putem doar impreuna!

miercuri, 27 mai 2009

sandcastles

intre o saltea si o patura ma desfasor in toata splendoarea mea si nu mi-e usor sa nu ma intreb unde a trecut timpul...parca ieri tragea mama de mine sa ma duca la gradinita, si dupa aia prima zi de scoala cu ghiozdanul ala ridicol, si apoi orele de matematica din clasa a 5-a, imi aduc aminte ca m-am dus in camasa, si poate din cauza asta am dat de inteles ca as fi cine stie ce om serios si m-a pus diriga seful clasei, dar ca de obicei cand vine vorba de mine...aparentele inseala...si apoi a venit clasa a 7-a cand aproape in acelasi timp a venit ziua aia pe care n-am s-o uit niciodata, era 27 februarie si eu cu colegii mei beam bere la cutie in ora de fizica, pana s-a prins profu...si perioada in care m-am apucat de sport...si prima accidentare serioasa...de nu mai puteam sa merg...si de tedi...si apoi examenul de capacitate...vai ce provocare care mi-a pus indiferenta la incercare....si liceul...inceputul depravant al existentei mele si in acelasi timp perioada care mi-a deschis ochii despre cat de grea e viata in general..si cine mai bine sa-mi arate ca viata e rea decat cel care mi-a dato....dar destul despre...mine...dragostea s-a intamplat si ea...si ca orice lucru bun in viata..a venit...m-a ranit si a plecat...ma gandeam azi...ca e nevoie de curaj sa iubesti si de bautura sa uiti....si au trecut anii..pe parcurs evident a aparut si facultatea...si primul job..si al doilea job...si tot asa..si petreceri si distractie..si amintiri placute..si scoala..prietenii...dezamagiri....si uite asa...mi-am scris amintirile in cateva randuri..si cum sa nu iti spui in sine "parca ieri am facut si asta"....

ciudata firea asta umana...care limiteaza fericirea la lucrurile pe care ni le dorim sau pe care vrem sa le facem....ma intreb daca exista persoane fericite asa...din senin. poate e dilema mea..sau poate chiar exista pe undeva unul cu creierii pasteurizati care e fericit ca e fericit..habar nu am..

piese de lego, ce usor era cu ele...le imbinai si iesea ceva...daca repetai schema poate-ti iesea un elicopter sau un castel...daca le puneai dupa capul tau uneori ieseau niste aberatii....ceea ce se aplica si in viata reala...care ciudat..tot din caramizi dinastea e facuta..care uneori se imbina..alteori nu..uneori zidul devine prea mare si te inchide..alteori e prea fragil si se prabuseste...cam asta e viata..."sunt baloane de sapun...iar ce simti tu lasi in drum"

luni, 25 mai 2009

spune pe bune

buna dimineata, imi plac trandafirii...imi plac mult, si imi place mult sa-i ofer! ma simt eu bine...si totusi uneori ma vad asa...pe o campie cu multe flori si mi-e greu sa aleg, nu stiu de ce...nu sunt tot timpul nesigur...daca, daca, daca...si la naiba...sunt ametit...am doar fum in cap...am cam exagerat saptamanile astea, prea multe vise cu ochii deschisi, prea multe! cum ziceam, m-am lasat de baut 3 zile, dar dragostea dintre noi e prea mare...si ca-n povesti "love prevails"...asa era, nu? fara flitru frate...la valoare, astea:)...in rest toate bune, casa...casa, masa...dieta...si in rest de n-ar mai fi asa...toate ar merge struna...

ai avut vreodata momente dinalea de inspiratie..si atat de sigur pe tine ai dat sens literelor fara sa stii de unde vin toate? ce-i cu talentul asta...de unde...si de ce doar din cand in cand...in rest stevie, loboda si salata verde? fuck it..raman fara intrebari si nici la integrame nu ma pricep...

razboi mare intre romanisme si chestii de pe afara...evident ca dintrun spirit civic convins am sa desconsider, defapt nu..n-am sa desconsider, dar am sa pun tot timpul in fata ceva de afara inainte pentru ca evolutia face ca noi sa traim in bucuresti si altii in londra....ma rog..sinteza n-are rost..cel putin nu acum cand n-am chef de ea...

vreau la mare frate...vreau sa beau vodca toata ziua pe plaja si sa ignor apa aia plina de alge din mamaia...dar sa ma simt regele cocalarilor pentru ca stau la umbra tolanit pe un sezlong....am vise de mileniul trei or what?

duminică, 3 mai 2009

pattern

stii cum e sa fiu eu? nimeni nu stie...nimeni! am pus atatea caramizi una peste alta si de fiecare data le-am vazut cazand in fata mea, niciodata in somn...tot timpul sub ochii mei...fara sa am curajul de a clipi, am vazut tot, de fiecare data, cu dintii inclestati si cu fiori reci in inima...si uite ca nimeni nu te pregateste pentru urmatorul pas, de fiecare data apare ceva nou! aici e frumusetea...pentru ca totul e nou...si uite asa imi car crucea! poate sunt eu de vina, la naiba sunt de vina! pentru ca asteptarile-mi depasesc capacitatile...constant! si tot timpul mizez pe lucruri solide, argumentate, demonstrate, apreciate...dar nu cat, cum si in sensul necesar! cu siguranta o sa ajung mare si calit de atatea esecuri si am sa-mi gasesc si eu ana pe care s-o pun in zid, mi-e totusi frica de acest sacrificiu, daca voi fi in stare sa-l fac! deja mi-e frica de mine si imi fac mai mult rau decat prevede legea! si totusi ce alte variante sa existe? unde sa gasesti ce ai nevoie cand unde ar trebui sa fie ceva...nu te lovesti decat de ignoranta, refuz si dezaprobare! pestele se impute de la cap, stiu! surse pot gasi pentru problemele mele, rezolvari mai putin! am incercat si cu pastile, that turned out great! dar nimeni nu se poate mandri cu reactia mea, mai ales prin prisma nereusitei! dar i-a pasat cuiva? macar celor care m-am adus in clipa aia in starea aia? nici macar nu stiu...dorm linistiti si-si aduc aminte pe la cateva zile de existenta mea si imi mai explica inca o data cat de mult o regreta! se pare ca e greu sa ai asemenea incarcare pe constiinta, si pentru ce? pentru 5 minute de pasiune? si mai stiu ce sa cer? stiu pe dracu!!!!!! am darul de a-mi dori prea mult ceea ce nu pot sa obtin! my favourite game? simplu, cu riscul de a ma repeta incerc marea cu degetul! singurul prieten mi-e timpul! de ce? nu ma asteapta, ma lasa sa-mi plang de mila singur, numai pentru ca apoi sa-mi arate ca totusi sunt destul de puternic s-o inving si pe asta si sa-mi pun iar caramizile in ordine...

vineri, 1 mai 2009

de vara...

ciudat sa vrei sa fii surpriza din calul troian....si undeva mai tarziu sa-ti dai seama ca baietii buni pe care te bazai pentru victoria ta...sa nici nu te bage in curtea lor!!! cam asta se intampla, si imi car crucea in continuare...e darul meu de la viata...nu pot decat sa ma bucur de el undeva....la nesfarsit..pentru ca asa e cu dezamagirile..vin una dupa alta...looks like i'm on a losing streak...si imi merge...si totusi...da-le dracu de dezamagiri....ne-am saturat de ele..hai mai bine sa bem...doamne ce dor mi-e de bautura...sunt intrun paradis al alcoolului...imi dau astia ce vreau...n-am mai baut atata bere de un an..si e ciudata ideea...dar nu conteaza..compensez...ma port ca un alcoolic...si remarc corespunzator dezamagirea altora cu privire la comportamentul meu aubuzivo-coleric...cum mai mai spuso s-am s-o repet...lucky for us..i don't judge!!!!