbunez cu gandul ca prostul te bate cu experienta la nivelul sau deci prefer demn sa-mi indur conditia!

from the zone where normal things don't happen very often

de ce toata lumea azi scrie despre tara? de ce toti ii ureaza la multi ani si se doresc a fi mai buni, mai impliniti, mai realizati, mai fericiti? ce se intampla, de maine se intorc la million sau pe unde mai umbla? sa fim seriosi, dupa mine este una din cele mai mari, rele si urate forme de ignoranta!

anyway, doua picioare, doua casti si doua maneci suflecate. de la casti o galagie, iar intre casti alta galagie, interioara de data asta. fum de tigara si un aer racoros dar intrigant de cald pentru luna noiembrie. e totusi seara si luminile inca nu s-au aprins, dar vestea ca-l asteapta ceva la destinatie face sa nu sesizeze amanuntul asta. e prins in ganduri si intrun viitor nesigur in care se bazeaza doar pe promisiuni fara garantii! asta ii e ruleta si spera din toata inima cand va trage data viitoare sa fie ceva pe teava. urca in autobuz si gaseste un loc liber pe care il ocupa mai mult de plictiseala decat din dorinta de a sta jos. apasa butonul shuffle, respira adanc si isi reia gandurile. multe au bantuit omenirea de-a lungul timpului dar nu poate sa se abtina de la ideea ca e contemporan cu vremurile viciilor si ale zabovirii, si e atat de patruns ca aproape uita cand trebuie sa coboare! face pasul afara si da sa-si aprinda o tigara! lumea nu-l intelege, macar el se preface ca o intelege pe ea!

ocazie speciala

exasperant...o notiune foarte conturata in tabloul zilei de azi, vopsit cu gri, mov, alb, negru, albastru si un pic de portocaliu, drumuri cu una pana la trei benzi, strazi interzise si o baltoaca plina de noroi si frunze cazute din copaci, un sandvis cu sunca si un pic de soare pe la pranz! ai vazut cum e cu poza aia in care crezi ca ai iesit super bine? te mandresti cu ea si de fiecare data cand cunosti pe cineva nou prima poza pe care o trimiti e tocmai aia doar de dragul sentimentului pe care il ai si speri la acelasi feedback si din partea celuilalt? culmea e ca orice raspuns vine inapoi dezamagitor pentru tine..pentru ca nimeni nu te vede atat de sus cat te vezi tu? ei bine...daca ai trecut prin asta, atunci, concluzia e simpla...trebuie sa dispari! recomand un lac adanc si o imbratisare calda a unui obiect cat se poate de adanc! viata nu e pentru oricine, unii o merita, altii lupta pentru ea in timp ce unii pur si simplu o au..si ce fac pentru ea? pai mai nimic concret..o trec precum bacul peste dunare, dau ture dintrun capat in celalalt si pana la urma in timp ce se scufunda realizeaza ca viata lor a parcurs inainte si inapoi 2 puncte distincte. impacare sau ce? variantele sunt limitate si timpul devine din ce in ce mai scurt!

mare zi pentru mintile luminate, prima zi din iarna calendaristica, prima zi din ultima luna din an, inca un an de protv, inca un an de romania dar cel mai important, inca un motiv de petrecere, pentru ca fada mandrie de a fi roman s-a pierdut undeva intre ignoranta, nevoia de atentie, saracia auto acceptata, acest virus necesar care se cheama internet si rusinea fata de strainii din vest care ne privesc ca pe niste capuse! dar astea sunt doar frustrari si concluzii pentru ca multi deja am dezvoltat o indiferenta ancestrala pentru baciul muntean si pataniile sale, iar despre istorie nu stim nici macar persoanele de pe banii pe care ii cheltuim si tot ce putem spune despre aceasta(istoria) este ca pe vremea comunistilor era nasol, ca viata era grea si ca(cel putin eu stiu din auzite asta) se statea la coada pentu orice! dar acum odata cu rasaritul vremurilor bune, vine si salvarea, inca neelucidata in 2009, daca vine de la rosu sau daca vine de la portocaliu, totusi e frumos sa ne amintim o data pe an ca s-a intamplat ceva in tara asta si ca avem o istorie interesanta. cu siguranta pentru multi 1 decembrie 1918 este doar un bulevard prin balta alba, dar aici ne intalnim cu o lupta crancena intre dezinteres si motivatie! mai important ramane faptul ca, si multa lume nu are curajul sa recunoasca, exista un exces de zel pentru nimic, pentru ca evolutia specie se axeaza mai mult pe ce este decat pe ce a fost si oricum nimic nu se face cu o stransa legatura cu ce s-a facut? demoralizant sau debusolant?

si ne-am trezit!

cititor de ganduri sau ghicitor de ganduri? anticipatia si multele ei fete! defapt totul tine de interpretare pentru ca daca dai cuiva un pahar cu apa si il accepta desi poate nu avea nevoie sau nu la apa se gandea tu te umplii de multumire pentu ca i-ai venit in intampinare, adevarul este realmente undeva la mijloc, dar carcotind ne permitem orice, mai ales ca putem combina cu ocazia de a arata cu degetul! senzatia autoproclamarii drept fructul de pe craca cea mai inalta se impleteste adeziv cu ignoranta si stanjenirea celor din jur, plus ca daca privesti de prea sus risti sa vezi doar niste puncte care se misca pe ceva colorat cu diverse viteze si in diverse trasee! si contempland, super man nu exista, deci! n-are cine sa te salveze. constiinta drogatului exista dar in general trece nevazuta pentru ca n-are cine sa o asculte! un blues te trimite la un moment fericit langa ea, iar un claxon insistent te trezeste din somn fara nevoia unui dus rece! o floare e un zambet si o mana intinsa un prim semn de armistitiu pe cand un program de la televizor e o zi pierduta! o cruce e un regret si un nod in gat este o privire la acea cruce! o amintire poate fi prima, a doua, a treia sau a patra din povestile lui creanga! iar o distinctie e un motiv de poza langa presedinte! o clipire poate fi o ezitare iar o pauza e binevenita!

lucky

mood shifting...un sport oarecum extrem...cine are inima sa-l incerce...nu tine de vointa proprie, nimeni nu vrea sa fie nebun de buna voie, dar deviem...azi am trecut de la cald la rece si inapoi la cald, de la bucurie la dezamagire...si inapoi sus...de la rasarit de soare la tristete si frig, dupa care am plecat la plaja! in lumea mea masinile circula in ambele sensuri si accidentele inca nu s-au petrecut!

dar in lumea reala idealurile mele se lovesc constant de zidurile care inseamna viata de zi cu zi si de gardurile care sunt provocarile vietii, pentru ca realitatea este cel mai bun calmant al viselor! indiferent de ce planuri ai avea vantul rece al realitatii de aduce imediat cu picioarele pe pamant, si teama asta de racoare i-a facut pe multi dintre noi sa nu mai stie sa spere sa nu mai doreasca sa incerce...pur si simplu sa pluteasca prin viata ca intro instalatie automata de la o fabrica de asamblare! da! tehnologizarea si inaintea ei revolutia industriala ne-a facut sa uitam sa visam! pentru ca literatura nu s-a terminat, muzica nici atat, versuri mai pot exista sute de mii...in schimb exista microsoft, bugatti, hollywood si altele asemenea care au facut uitat idealismul de alta data, au dat peste cap un sistem de valori cu un anumit standard...si uite asa....simplu, diferentele economice creeaza diferente sociale, iar in timp ce intrun loc anume pe pamant sunt persoane care cinstesc exclusivismul in alte locuri oamenii cinstesc un acoperis de bambus intre ei si ploaia necontenita care cade din cer! life's good!

fantastic

cine si cand a convenit ca numaratorile pleaca in sens descrescator, de la cifra mai mare, de obicei zece, la cea mai mica..in general unu, adica inteleg clasamentele, topurile...astea da! avem nevoie de suspansul pe care ni-l ofera, dar revin la dilema de la inceput...si nu stau sa descos acum un sistem de valori, asta ar insemna ca gasesc o explicatie, si literalmente scriu ce gandesc...ceea ce nu e tocmai foarte departe de adevar, dar iar ma incurc in teorii!

logica tinde sa vireze spre dreapta lasandu-ne undeva, pe un drum judetean la o borna intermediara, poate la trei sau la patru sute de metri....cu un sir de copaci mai mult ciopliti decat aranjati pe o parte si pe alta a drumului, evident privati de sursa lor de viata, frunza. si cat vezi cu ochii in jur un pamant plin de buruieni care parca-si asteapta cu dor si rabdare omul care stie ce sa-i faca si cum sa profite de potentialul sau! dar pamantul n-are voce, asa-i? cate ar spune daca ar avea cum..cate a vazut, cate a simtit si prin cate a trecut...imi aduce aminte de bunici, sau de stra-bunicul pe care l-am prins in viata si care-mi spunea cum a scapat de bombardamente in 1917..ce an...ce vremuri...ce oameni! si totusi totul e uscat, doar vine iarna, ne pregatim sufleteste sa induram frigul si odata cu el si petrecerile zapezii, in general fara zapada, dar totusi asociate cu patura asta alba si pufoasa care in bucuresti capata diverse culori ciudate cu trecerea orelor...si revin la cere fara glas care ne-ar spune atatea...de ce n-avem un dictionar, nu ne-ar fi mai usor sa gestionam toate daca am putea sa vorbim cu ele? sau comunicarea in loc sa ne fie un atu devine o lipsa pentru majoritatea aflata in criza de materie cenusie si de capacitatea de corecta articulare si acordare din punct de vedere sintactic si morfologic? minunea literei "k"....dumnezeule!!! apogeul comoditatii, si da! al prostiei!!! oarecum asociate! uita-te in jur! toate vorbesc!

regret!

cum iti dai seama ca nu mai e cazul sa pierzi vremea de pomana? defapt ce faci sa treci peste o dezamagire...ca doar toti promit luna de pe cer...dar din fericire pentru univers luna inca ramane la locul ei! naivitatea asta...luata ca defect de personalitate...trage dupa ea multe usi inchise..si dezamagirea nu pierde vremea...o auzi..te suna, iti bate la usa..nu intarzie niciodata! dar astia suntem, ce sa facem daca nu ne putem schimba indiferent de vointa noastra si de ceea ce ar trebui sa fie normalitate! deseori, in istoria noastra ne-am lovit de alegeri proaste care, evident, s-au intors impotriva noastra si, poate, pe unele le regretam si acum, poate cei care au ales nu prea mai au viata sa le regrete, dar cu siguranta au lasat mostenire acest nod in gat, iar noi inca o data trebuie sa ne impacam cu soarta si sa caram crucea alegerilor altora! dar ce facem....ce atarna mai greu? ce vine din urma sau ce provocam noi? ma gandesc ca pe ale noastre le mai putem schimba pe cand ce-am mostenit...ramane neschimbat! acum hai cu mainile in san! nu avem de ales, nu avem ce sa facem...unii se complac, altii pleaca, altii profita! nimeni nu sta! toti suntem implicati fie prin nepasare, nesimtire sau frica! eu zic ca am ales prost, ca am vazut lapte si miere...si da! am dat vrabia din mana....va trebui sa ma impac cu chestia asta! a vazut cineva vreo vrabie libera?

pe loc

si uite asa mai trece o zi...viata nu ne iarta, asa-i? multe amintiri azi..mai bune...mai rele...oricum nimic de povestit la nepoti...decat poate ca pe vremea mea masinile se parcau pe langa trotuar pe strada mea, nu urcate pe trotuar ca in acel ipotetic viitor....cert e ca de maine ne intoarcem la asfaltul nostru, la nasul pe b1 si la ce mai stim noi sa facem! la eterna intrebare "auzi, mama ta mai mananca fan?" la radioruri pirat si la promovarea inculturii...cu asta ne pricepem cel mai bine, oare maine o sa fie o editie speciala la fata de la pagina 5? sau o sa fie iar ceva relativ plictisitor?

vreau ceva deosebit, sa-mi bata inima...sa conteze, sa visez iar, si vreau sa fie si inghetata.....de vanilie...cu caramel...da sa fie si ceva ciocolata..si stafide, da! stafide, sau poate cirese! si-mi mai este dor? imi e dor de iovan, sau macar de altul...o crima dinasta pe fata, sa simtim iar ca traim in state si ne protejam proprietatea fie ca e vie sau pur si simplu locuinta noastra..sa mai vina unu' cu trancanu' sa-l mierleasca pe altu' cu simpla scuza ca i-o tragea nevestei...hai frate sa mai traim si noi, ca devine plicitistor...iar nu mai avem motive sa deschidem televizorul...si sa lasam o data toate grupurile astea aberante de pe facebook...sa fim seriosi...nimeni n-o sa opreasca interceptarea convorbirilor telefonice doar ca exista pe facebook un grup de 6500 de useri intrun grup care scrie stop inaintea actiunii pe care o intreprind!

naivitate sau pur si simplu o facem pe prostii? ramane o dilema...pentru ca e de neinteles cateodata cum naiba aceste doua metode se combina lasand spectatorii intrigati si nu in ultimul rand datori cu un kilogram de rosii stricate aruncate catre scena...

hai sa dam mana cu mana

si cum tara asta si-a insusit ca sport national plansul de mila, peste cateva ore, noi...masele, urmeaza sa ne deplasam catre sectiile de votare arondate sa ne punem stampila in dreptul celui despre care noi credem ca ne va salva! doar ca, noi romanii, uitam un mic detaliu...si anume faptul ca noi nu prea vrem sa fim salvati pentru ca n-am mai putea sa ne plangem de mila, adica, cum ne mai manifestam noi ca o ducem rau, cum ne mai smulgem firele de par ramase din cap cand nu stim cum va fi ziua de maine.....si cel mai rau...ce o sa facem noi cand n-o sa mai avem pe cine sa injuram, despre cine sa comentam sau pe cine sa dam vina ca noi, romanii, inca o data suntem pe primul loc numai la fapte rele si la lucruri nerealizate, cand altii prospera de pe urma noastra si noi niste comozi preferam sa parlamentam....sa fim seriosi! problema nu e cu cine vom vota, pentru ca indiferent de urmatorul nostru presedinte noi ne vom complace in starea in care ne aflam pentru ca e mai bine sa comentam decat sa facem ceva sa mearga. asadar, daca de maine am incerca sa fim mai buni, mai intelegatori, mai corecti si mai putin falsi..cu siguranta am progresa pe plan personal si apoi daca ne-am implica mai mult in ceea ce facem, nu doar in a astepta remuneratie, in a pandi ziua de salariu cu siguranta s-ar schimba mai multe...dar nu prea avem ce face..pentru ca tot timpul e mai bine sa faca altul toata treaba pentru noi in timp ce noi il putem critica pentru ca nici macar nu ne-am obosit sa explicam ce vrem...cati dintre noi stiu clar ce vor, nu de la cei din jur, dar de la ei insisi? ramane o intrebare! si inainte sa aratam cu degetul hai totusi sa aruncam o privire sincera in oglinda si sa ne intrebam "ce pot sa fac eu ca sa fie mai bine" nu depindem de un presedinte, nu depindem de nimeni!

pas cu pas

si inca o data se face zi peste noapte si asa mai departe, un ciclu crud, real si de fiecare data prezent! nu fac decat sa ma gandesc...si imi iese...la ce ma gandesc? ooof doamne cate ar fi....totul devine plictisitor si lumea in jur parca se misca prea incet...pentru ca nu exista acel "sau ma misc eu prea repede". daca ma plictisesc repede? depinde! daca am rabdare? destula incat sa ma impac cu plictiseala! daca am planuri? evident! dar daca spun si asta chiar ca nu mai am secrete si cum se stie, orice lucru descoperit complet nu mai prezinta interes! e vorba la un moment dat de imnul ala...de sunetul ala care te face sa ridici capul, sa auzi...frate asta-s eu..sa tragi aer in piept si sa te duci cu capul inainte...de pierdut n-ai ce sa pierzi atata timp cat cei care incearca sunt apreciati in defavoarea celor care se multumesc sa stea la adapostul sigurantei..acum nu stiu cum s-o descriu...totusi niciodata n-a fost acuzat cel care incearca! reusita vine doar ca o aprobare...ideea e sa nu ramanem orbi!

incurajare

uneori simplitatea lasa noduri in gat, imprastie lacrimi pe obraz, face fiori pe sub piele! doar ca de cele mai multe or ignoram simplitatea! ne complicam in lucruri atat de complexe incat uitam de unde am inceput pana sa terminam.....stiu..e ca o telenovela proasta despre care uiti cum a inceput inainte de ultimul episod..in rest nu mai conteaza...si timpul trece...dupa care ne intrebam ce s-a intamplat si de ce n-am profitat de ocazia care acum 100 de episoade ne-a intins o mana...nu doar o data a trecut autobuzul pe langa mine si nu doar o data am luat altul crezand ca ajung in acelasi loc...nimic nu e corect...trebuie totusi sa ne mobilizam si daca e cazul la un moment dat sa rupem tocul ala de cate ori dam cu capul in el..adica ori se duce tocul ori devenim batuti in cap...macar atunci avem o scuza...si ramane datoria noastra sa incercam!

editie limitata

privesc omul fara inhibitii, apoi judec fara prejudecati! intre timp descopar lucruri ascunse, aflu nume, relatii, conexiuni si posibilitati.....da da..sunt un mic detectiv social care oricum discrediteaza pe oricine doar de dragul discreditarii sau din lipsa de ceva concret de facut...pentru ca da! menta pe care o frec eu este mult mai selecta decat menta frecata comun de ceilalti...recunosc..nu e menta bio, sau bio-menta..habar n-am care-i definitia corecta...probabil sta in baliga in care creste...dar ma rog...depasim momentul frecatului mentei! e greu sa n-ai un filtru propriu atata timp cat ai o identitate...evident daca iti place florin salam atunci pentru tine compania nut-line ar trebui sa fie cel mai al dracului concern in timp ce un admirator al satanei pur si simplu vrea sa-i omoare pe toti..si nu in ultimul rand aceasta noua pseudo-specie de om preluat de afara si dat prin sosul mioritic apoi ingrijit atent si numit dupa o tona de make-up si oja neagra "EMO"...oameni cu probleme exista peste tot, unii chiar au probleme reale...fie ca-s psihice fie ca sunt de natura materiala...unii se cred copaci, altii se cred animale si isi asuma dreptul de a abuza si maltrata sexual alte animale...iar altii pur si simplu fura din cora si carrefour pentru ca altfel nu ar supravietui! si e treaba lor....pentru ca suntem in vremuri grele de criza, ar zice unii...si cu toate astea parca totul e permis...desi societatea este un fel de mega-cloaca unde laitmotivul se materializeaza, simplu si exclusivist in a plange de mila celor neputinciosi...fizic, psihic sau moral! dar ii plange cineva de mila unui om bogat care in acest moment sta singur pe intuneric in casa...eventual cu un deget in gura si se gandeste ca e singur pe lume si marcat pe viata de atrocitatile si abuzurile din copilarie...sau pe geniul ala care in anul 2 de facultate l-au angajat aia la google cu norma intreaga si el s-a dus...s-a dus ca e bine la google...dar cand se gandeste ca ma-sa care are undeva la 55 de ani se lauda cu el la prieteni gen "baiatu meu ala micu...marinel...lucreaza la gugal" si prietenii, afectat de o lipsa de informare impamantenita printre muritorii mintiti ani de-a randul de alte iliescu si alti '-esti' se uita precum vitelul langa muta si se gandesc ca gugal asta o fi vreo fabrica noua de iaurturi sau mai rau de cartoane de oua...deci da! asta e conditia cu care se confrunta societatea...dezinformarea si proaspata aculturalizare combinata cu stirile de la ora 5 si posturi tv gen kanal d si acasa tv unde mondenul este depasit de digestie iar gura cascata este chiar un sport national...ma inspaimanta...mi-e greu sa nu ma gandesc ca peste cativa ani singurele motive pentru care marii creatori ai acestei tari nu vor mai fi recunoscuti pentru operele lor ci vor fi tinuti minte doar datorita bancnotei pe care sunt imprimati ar fi diversi trend setteri sau cum mai vreti sa le spunem care ne spun noua ca e mult mai bine sa idolatrizezi penibilul facand posibil accesul in casele noastre prin intermediul undelor proiectate cu tehnologie HD e diverselor scenarii gen "nora pentru mama", "fermier caut nevasta" si ce emisiune mai are laura andresan...sau sa nu mai zic de capodopera celor de la b1 cu vesnica cacofonie monica columbeanu...dar din nou...cine sunt eu sa judec si sa contesc alegerile celor din jurul meu fara de care poate mi-ar fi ceva greu sa nu ma urc in autobuz....

e altceva?

nu-mi plac oamenii care nu traiesc clipa...care oricum traiesc intro negare constanta...care stiu sa spuna doar ca e prea frumos sa fie adevarat...care privesc consecintele ca pe limitarea oricarui drum visat...care spun ca mai bine sa nu stii decat sa pierzi...ei bine...oameni buni..aflati ca viata iti mai da si sanse sa fii fericit...dar multi pierd ca prefera sa se straanguleze cu o cravata si sa se multumeasca cu o ora pauza de masa, eventual si un concediu undeva in turcia sau pe unde dracu se mai duce toata lumea in vara respectiva...pentru ca asta e ideea..suntem atat de limitati incat ne mutam toti intrun singur loc...anul asta mergem la nustiu ce turci, maine la bulgari...la naiba...suntem o mare turma, asta suntem!!!! o sa votam cu totii...dupa care o sa ne plangem cu totii!! dar vom muri fericiti ca intre 12.30 si 13.30 eram liberi sa mergem undeva sa ne luam un sandvis cu sunca.....

shades of grey

vine anotimpul fericirii...impreuna cu frigul si mizeria sa...hey, at least i'm optimistic about it! nu ca n-as avea de ales...dar imi place sa aleg ce-mi place...evident n-ar fi prea multe de spus cu privire la chestia asta....iarna, frig, poate zapada(sper!), intuneric, craciun...cadouri, mancare...inca niste mancare..numai mancare!!!! dupa care o saptamana de betii cu ocazia noului an...dupa care revenim la ce stim sa facem mai bine...adica sa traim pentru ziua de maine! din nou, nu ma plang...mai bine sar pe geam decat sa ma plang...dar nici n-as sari pe geam...devine ametitor cercul asta..si eu chiar stau jos..

inevitabil imi car crucea, desi nu o privesc ca pe o povara si totusi sper cand ajung in varful dealului sa nu fiu rastignit pe ea..nu sunt magician, si nu port palarie, nu fac minuni...doar imi pun intrebari, dupa care intrun fel sau altul le caut si raspunsuri...cred ca e cel mai tare quest...si dupa ce am raspunsuri..mai mult sau mai putin satisfacatoare incep sa creez scenarii...and it's all downhill from there...

daredevil

indrazneala, nu? tupeu...teribilism..inconstienta...da ma caracterizeaza..ma deosebesc...ignoranta? imaturitate? iresponsabilitate? timiditate? incredibil...dar si astea se regasesc in mine...ce cauta acolo? ele stiu...uneori e frumos sa faci lucruri simple..fara implicatii..fara complicatii...imi mai aduc aminte ca totusi viata e frumoasa...si ea..ea nu-mi provoaca decat nopti nedormite....

teorie

divinitatea ne-a dat noua, muritorilor, ciocolata sa fim si noi un pic mai fericiti...sa zambim in zilele grele...si sa ne bucuram copii fiind de splendoarea ei...unii au facut-o alba, altii neagra...altii cu bule, altii cu stafide...ok..sa recunoastem..cand pui ceva in ciocolata..parca iese mai buna...dar de ce? pentru ? de ce in numele lui dumnezeu si al maicii domnului si tuturor celorlalti sfinti pe care ii mentionam cand ne uita tot el..dumnezeu undeva la un semafor prin orasul asta uitat de fericire numit bucuresti...de ce sa scoti zaharul din ciocolata? cine a facut greseala asta...pentru cine pedeapsa asta...pentru mine..e ca si cum ai spune...va dam apa, dar fara oxigen...sau...va dam o masina..doar ca fara roti...cel mai bun lucru e scos din cel mai bun lucru si ramanem cu o nenorocita de marmota care oricum e somera dar care pe vremuri invelea un amestec de lapte cu cacao...urasc produsele dietetice...de ce? simplu! pentru ca scot ce e bun din ce e bun..pentru ca scot tot ce da gust...ati incercat vreodata vre-un iaurt dietetic? sau branza de vaci dietetica?
EXACT...n-au nici-un gust...se pare ca din ce in ce mai repede evoluam spre momentul in care vom avea mancare fara gust...si atunci nu va mai conta nimic..singurele mici bucurii pe care le putem avea vor exista pe site-uri porno evident mult prea scumpe pentru multe persoane...infractionalitatea va creste...crimele la fel...accidentele rutiere, nu mai zic...avioanele? cad! trenurile? deraiaza! vapoarele? care vapoare? pana si hidrobicicletele din herastrau vor schiopata!!! puneti frate zahar in ciocolata, nu vedeti ca provocati sfarsitul lumii???

dovezi de gandire...

oare exista un razboi subteran crunt intre mcdonald's si kfc? oare cand se intalnesc doi casieri unul rosu-galben si celalalt ros-albastru se iau la bataie? se lasa cu scantei si cu dosar penal? sincer...e o simpla curiozitate...oricine si-o permite! adevarul e undeva pe o strada intunecata unde o aripioara de pui la numai un leu cincizeci se bate cu un incredibil hamburger la super pretul de trei lei...viata e cruda...in timp ce alimentatia e deep-fried...si nu..n-am in plan sa tin un monolog in care sa spun cat de nesanatos se mananca la unii sau la altii...sincer? e treaba lor, personal ma gandesc la tot felul de brand-uri concurente si sunt tare curios daca angajatii lor sunt atat de incarcati spiritual incat ar lasa la o parte orice lipsa de umanitate si s-ar hacui cu bestialitate dintro ura innascuta pana unul din ei cedeaza...visceral! e oare cineva dispus sa moara pentru trade-mark-ul sau registered-ul brandului care ii alimenteaza visele la o cariera lunga si performanta fara riscuri prea mari daca treci peste accidente de munca cu ulei incins si obezitate? sau am mai intalnit o atitudine...gen...ce fraier e ala..bea pepsi? WTF??? cred ca sunt atat de indignat incat daca-l vad maine pe strada pe unul incaltat cu nike...nu stiu ce-i fac.."adidas frate! mortii tai de ne-nteles!"....imi si imaginez o lupta intre fanii salamului de sibiu cu iubitorii de sunca de praga....sa nu mai zic ca se bat astia dintre brutarii...sau...rama..nu delma...ba rama rama rama....deeeeelmaaa!!!

din lumea celor necuvantatoare: moartea caprioarei

la umbra unui fir de iarba 2 furnici impart un bob de mac.....undeva in largul ocenului atlantic un casalot saliveaza in jurul unei balene care inoata unduitor...in pacarea de la mcdrive-ul din jungla leul sta tolanit pe spate dupa ce s-a luptat cu un meniu big-tasty in timp ce o antilopa isi termina salata de cruditati...in partea cealalta a junglei o maimuta viseaza la shake-ul de banane care odata era oferit de cei de la mec, si ca razbunare bea un pepsi twist la kfc....intrun acvariu destul de mic un peste sanitar mananca....pe faleza din constanta un pescarus cotrobaie tacticos prin nisip in timp ce un stol de cocori isi urmeaza destinatia sudica...un castor oarecare isi construieste barajul iar o randunica zgribulita isi ajusteaza cuibul pentru iarna grea ce se anunta...elefantii..ei bine elefantii merg agale mancand absolut tot ce le trece prin cale...un leopard plescaie satisfacut..saracul bizon...undeva intro curte la tara 4 purcei deranjeaza zgomotos discutia unu cal cu o vaca in timp ce niste gaste beau apa insetate...e joi dimineata si o musca bazaie...sacaitor! pe malui unui lac o rama se trezeste infipta intrun ac...ce cruda tortura pentru a ajunge la un peste! la televizor un golden retreiver induioseaza privirile audientei...la radio romania actualitati se anunta cursul dunarii! leka noshti detza!!!!

explicatie

seara....se face un pic mai frig...suntem un pic mai realisti...acum, absurd ar fi sa ne imaginam un miriapod dependent de heroina....ciudat nu....e tocmai o imagine incurcata dar cu siguranta ridica multe semne de intrebare! dilema...ce ne-a facut sa progresam...dilema....ce ne-a facut sa ne-ntrebam...sa elucidam mistere...sa invingem mari si aparente...suntem o specie de provocati si de provocatori...de instigati dar si de instigatori, de asemenea de manipulati si manipulatori...toti suntem in anumite momente intro parte sau alta a baricadei...pe un front sau pe celalalt....life is all about takin sides, and chances.....cine intelege cat mai repede ca, totusi, dupa riscuri se gasesti fie satisfactii fie lectii invatate...intelege ca de pierdut se pierd prea putine...si toate materiale...care vin inapoi...daca ne pierdem zambetul...castigam riduri? merita pretul asta?

addendum

asa...pune un gand pe noapte, o speranta pe zi, si cate o ora de imaginatie...si spune-le "fel de a fi"...ce se intampla? discutam de hipioti sau doar de optimisti? care-s mai fericiti? pentru ca intrebarea asta "exista fericire?" mi se pare un pic exagerata...ti-o poti pune cu pistolul la tampla, sau pe marginea podului sau de ce nu, in timp ce o faci pe micul arhitect cu lama pe antebratul stang...dar sa nu mai vorbim de sinucideri..they just make me sick....

alege o zi din viata in care ti-ai simtit inima batand cu insistenta, mai vrei asa ceva? evident, as zice! sunt multe flori pe lumea asta, frumusetea si viata limitata le aduna pe toate, pentru ca ce e frumos se duce, poate o morala rasuflata, dar cel mai bine profita de ea cat timp iti e la dispozitie...dupa aia n-o sa spui decat ceva despre un fel de a fi si despre ce-ti provoaca sila!

from the zone where normal things don't happen very often

in tara minunilor e liniste, toti s-au dus unde au vazut cu ochii...se lasa seara...a venit si iarna...de undeva departe se aud franturi din green day...da! the boulevard of broken dreams! parca nici pestii nu mai clipesc, stau atenti sa auda de unde vine zgomotul...pe care oricum nu-l inteleg...mai bat niste clopote si in surdina ticaie un ceas! o sticla goala, un pahar plin si unul gol, o tigara aprinsa si 2 monede de 50 de bani, o mica avere as zice! in rest liniste, la un colt de strada suprapus unei iesiri dintr-o benzinarie o masina toarce asteptand sa-si reia drumul spre destinatie! destul de vag....de la o fereastra se vede o lumina...o persoana sta intinsa in pat si se gandeste la ziua care tocmai a trecut....trage linie..se gandeste ca aproximativ jumatate a dormit si cand s-a trezit in loc sa fie dimineata ceasul arata 18.39....moment in care si-a propus autodepasirea...

intre saltea si patura...

o floare, un crin, parfumul cel mai fin!

aberez cu un scop clar si precis, jur ca am sa beau in cinstea zilei in care am sa aflu cum sta treaba cu scopul asta....pana atunci inot in marea asta de ignoranta care sunt eu! nu ma mai tulbura aflarea unor vesti, sincer nu ma mai mira nimic...toate pur si simplu se intampla! ma bucur totusi ca-mi mai suna telefonul...vine iarna..lumea isi face planuri pentru sarbatori...ma simt ciudat, atata timp cat n-am stiut niciodata dinainte de craciun ce fac de revelion...dar ma rog, astea fac parte din organizarea proprie!

se pare ca de cateva zile am un job nou, acum ramane de vazut cat de frumos e si sper din toata inima sa existe intelegere si rabdare, din partea mea, evident! investesc multa speranta in tentativa mea de reusita de aici, in mintea mea se invart multe ipoteze, la naiba! i'm big enough to do it!!!

maine pe vremea asta o sa fie fun...deabia astept!

cronica unei adolescente neterminate...

o chitara...defapt, un solo de chitara...asta parca aud mai mult decat nelamuririle din capul meu...si totusi de unde atatea dileme..traiesc intre patru pereti iar lumina se aprinde de undeva din afara...optimism...il tin langa mine...o sa fie bine, nu? prea multi imi contesta deciziile sa n-am si eu un pic de indoiala...imi pierd dorintele printre atata dezaprobare...nu vreau multe lucruri...dar le vreau...la naiba...tre sa-mi iau geaca...distractiv asa, la cumparaturi...cui nu-i place sa cheltuiasca bani..nu-l cred...ori minte ori e vre-un personaj ciudat de-al lui caragiale...dar nu asta e esenta...teribilismul asta infantil(pleonasm?...poate) aduce pe unii in diverse praguri ale diverselor disperari...unii rup petale din flori..altii rup pagini din reviste, altii fire de par...altii rup oameni in bataie sub eterna protectie a etichetei de jandarm...altii o rup pe manele..si preferatii mei se rup singuri...you know what i mean...dar nu e bine sa alternam asa de la violenta la fericire si la pace...ca dau in noi si hipiotii si soldatii...ascultam o melodie zilele trecute si un vers mi-a atras atentia....citez "nu sunt rasist sau nazist sau un marin pierdut, care ar trage in copii c-are copii de crescut"...in fine...ma amuza...acum se face noapte...se prefateaza in nou rasarit incarcat de sperante si de zambate....doamne cat iubesc viata...

din ganduri

o stare de spirit...un vis...o dorinta..o rugaciune..o intrebare...o realizare...contemplare!


si asa incep toate, si intrun final se termina...o luam de la capat cu mai mult aer in piept..cu o speranta in plus...poate n-am timp de prea multe planuri si in niciun caz de prea multe reactii...fie iau totul din zbor, fie trec pe langa prea multe...inventarul? poate il fac in clipele alea cand o sa vina momentul plecarii...si totusi ideea de baza pleaca de undeva de la schimbare...oare ce-o sa se-ntample..unde merg toate...adaptarea e un pic neclara, vointa in schimb compenseaza, sa fie oare emotiile de la inceput sau pur si simplu nestiinta. noaptea deja e mai lunga, deja e mai frig...intrebari apar, intrebari exista....dileme, nu mai zic! gandurile astea se amesteca..un aliaj profund de singuratate...cine ma intelege?


de cand ma stiu am avut probleme...mai mari, mai mici...n-am stiut cum sa le rezolv dar am trecut peste ele...poate de-aia ma simt neinteles, poate undeva exista o planeta numai a mea...sper sa o descopar...multe-mi sunt grijile si am impresia ca indiferenta mea intro zi o sa ma omoare...astept cu infrigurare si teama ziua judecatii...

pesti!

da...de ceva timp am ocolit chestia asta..dar am gasit ceva interesant pe care vreau sa-l las aici momentan!

PESTI

Activitate preferata: Sa testeze combinatii de medicamente de pe piata ca sa le descopere efectele halucinogene.
Carte preferata: „Ghidul comunicarii intergalactice”.
Model in viata: Betivul de la carciuma din colt.
Slujba ideala: Bocitoare profesionista.
Prima intalnire ideala: In pivnita unei crame, cu o sampanie in mana, la lumina lunii reflectata in sticlele de vin.
Fraza cheie: „Sunt confuz…”
Fraza de agatat preferata: „Vrei ceva de baut?”
Parte a corpului: Picioarele. Il dor de la atata fugit de realitate.
Zona erogena: Picioarele. Fetisuri legate de picioare, sa iti sarute degetele de la picioare, lanturile de la glezna.
Ciudatenie sexuala: Iti sopteste: „Nu am mai facut asta pana acum!” Functioneaza incredibil de mult timp.
Stil romantic: Se lasa in voia valurilor.
Planeta dominanta: Neptun, planeta confuziei si dependentelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Pestii sunt niste vietuitoare blânde si buimace, care cred tot ce le îndruga primul venit. În capul lor este un talmes-balmes de impresii si intuitii, ce face imposibila o activitate neuronala decenta. Fiind incapabili sa emita vreun argument logic, au devenit la rândul lor experti în abureala si îmbrobodire. Se spune ca sunt creativi si talentati, ceea ce înseamna ca productiile lor îi turmenteaza atât de tare pe ceilalti, încât le anihileaza puterea de discernamânt.. Foarte sociabili din fire, se înteleg de minune cu animalele, handicapatii, delincventii si spiridusii de casa. Misterele si superstitiile exercita asupra lor o mare fascinatie: admira grozav iscusinta cu care îsi apara intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afara îsi îmbraca plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctiva este enorma capacitate de a iubi. Pestii se îndragostesc total si iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau ... de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivita: veterinar, fotograf. curatitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magica: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peste
Despre barbatul Pesti:Barbatul Pesti este plin de un farmec complex si contradictoriu, care uimeste si deconcerteaza, care seduce si irita în acelasi timp. Privirea lui te traverseaza fara sa te vada, trecând dincolo de tine, dându-i un aer misterios si îndepartat. Barbatul Pesti pare a trai în alta dimensiune, iar amanuntele practice ale vietii de zi cu zi îl plictisesc. Inteligenta lui (uneori uimitoare) asculta de mecanisme misterioase din care logica pare sa fie exclusa. Se poate spune mai degraba ca functioneaza prin intuitie. Daca se afla în dilema, d-lui Pesti îi este foarte greu sa se decida, pentru ca toate variantele pe care le are la îndemâna i se par corecte si gresite în acelasi timp. Una dintre cheile de descifrare a comportamentului sau este faptul ca pentru barbatul Pesti totul este relativ. Barbatul Pesti are o relatie originala cu sfera materiala, în speta cu banii: fie nu-l intereseaza, fie se pricepe foarte bine sa-i faca, dar îi cheltuieste sau îi investeste în lucruri fara scop practic, dar care pentru el au o importanta aparte. Scara lui de valori arata cu totul altfel decât cea a oamenilor obisnuiti. A încerca sa-l definesti si sa-l încadrezi în sabloane pe barbatul Pesti este absolut inutil. Sufletul lui e complex, asemeni unui alambic ce distileaza senzatii si emotii, visare si aspiratii, pasiune si impresii fluide. Din cauza ca asupra d-lui Pesti impactul senzorial este puternic, dragostea ocupa un loc foarte important în viata lui si o traieste în forma ei sublima, mergând pâna la iubirea mistica, sau în forma cea mai abjecta si mai degradanta. Iubirea poate fi infernul sau paradisul vietii lui.În adâncul sufletului, barbatul Pesti poarta un ocean de sentimente. Un ocean, pentru ca iubirile lui par a nu cunoaste limite, nici din punct de vedere calitativ, nici cantitativ. N-ar trebui sa ne mire faptul ca vestitul Casanova era nascut sub semnul Pestilor si ca nu mai putin celebrul Don Juan Tenorio, chiar daca nu apartinea zodiei, avea la nastere 4 planete în Pesti! Folclorul astrologic sustine ca barbatul Pesti ar fi cel mai desavârsit amant al zodiacului. Iar asta nu se datoreaza cine stie carei tehnici savante. Secretul pare sa rezide nu numai în faptul ca barbatul Pesti îsi intuieste perfect partenera, ci si în alchimia subtila prin care îi transmite acesteia un univers de senzatii nemaitraite. Senzualitatea d-lui Pesti are forta contagiunii, forta magiei... În tinerete, barbatul Pesti nu constientizeaza ca prin iubirile sale încearca sa ia contact cu divinitatea, ca îl cauta pe Dumnezeu. Însa aceasta taina i se arata mai devreme sau mai tarziu în viata si nu e de mirare ca acest semn daruieste lumii atât de multi mistici

wonders

parca asa...lipsit de chef azi! uite o poza cu marea!

andrei plesu la garantat 100%

strict necesar

nimic nu mai e cum era, nu mai exista bucurie in nimic...doar linii de praf, nociv in felul sau. adoptam atitudini constructive, potential indiferente doar pentru a ne scuza de lipsa de dinamism pana la urma activ(un vant de paradox bate prin logica), suflete haine si pseudo-tristete, atitudine sinucigasa pana in momentul concretizarii, pentru ca pana la urma a fi barbat nu tine de cat poti sa induri ci de deciziile pe care le iei si apoi induri tot ce inseamna raspuns la ele! unii confunda umorul negru cu streangul, a dracului ironie!! soarta ne pune din ce in ce mai multe piedici si s-a gasit un invatat sa dea vina pe societati secrete, pe george bush, pe mama printului charles si pe conducatorii din umbra ai uzinei de automobile pitesti. strada mea de mult s-a umplut cu sperante si autobuzul n-a mai trecut prin statie sa le ia mai departe...dulce asteptare!

lily allen 22

am ramas fara

oamenii inteleg total gresit excesele..si cu ocazia asta...fac cate unul pe zi...sau ma rog, mai multe pe zi, dar din diferite categorii. ce nu inteleg ei, totusi, e faptul ca excesele sunt tot excese si comiterea fiecaruia este mentionata in aceeasi carte! prins in dulap cu mintea montata pe ideea ca maine va fi mai bine, facand cruci cu limba pe cerul gurii si invocand divinitatea printe sughituri si un oftat prelung...intrebandu-te ce mama dracului a avut hitler cu evreii, asta ca sa-ti iei mintea de la motivele care te-au indesat in intuneric intre niste haine vechi si un miros insistent de naftalina, inghitand in sec in lipsa castilor prin care ai fi putut sa mai asculti niste muzica, dar viata nu-i intotdeauna corecta, nu de fiecare data alegi pajura, sau ma rog, nu de fieare data cate fata pe care o alegi, uneori chiar care pe margine, sau alte ori esti prea beat sa mai arunci banul in sus, pur si simplu il lasi pe tejgheaua unei carciumi in speranta unei halbe reci de rasplata...dar urmarind firul ideii "sunt ginionist dar am 2 litrii de noroc" mergem pe poteca vietii rasufland usurati gandindu-ne "hai c-a mai trecut o zi"....

vremuri mai bune....

soldati, asa ne vedem toti, intro lupta de gherila continua, intrun noroi din care nu mai iesim, uitam sa zambim, judecam gresit soarele ca straluceste prea tare si ne tine pe la umbra pana vin autobuzele cu aer conditionat, strangem din dinti si ne afundam in lupta urbana dusa tacit cu semeni la fel de indiferenti cum sunt vegetarienii in fata la mcdonald's! nimeni nu mi-a cerut parerea de aceea o spun fara sa menajez vreo minoritate, pur si simplu suntem prea conectati la suprafata sa putem ajunge dedesubt, unde sunt lucruri solide! n-avem mai mult de 2 maini sa intindem, deci rabdarea trebuie sa depaseasca sentimentul asta izbavitor de impacare cu putin, daca eu nu vreau mai mult de la mine, de ce sa vrea altcineva! asa ca mai usor cu nationalismele, si cu diverse convingeri dreapto-stango-semi-centrale-ultra-totalitariste, nu ajungem nicaieri..loc ar trebui sa existe pentru toti, doar e democratie, nu?

back to the essence!!!!!!

dupa o saptamana de bestfest, dupa o saptamana in care imi tot spun ca regret ca m-am nascut si ca am parinti...si cnp, si viata, si prieteni, si constiinta! nimic nu e normal, si la mine in cap toate se invart ca intro cuva de masina de spalat, no escapin this! adica avem prea putine alegeri de facut si de majoritatea realizam deabia dupa ce au trecut de noi, si suntem pe autostrada...fara intoarcere fara mers inapoi..nu ma plang! asta ar fi ultima bomba! confuzie, conspiratie, constipatie la naiba cu toate! vreau macar o ora sa nu mai existe atata fals in jurul meu, sa pot sa zambesc cand vreau si sa fiu suparat cand sunt..sa nu ascund nimic...dar cine e capabil sa ma accepte cum vreau eu? fara sacrificii nimic nu e posibil...am intre dinti buza de jos...si o musc strans...da! de ciuda!!!!

bat for lashes daniel

popcorn

nu de altceva dar 4 minute n-am de gand sa ma opresc din scris:) ce-am sa scriu...pur si simplu ce-mi trece prin cap...si nu 182-ul, ala imi invadeaza strada cu latimea lui exagerata, c-asa-i in tenis! but who gives a rats fury ass? eu stiu ca nu eu! am frustrari existentiale, sufar de faptul ca mi-e prea teama de mine cand ma vad inconjurat de prosti! da, e un adevar! pace frate, astea!!!!!! si totusi unde se termina toate? carui sistem de valori ne raportam? unde e capatul universului? daca nu in romania? nimeni nu se mai supara greu, lumea devine iritata din orice, orice cuvant e luat ca o remarca la adresa persoanei proprii si pana la urma nu-i mai bine s-o ardem gen jamaica? cine stie cunoaste, cine nu se scuza pios! sa va ia dracu!!!!! n-o fac pentru mine, sunt prea plin de mine sa imi consider lipsurile pe care oricum nu le am, dar cine esti tu sa imi dai peste nas? du-te-napoi pe creanga ta! vine iarna, hai in tarile calde! ups...my 4 minutes are up!!!

printre randuri

sa pui apa intrun pahar sa-l vezi cum se umple, rezultanta experimentului fiind aspectul distorsionat al lumii de dincolo de paharul plin, distorsionat pana la neinteles, evident! uneori e aiurea sa te simti singur, sa vrei sa ceri un sfat si sa nu stii la cine sa apelezi, sa incerci si apoi sa vezi cat de dezinteresat esti privit! cel mai nasol e sa faci promisiuni pe care stii ca n-ai sa le tii! defectele astea numite naivitate si incredere...au trimis multe vase pe fundul marilor aparent calme! se contureaza din ce in ce mai clar faptul ca fiecare e pentru el, urmarile nu vor fi decat amabilitati mondene...

dilema...

n-ar fi pacat de caramizi daca ne-am inchide intre ziduri? n-ar fi pacat de vise daca nu le-am urmari? n-ar fi pacat de potential daca ne-am multumi cu ce avem? n-ar fi pacat de soare daca ne-am feri de lumina? n-ar fi pacat de lacrimi daca le-am irosi? n-ar fi pacat de noi daca ai fi departe? n-ar fi pacat de muzica daca s-ar opri? n-ar fi pacat de ploaie daca n-ar da viata? n-ar fi pacat de sentimente daca n-ar fi impartasite? n-ar fi pacat de viata daca am ramane cu intrebari? n-ar fi pacat daca n-am sti cum af fi fost? n-ar fi?...

the roots feat erykah badu you got me

Roots ft. Erykah Badu - You Got Me
Vezi mai multe video din Muzica

lumina

e o zi dinaia care incepe....brusc! si totusi nu stii daca se mai termina, te regasesti la marginea stropilor de ploaie intrebandu-te unde ai gresit! cand moare si speranta mai ramane loc doar pentru lumanari, regretele au fost inghitite de mult...si totusi pamantul se invarte, cu sau fara aprobarea noastra....dream big, otherwise your reasons won't matter to anyone! chiar pe locul in care acum cativa ani se vedeau razele viitorului meu acum n-au ramas decat un drum inchis si un om cu un furtun care uda iarba...pur si simplu nu mai am rabdare, si cand imi pierd rabdarea nu mai vad bine...si toate trec, raman doar niste pietre de care-mi doresc sa scap de cand ma stiu! inghit in sec la fericirea din vitrina si totusi ma multumesc cu fericirea mea care inca nu m-a parasit! da-mi doamne puterea sa pun piedica oamenilor pe strada, ca ma simt ca un superman gone wild! sportul, spun ei, ne face mai buni, ne cladeste caractere si ne formeaza, eu spun doar ca ne rupe oasele si uneori ne da o masa mai buna intrun club, restul tine de presa! momentan raman intre un pian si un saxofon...

from the zone where normal things don't happen very often

de pe marginea trouarului, pe o bordura mai curata, satul de praful adus de vant si de intunericul adus de noapte, privi ceasul insistent cateva secunde. dezmeticit parca de uimirea cu care constata trecerea timpului indeasa mana in buzunar dupa pachetul de tigari din care scoate inca zece minute care i-ar putea aduce fericirea in viata, dar cine sta sa contorizeze raportul dintre felul in care fumatul afecteaza longevitatea. satul de lume isi pune tigara in gura, in timp ce constata stupefiat ca bricheta se impotriveste sec poftei sale de fum. "another one bites the dust" isi zice in gand aproape in acelasi timp in care un pic nehotarat cere un foc unui trecator. primeste, spre satisfactia proprie, focul mult dorit de la un om mult prea grabit in ganduri sa remarce ca pustul de pe bordura poarta poate, cel mai ciudat outfit posibil pentru o noapte fara ocazie! adica nimic de comentat poate in afara faptului ca palnia din cap nu prea se potriveste cu bluza de pijama cu emblema lui superman si cu pantalonii 3/4 suflecati pana undeva sub gat, motiv pentru care nici din tigara nu poate trage calumea! intrigant poate fi motivul, sa fi pierdut vre-un pariu? sau poate in inconstienta sa nu-si realizeaza ridicolul! n-are secrete, isi spune parerile de cate ori i se da atentie si e ascultat cu interes de obicei cand vorbeste singur! se ridica brusc de pe bordura dupa ce-si arunca tigara pe strada, provocand caderea palariei neconventionale, moment in care exclama uimit cu voce tare "aici erai? te astept de cand era lumina"...

maybe

dar de ce sa-mi smulg eu parul din cap, cand pot sa fiu calm si indiferent...nu? bine...indiferenta asta...chiar streseaza uneori, dar ne acceptam si calitatile si defectele, totusi cand iti cumperi dacie zici mersi ca ai cu ce sa mergi desi e o dacie...it'll get you there! ce atatea figuri?????? backbeat, apa rece, o urma de soare, sezlong, plictiseala, cola, gazon artificial, apa, fotbal si la 2 noaptea treaz peste tastatura...si asa s-a dus si ziua de 21 iunie...putin a fost, mult a trecut! si totusi ceva lipseste din peisaj, probabil pictorul s-a sinucis inainte sa termine capodopera vietii mele si uite asa am ramas cu goluri in jur, dar na! life is what you make it? deci arta poate fi un moft! mai aud si o salvare pe geam, nu e a mea, 112 nu merge in directia mea, am alte rute! planuri noi asteapta confirmare, un pic de curaj, cineva cu o mana care sa impinga situatia spre motive mai interesante! ce pot sa zic...n-am plecat!

cam asa ceva

de obicei constiinta se impaca foarte usor cu alcool, suferinta se inmoaie tot cu alcool, durerea, saracia, esecul...da tot alcoolul le rezolva! oda alcoolului! cine l-a descoperit merita sa fie acolo sus langa inventatorul rotii si langa cel al focului! la naiba!!! sfanta treime!! si uite si cum mai torn si o blasfemie...dar, ce mai e nou? la capitolul glume bune...parerea mea! alte capitole au fost inchise, desi, de obicei daca lasi ceva la fiert prea mult risti sa te alegi cu un terci! so far so good, adica decat nimic...uneori mergi pe ideea ca gunoiul unuia poate fi comoara altuia, ca deh! nimic nu se pierde...idei, concluzii, amanari si etichete....insistam cu termenul de valabilitate...you'll never sing the same if the teeth ain't your own... cine stie..poate in acest timp cuiva la un colt de strada chiar i-ar folosi o haina mai groasa, dar nimic nu se leaga...de ce oare? unde esti ma lipiciule? hai sa semnam, sa devina legal! da-mi doamne puterea sa merg pe apa, sa ajung mai repede la munca si mai da-mi un stoc nelimitat de sosete si un cont pe o insula plina de cutii postale! nu cred ca cer mult...mai trag o data aer in piept si sar, nu inot prea mult pe sub apa si nici nu renasc atunci cand ajung iar la suprafata....dar e asa bine in apa putin rece...imaginatia curge la vale cu avant....urmeaza urmatorul deal...altitudine provocatoare, viteza determinata! buckle up!

cu o aroma distincta de tei

cainele cand isi da seama ca i-a sosit clipa, cauta un loc intunecat si isi asteapta sfarsitul in liniste. omul, tradat de semenii lui, se refugiaza in singuratate. prin clasa a patra am invatat ceva despre un stejar sufocat de buruieni care s-a inchis in sine! cel care intinde mana e considerat cersetor, despre cel care ajuta se crede ca are si alte interese! soarele straluceste...da! asta face, doar ca uneori suntem pe partea cealalta a planetei sau pe partea cealalta a norilor, ce sa facem? sa incercam sa fim tot timpul deasupra norilor in mers, pentru a sta tot timpul il caldura soarelui? ar fi putin dificila, sufocanta chiar, singuratatea asta, plus ca am uita frumusetea noptii, a stelelor, racoarea ei si faptul ca ne-am intelege mai bine fara sa vedem nimic in jur, am conta mai mult pe noi! daca am lipsuri? destule! daca as vrea ceva numai pentru mine, de care sa ma bucur si apoi sa ma impac cu ideile si provocarile vietii? si totusi cine contabilizeaza dorintele, cine aude toate rugaciunile si de ce tot timpul se gasesc legaturi cu divinitatea? individualismul este un concept al neincrederii? cate lucruri pe care le uram trebuie sa facem sa putem ajunge sa facem ce iubim? suntem oare intrun joc, in care trebuie sa ajungem la un anumit nivel sa putem avea acces la ceea ce ne dorim? exista viata dupa moarte? drujba sau coasa? rambo sau rocky? dorinta sau comanda? oricum orice combinatie variaza intrun raport procentual care creeaza nuante de tot felul! nu ne ramane decat sa ne bucuram de micul dejun si de orice zambet sincer!

gesturi

imi bate ceva in cap...ma mananca..asa...nu stiu..sau un pot sa gasesc cuvintele sa descriu senzatia completa..parca doar imagini...ceata si dorinte, vise neimplinite si un sentiment de reusita unde altii au esuat...unii chiat lamentabil! doar incredere, altceva nu cer, cu totii meritam prima sansa, nu? ce sa zic...cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti, oamenii de duzina nu observa nicio deosebire intre semenii lor...printre cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si apoi le scrie ratiunea, dar fiecare proceseaza informatia prin filtre proprii...combinatiile pot fi nenumarate, pragmatismul in sine difera in functie de momentul in care intra in scena, imi aleg strict dreptul de a ignora! de aici inainte toate se intampla pe neasteptate...pe spate imi sta scris "fara semnalizare, fara frane, doar cu o dorita apriga de a nu fi pus in situatii imposibile", pentru ca ajuns in situatia de a fi fara scapare, apar sclipirile de geniu si frica ne perfectioneaza si ascute simturile...

inceput de ganduri

si dupa o perioada de dat cap in cap cu logica, ajung aici sa asez cuvinte noi cum au pus astia borduri in bucuresti, adica scump si multa mizerie! norocum meu ca macar compensez cu vigilenta. introvertit si conservator de valori subapreciate incarc atmosfera in cunori grele de toamna, nuante gri si penumbre...uneori timpul trece uimitor de greu si nu inteleg ce facem cu el, vrem sa-l valorificam cum stim mai bine dar cum impartim totul? cum stim ce e mai bine, si de ce nu ne ajuta sufletul sa luam deciziile cele mai potrivite...speranta moare ultima? uneori moare fara sa ne dam seama inainte sa incepem constructia....semnele de circulatie exista doar pe drumurile publice...drumul vietii e lipsit de indicatoare, si la curbele periculoase mai iesim de pe carosabil...mai rar autostopisti si sa nu mai vorbim de harta...cerul e prea complicat sa-l putem descifra asa usor...avem experti pentru asta:)...nimic nu se pierde, totul se transforma! uneori as vrea sa transform in ce vreau eu tot ce pierd....

sandcastles

intre o saltea si o patura ma desfasor in toata splendoarea mea si nu mi-e usor sa nu ma intreb unde a trecut timpul...parca ieri tragea mama de mine sa ma duca la gradinita, si dupa aia prima zi de scoala cu ghiozdanul ala ridicol, si apoi orele de matematica din clasa a 5-a, imi aduc aminte ca m-am dus in camasa, si poate din cauza asta am dat de inteles ca as fi cine stie ce om serios si m-a pus diriga seful clasei, dar ca de obicei cand vine vorba de mine...aparentele inseala...si apoi a venit clasa a 7-a cand aproape in acelasi timp a venit ziua aia pe care n-am s-o uit niciodata, era 27 februarie si eu cu colegii mei beam bere la cutie in ora de fizica, pana s-a prins profu...si perioada in care m-am apucat de sport...si prima accidentare serioasa...de nu mai puteam sa merg...si de tedi...si apoi examenul de capacitate...vai ce provocare care mi-a pus indiferenta la incercare....si liceul...inceputul depravant al existentei mele si in acelasi timp perioada care mi-a deschis ochii despre cat de grea e viata in general..si cine mai bine sa-mi arate ca viata e rea decat cel care mi-a dato....dar destul despre...mine...dragostea s-a intamplat si ea...si ca orice lucru bun in viata..a venit...m-a ranit si a plecat...ma gandeam azi...ca e nevoie de curaj sa iubesti si de bautura sa uiti....si au trecut anii..pe parcurs evident a aparut si facultatea...si primul job..si al doilea job...si tot asa..si petreceri si distractie..si amintiri placute..si scoala..prietenii...dezamagiri....si uite asa...mi-am scris amintirile in cateva randuri..si cum sa nu iti spui in sine "parca ieri am facut si asta"....

ciudata firea asta umana...care limiteaza fericirea la lucrurile pe care ni le dorim sau pe care vrem sa le facem....ma intreb daca exista persoane fericite asa...din senin. poate e dilema mea..sau poate chiar exista pe undeva unul cu creierii pasteurizati care e fericit ca e fericit..habar nu am..

piese de lego, ce usor era cu ele...le imbinai si iesea ceva...daca repetai schema poate-ti iesea un elicopter sau un castel...daca le puneai dupa capul tau uneori ieseau niste aberatii....ceea ce se aplica si in viata reala...care ciudat..tot din caramizi dinastea e facuta..care uneori se imbina..alteori nu..uneori zidul devine prea mare si te inchide..alteori e prea fragil si se prabuseste...cam asta e viata..."sunt baloane de sapun...iar ce simti tu lasi in drum"

spune pe bune

buna dimineata, imi plac trandafirii...imi plac mult, si imi place mult sa-i ofer! ma simt eu bine...si totusi uneori ma vad asa...pe o campie cu multe flori si mi-e greu sa aleg, nu stiu de ce...nu sunt tot timpul nesigur...daca, daca, daca...si la naiba...sunt ametit...am doar fum in cap...am cam exagerat saptamanile astea, prea multe vise cu ochii deschisi, prea multe! cum ziceam, m-am lasat de baut 3 zile, dar dragostea dintre noi e prea mare...si ca-n povesti "love prevails"...asa era, nu? fara flitru frate...la valoare, astea:)...in rest toate bune, casa...casa, masa...dieta...si in rest de n-ar mai fi asa...toate ar merge struna...

ai avut vreodata momente dinalea de inspiratie..si atat de sigur pe tine ai dat sens literelor fara sa stii de unde vin toate? ce-i cu talentul asta...de unde...si de ce doar din cand in cand...in rest stevie, loboda si salata verde? fuck it..raman fara intrebari si nici la integrame nu ma pricep...

razboi mare intre romanisme si chestii de pe afara...evident ca dintrun spirit civic convins am sa desconsider, defapt nu..n-am sa desconsider, dar am sa pun tot timpul in fata ceva de afara inainte pentru ca evolutia face ca noi sa traim in bucuresti si altii in londra....ma rog..sinteza n-are rost..cel putin nu acum cand n-am chef de ea...

vreau la mare frate...vreau sa beau vodca toata ziua pe plaja si sa ignor apa aia plina de alge din mamaia...dar sa ma simt regele cocalarilor pentru ca stau la umbra tolanit pe un sezlong....am vise de mileniul trei or what?

left right left right left

Coldplay lanseaza un album cu melodii live..

available for download here
enjoy!

stereosonic please stop me

Stereosonic - Please stop me exclusiv la Musichat.ro
Asculta mai multe audio Muzica »

bob sinclair and the sugar hill gang lala song

pattern

stii cum e sa fiu eu? nimeni nu stie...nimeni! am pus atatea caramizi una peste alta si de fiecare data le-am vazut cazand in fata mea, niciodata in somn...tot timpul sub ochii mei...fara sa am curajul de a clipi, am vazut tot, de fiecare data, cu dintii inclestati si cu fiori reci in inima...si uite ca nimeni nu te pregateste pentru urmatorul pas, de fiecare data apare ceva nou! aici e frumusetea...pentru ca totul e nou...si uite asa imi car crucea! poate sunt eu de vina, la naiba sunt de vina! pentru ca asteptarile-mi depasesc capacitatile...constant! si tot timpul mizez pe lucruri solide, argumentate, demonstrate, apreciate...dar nu cat, cum si in sensul necesar! cu siguranta o sa ajung mare si calit de atatea esecuri si am sa-mi gasesc si eu ana pe care s-o pun in zid, mi-e totusi frica de acest sacrificiu, daca voi fi in stare sa-l fac! deja mi-e frica de mine si imi fac mai mult rau decat prevede legea! si totusi ce alte variante sa existe? unde sa gasesti ce ai nevoie cand unde ar trebui sa fie ceva...nu te lovesti decat de ignoranta, refuz si dezaprobare! pestele se impute de la cap, stiu! surse pot gasi pentru problemele mele, rezolvari mai putin! am incercat si cu pastile, that turned out great! dar nimeni nu se poate mandri cu reactia mea, mai ales prin prisma nereusitei! dar i-a pasat cuiva? macar celor care m-am adus in clipa aia in starea aia? nici macar nu stiu...dorm linistiti si-si aduc aminte pe la cateva zile de existenta mea si imi mai explica inca o data cat de mult o regreta! se pare ca e greu sa ai asemenea incarcare pe constiinta, si pentru ce? pentru 5 minute de pasiune? si mai stiu ce sa cer? stiu pe dracu!!!!!! am darul de a-mi dori prea mult ceea ce nu pot sa obtin! my favourite game? simplu, cu riscul de a ma repeta incerc marea cu degetul! singurul prieten mi-e timpul! de ce? nu ma asteapta, ma lasa sa-mi plang de mila singur, numai pentru ca apoi sa-mi arate ca totusi sunt destul de puternic s-o inving si pe asta si sa-mi pun iar caramizile in ordine...

de vara...

ciudat sa vrei sa fii surpriza din calul troian....si undeva mai tarziu sa-ti dai seama ca baietii buni pe care te bazai pentru victoria ta...sa nici nu te bage in curtea lor!!! cam asta se intampla, si imi car crucea in continuare...e darul meu de la viata...nu pot decat sa ma bucur de el undeva....la nesfarsit..pentru ca asa e cu dezamagirile..vin una dupa alta...looks like i'm on a losing streak...si imi merge...si totusi...da-le dracu de dezamagiri....ne-am saturat de ele..hai mai bine sa bem...doamne ce dor mi-e de bautura...sunt intrun paradis al alcoolului...imi dau astia ce vreau...n-am mai baut atata bere de un an..si e ciudata ideea...dar nu conteaza..compensez...ma port ca un alcoolic...si remarc corespunzator dezamagirea altora cu privire la comportamentul meu aubuzivo-coleric...cum mai mai spuso s-am s-o repet...lucky for us..i don't judge!!!!

ludacris feat nas and jay-z i do it for hip hop

today

the time is now, my grind is here...my body is focused, my mind's in gear, let's start it, i'm moving at an unstoppable pace, i managed to reach the top of the race.....before it started, cold-hearted man...i see ghosts when i sleep...it's real, i got to wake up, just to know i was sleep.....i live the life of a loner, with a righteous persona....my life consist of a big puzzle that's mixed up...i need to find another road to follow...one that's new and strong not old and hollow.....MOMMY, i just want YOU to KNOW...i'm IN LOVE WITH YOU SO, and if YOU wasn't here I'd be IN LOVE WITH YOUR SOUL...this wasn't a game from the start...it's pain from the heart...it' for you and it came from the heart....

sorrow

cand a fost vreodata viata dreapta? bine.....nu neaparat cu mine...cu evreii, cu rusii, cu ceausescu, cu haldan, cu pietonii? n-am timp nici de noduri in gat, n-am timp de nimic..nici macar de mine...respir prea repede si nu stau deloc pe loc, visez prea mult si ma impac prea greu, dar la sfarsitul zilei nimeni nu stie ce-i in inima mea, sau care-mi sunt gandurile...ma simt uneori ca un cal de povara, alte ori ca o povara...la sfarsitul zilei raman niste randuri care nasc dileme in ochii altora....pana la urma cui ii pasa de cei din jur cand se au pe ei in grija si evident sunt prioritari...nu mai exista scuze...nu mai sunt cortine trase...totul e pe fata acum si doare cand esti undeva la marginea discutiei si auzi ce nu iti era destinat desi esti subiectul principal...e greu sa vrei sa admiri pe cineva si in acelasi timp sa fugi cat mai departe pentru ca niciodata n-ai putea sa fii ce oricum acel cineva nu stie cum te vrea...e greu sa n-ai la ce sa spui "acasa" si mai greu e sa fii singur si sa nu-ti stie nimeni drumul si gandurile...si nu incerca sa ma intelegi, pur si simplu ai sa te pierzi in mine...e prea mult si inca nu s-a inventat experienta si intelegerea necesara...planeta mea inca nu s-a descoperit...pur si simplu, coincidenta...am aterizat dupa ce a bubuit reactorul ala de la cernobal, si habar nu am ce zace in mine, pe langa dezamagiri, incredere si multa vointa! de cate ori zic ca-mi gasesc motivul de atatea ori ajung singur...sa fie oare prea devreme sa ma gandesc ca asa o sa fie tot timpul?

david guetta when love takes over feat kelly rowland

kingdom come

nu ma intreba unde ma duc...de obicei nu stiu...o iau asa aiurea pe drumuri necunoscute...si la sfarsit trag linie..imi dau seama ca habar nu am unde dracu sunt...devin confuz...dar din fericire reusesc sa ma adaptez...dupa care evident ma plictisesc..si vreau ceva nou...pur si simplu...n-am incercat pana acum sa-mi explic chestia asta si nu vreau s-o fac...inca!

clar! de obicei nu stiu in ce ma bag, si uneori sunt sanse mari sa nu aflu nici dupa ce am iesit, asa ca regretele mele sunt undeva in alta sfera, de-aia nu multi ma inteleg! e greu totusi sa fii numai pentru tine si in acelasi timp dedicat exclusiv altora(expica tu asta daca te simti in stare).

unde ca incep inca o dilema...evident conditionata de alti factori care pe moment imi sunt undeva departe...si totusi nu ma abtin de la gandul ala cu "what if?"......god knows i've tried...stii cum e! de obicei spui ca ai nevoie de o sansa...dar nu realizezi sansa care a trecut pe langa tine...eu zic doar ca sansa avea alta directie, una pe care nu o doream...

aberand spre conditii sociale mai bune trag aer in piept(altfel mor) si nu ma gandesc decat la dilema asta a fericirii....e oare o chestie de moment? totusi cum se intretine?

printre randuri

catch the wheel that breakes the butterfly....i cried the rain that fills the ocean wide...i tried to talk to god to no avail....calling him in and out of nowhere...said if you won't save me, please don't waste my time....

sters

rece....tare rece, si parca asa...fara culoare...nu, nu e vremea de afara, e cea din mine...totul mi-e indiferent, nu conteaza, fie bine, fie rau....important e ca a trecut sau ca nu mai are mult! e nepasare sau resemnare? confuzia asta cu care nu-mi inteleg gandurile nu ajuta mai deloc...am o singura alinare dar si aia ma trimite la sinucidere...nimic bun so far!

gheata pe care calc hotarat pare sa ma tina..inca...deci riscul n-ar fi atat de mare...totusi nu-i sanatos sa joci la doua capete....


the end!

puya in zale

am vazut milionari care inca strang....merg cu blugii rupti si mereu se plang....altii fac din noapte zi, arunca cu banii.....da' pe urma raman lefteri, le trec anii.....fii multumit cu ce ai chiar daca e putin....cand vine sfarsitu nu avem de unde sa stim....iubim sticlele de vin si femeiele impanate...ca fotomodelele sunt prea departe...

lily allen everyone's at it

(titlu)

intresanta ideea asta cu "never look back", sincer sa fiu o aplic destul de spontan(se poate?), dar ma rog...trecem peste, sincer sa fiu nu gaseam o introducere interesanta si nu prea pot sa gandesc limpede cand il aud pe fratemiu comunicand cu niste "unii" in timp ce joaca world of warcraft...desi nu am chef sa dezbat faptul ca nu sunt totusi in stare sa inteleg cum e posibil sa iti traiesti viata intro chestie dinasta...s-a dus dracului socializarea, nu mai visam lucruri normale, vrem skill-uri si spell-uri...sa ma ia dracu!

in other news...desi sunt perseverent...gresesc destul de des...aflu azi de la o colega despre cat de magnific este magazinul mini prix din romana. cum pentru mine timpul nu are sens, limita si nici inteles for that matter, ajung pe la ora 17.00 in acest "discount concept" store...si nu mica mi-a fost uimirea cand am vazut ce inseamna lupta pentru supravietuire in jungla urbana, evident colorat definita si conturata de ceea ce numim noi (street-wise) fashion...nu spun cate secunde am rezistat acolo...cert e ca printre gramezile ciudate de haine, se pare ca trebuie sa ai aptitudini supraomenesti din punct de vedere al rabdarii si apoi al iscusintei cu care sa ajungi sa gasesti totusi ceva decent de imbracat. si doamne dumnezeule cata lumea putea sa fie acolo...e clar ca sfarsitul lumii vine din cauza acestor fashion item-uri si pe langa asta...ciudata asociere in mintea mea...imposibila totusi, intre mine si acele gramezi de tesaturi....

dar destul despre mine...stiu ca sunt limitat, incapatanat, snob...si uneori irascibil, dar ma tratez uneori cu doze semi-letale de singuratate si in ultimul timp cu supradoze de suferinta...dar cum viata nu are raspuns la niciuna din intrebarile mele ultra-inteligente...desi am auzit ca sunt notate toate aceste raspunsuri pe tavanul frigiderului de la morga m-am horarat...e bine totusi sa existe si un pic de mister...and i begin to wonder:)

cica ma indragostesc in fiecare zi..uneori de mai multe ori pe zi chiar...e un semn bun...inca se poate...dar nu promit nimic...doar conduc fara permis...de mi-as mai pune centura de siguranta?

sandi thom devil's beat

lost

asa e viata asta, dezamagiri peste dezamagiri peste dezamagiri peste dezamagiri, si cand spui ca s-au terminat toate ghici ce? din nou dezamagiri! 2 mai 2006....n-am sa uit niciodata ziua aia, n-am sa uit niciodata cum si cat imi doream sa ma calce o masina...ziua in care am pierdut ce-am avut eu mai de pret, am pierdut, dupa 7 ani fiinta de care eram cel mai atasat, era ziua mea, eram clasa a 7a cand a aparut el in viata mea, si era asa mic si dragalas, si timpul ne-a tinut unul langa celalalt pana a ajuns sa ma dea jos din pat, era prietenul meu care ma intelegea si se uita ca prostul la mine, am atatea amintiri placute cu el, si inca mi-e dor de el...foarte dor! ziua asta n-a facut decat sa-mi aminteasca si mai mult de el...de tedi al meu....damn..memories can hurt sometimes...chiar ma intreb uneori de unde mai am puterea asta...de unde mai gasesc in mine taria de a mai schita un zambet...si totusi toate trec si ma bucur de amintiri cum stiu mai bine. si totusi mi-e greu sa nu ma intreb in continuare de viata lui, daca e bine? pe unde e? ce s-a intamplat cu el? n-am de unde sa stiu, si cred ca astea sunt unele din intrebarile pe care i le-as pune, pe langa alte "de ce"-uri mai mult sau mai putin importante discutiei, dar chestia asta nu m-a lasat niciodata in pace...e greu sa pierzi de langa tine o fiinta, mai ales una careia te-ai dedicat cum ai stiut tu si care iti multumea pentru fiecare clipa de atentie pe care o primea...mi-e dor de el!

dulceata asta de catelusa mi-a trezit sentimente puse la pastrare undeva departe..si m-a pus pe ganduri, si cu siguranta m-a inrait, iar..pentru ca incep din nou sa-mi amintesc lucruri..si incep iar sa gasesc motive...si vreau sa se termine toate...

...i simply need you!

printre randuri

spunem ca suntem calculati, nu? adica stim la ce sa ne asteptam mai de fiecare data, dar ce facem cand, pe neasteptate, ne trezim ca nimic nu mai e cum calculasem! concluzia ar fi una simpla? e greu s-o luam de la capat? te saturi vreodata de asta? devine plictisitor? nu mai stiu raspunsul corect pentru ca am inceput de la zero de prea multe ori si din prea multe motive sa-mi mai pese!

am ales sa nu-mi mai fac planuri, sa iau totul in momentul in care vine, poate ca mi-e frica de dezamagiri sau pur si simplu prefer sa nu mai am asteptari, nu e o plafonare, pur si simplu sunt confirmari ale unor fapte neintamplate! poate ca nu dramatizez destul, poate ar trebui sa port colanti si sa tin un craniu in mana! nu mai stiu, tot ce stiu e ca daca nu ai pretentii n-ai dezamagiri...deci o mana spala pe alta!

spune nu concluziilor

nu sunt decat un copil tampit care se implica din nevoie de atentie si mai toata viata mea, de cand mi-o amitesc, am stiut sa obtin atentie mai mult sub forma de apreciere din partea celor din jur, tot timpul am incercat, si mi-a si reusit, sa fiu acolo, sa impac pe cineva, sa alin....si eram cel mai fericit cand cineva zambea si primeam un multumesc. si asa stiu sa fiu in continuare, pentru ca asa am invatat si pe langa mine oricum altii n-au prea venit sa-mi spuna ca o sa fie bine...m-am adaptat sa fiu eu, si din nefericire momentan nu sunt capabil sa sesizez alte chestii si ma omoara asta, doare cateodata cand mi se spune ca am intrecut masura, fara sa vreau o fac, si o fac cu intentii bune. normal ca ma atasez repede, instabilitatea mea sentimentala e de vina, si cum ziceam...lipsa de atentie! de obicei zic ca fac alegerile cele mai bune cand ma gandesc ca pot fi langa cineva si nu realizez ca insist mai mult decat este cazul pentru ca acel cineva nu merge pe aceeasi lungime de unde cu mine si vrea cu totul altceva!

asa ca imi car in continuare crucea si inca astept o lume a super-eroilor...o lume a mea! stiu ca mai e mult, stiu ca vor mai fi multe greutati, stiu ca am de trecut peste multe dar cel mai important este faptul ca stiu ca intro zi o sa le arat tuturor de ce sunt in stare, nu vreau sa planga nimeni dupa mine, nu vreau sa ma regrete nimeni, inca n-am murit! vreau doar sa ma ridic peste toate si sa trec si eu macar o data pe locul 1!