i gotta leave, i gotta go...

a lifetime of dreaming, visualizing paradise, i woke and rolled over and told everyone i'm leaving...it's time to sacrifice a lot, cause i ain't happy with a lot...and round here seems like nothing is appealing, so let me know you feel the same and throw your life into a case and walk the path from here this evening...and then embark on a path of rediscovery, searching for the fruits from the lost gardens of eden...i wonder if i disappeared how many man would miss me, or would they all forget like i erased my name from history...i'm still trying to make a break within the chain of pain and misery and vanish off the planet like a mystery...if i could runaway and come back another day...i'd let the song play on the summer's longest day...if i ever contemplate returning to this crazy place, i'd leave it long enough so they don't recognize my face...and if i return will the things still be the same...or worse?

bagaj

un adevarat ritual, trei zile m-am gandit ce tricou sa-mi iau la mine, cu ce sa ma imbrac si toate cele...si mi-am luat intrun final inima-n dinti...mi-am pus tricoul in geanta, blugii lungi, se pare ca e cam frig de-asta mi-am luat si o geaca, sa nu mor de frig pe acolo...prosopul meu pufos, nelipsita periuta de dinti si da omenire...crema de fata! pe aia si gelul de dus le pun maine dupa ce la folosesc(da raman fara gel de dus si sampon:D), si cam asta-i bagajul....dar visele...cate vise!!! le-am indesat si pe ele acolo...si iar ma gandesc la coincidente si la faptul ca ajung iar in orasul ala minunat cand e ziua mea....fun fact, ei? si ca sa inchei...da...megan fox e mai hot decat adriana lima!;)

who cares about what i want?

wake up and smell the coffee sunshine....duhneste a dezamagire...si eu inspir dezamagirea asta prin toti porii fara sa simt ceva, indopat cu antialgice, antispastice si dracu stie ce mai ingurgitez pentru ca in etichete nu mai am incredere de ceva timp...totul e ok cu mine...pur si simplu ajung sa traiesc doar ca sa ma intreb de ce traiesc? de unde schimbarea asta? fuck it...a fost luna plina...o mai tin asa o saptamana...doua...si daca nu ma apuc de droguri o sa fiu un om nou...sau cine stie...ma adaptez...prea nemultumit sunt de mine...logica mi se sfarama in fata in timp ce undeva mai jos se cladeste la loc...mi se rupe...coca mea s-a izbit de asa multe valuri ca practic e imuna la apa...tanjeste dupa provocari cum fac varcolacii dupa luna...si fara urlete..fara tipete...fara ovatii....fara nimic...poate sunt un dig de resemnare, dar ce varianta am...lumea e o provocare prea mare si n-am de gand sa sar cu cutitul cand din fata ma asteapta o teava cu un glont pe ea gata sa-mi intalneasca idealismul si inconstienta...sunt un stres pentru cei din jur pentru ca asta vor ei sa fiu...si sincer, prefer sa zambesc si sa le arat spatele...

pe sarma

nu ba...drogurile sunt problema ta....remediile pentru problemele mele presupun solutii ceva mai drastice decat incarcerare cerebrala si exorcism psihic...da..e o scuza..e cea mai buna scuza, e mai buna decat lenea si frica la un loc..pentru ca lumea pe lenesi ii pune la munca si pe fricosi ii ia in brate...in schimb psihopatii sunt inchisi in sanatorii...abandonati...uitati! fiecare avem o dependenta, fie ca e cafeaua de dimineata, fie ca e drumul spre munca sau nevoia de adrenalina...si normal ca nu ne putem vindeca de ce ne place...numitorul comun al umanitatii este locul unde-si vara diavolul coada! ispita!!!!! da...ispita! toti suntem tentati sa facem orice...unii se abtin..dar la final ramane intrebarea...cum ar fi?

nu vreau sa nu am regrete...daca raman fara regrete nu mai ai nimic de facut..daca nu mai am nimic de facut o sa vreau sa mor...sau o sa ajung sa mor...dar oricum nu vreau sa mor! deci prefer sa ma intreb macar o data sau macar despre un lucru cum ar fi? sa ma gandesc daca ar fi fost..si asa mai departe!

normal ca mi-e frica de moarte! cui nu i-ar fi? in primul rand daca mor ma pierd pe mine...apoi toate persoanele din jurul meu ar rasufla usurate de stresul care e doru! deprimanta vremea asta, dar tin lama incuiata iar cheia de la lacat a fost inghitita de unul din pestii din fostul acvariu! mos craciun mi-a mai adus o sansa!

bitter

cinic...uimit...frapat...luminat...pe alocuri absurd, ceata intre pleoape, fum in cap, amar in gura, undeva in stomac o senzatie cum ca niste fluturi nu stiu pe unde sa iasa in timp ce in genunchi o calma relaxare care inhiba echilibrul. atata timp cat e intuneric poate nu conteaza, oamenii sunt in casele lor unde isi invelesc sperantele in timp ce altii isi tortureaza somnul cu griji si nesiguranta...e usor sa nu intelegi nimic...greu e sa-ti dai seama de punctul in care ai inceput sa nu mai intelegi nimic...o explicatie pleaca de undeva de acolo...pana atunci ramane doar speranta, planul si bucuria intamplarilor interesante de pana atunci! si da! e posibil, demonstrat chiar, sa ramai cu ochii in soare pe intuneric! ciudat, nu? in schimb real! unele lucruri chiar nu au o explicatie atata timp cat dintro data iti deschizi palma si spre uimirea privitorilor tii o perla in palma si te bucuri de faptul ca iti poti impartasi comoara de pret cu cei din jur pana in momentul in care fara retineri apare cineva si-ti da peste mana!!! manole si-a sacrificat sotia, viitorul, familia! noi ce trebuie sa sacrificam, care este pretul nemuririi? si ni-l asumam? pentru ca daca avem rabdare sa urmam balada pana la capat aflam sfarsitul tragic al mesterului....oare toti sa avem aceeasi soarta! ce ne asteapta? de unde toate alegerile astea...am in minte ascunse niste lucruri de asa mult timp ca parca nu mai stiu sa le caut...uneori imi trebuiesc secunde bune sa le pot acorda, sa le fac sa sune cald, normal...armonios..nu stiu ce sa intamplat!

regret!

cum iti dai seama ca nu mai e cazul sa pierzi vremea de pomana? defapt ce faci sa treci peste o dezamagire...ca doar toti promit luna de pe cer...dar din fericire pentru univers luna inca ramane la locul ei! naivitatea asta...luata ca defect de personalitate...trage dupa ea multe usi inchise..si dezamagirea nu pierde vremea...o auzi..te suna, iti bate la usa..nu intarzie niciodata! dar astia suntem, ce sa facem daca nu ne putem schimba indiferent de vointa noastra si de ceea ce ar trebui sa fie normalitate! deseori, in istoria noastra ne-am lovit de alegeri proaste care, evident, s-au intors impotriva noastra si, poate, pe unele le regretam si acum, poate cei care au ales nu prea mai au viata sa le regrete, dar cu siguranta au lasat mostenire acest nod in gat, iar noi inca o data trebuie sa ne impacam cu soarta si sa caram crucea alegerilor altora! dar ce facem....ce atarna mai greu? ce vine din urma sau ce provocam noi? ma gandesc ca pe ale noastre le mai putem schimba pe cand ce-am mostenit...ramane neschimbat! acum hai cu mainile in san! nu avem de ales, nu avem ce sa facem...unii se complac, altii pleaca, altii profita! nimeni nu sta! toti suntem implicati fie prin nepasare, nesimtire sau frica! eu zic ca am ales prost, ca am vazut lapte si miere...si da! am dat vrabia din mana....va trebui sa ma impac cu chestia asta! a vazut cineva vreo vrabie libera?

strict necesar

nimic nu mai e cum era, nu mai exista bucurie in nimic...doar linii de praf, nociv in felul sau. adoptam atitudini constructive, potential indiferente doar pentru a ne scuza de lipsa de dinamism pana la urma activ(un vant de paradox bate prin logica), suflete haine si pseudo-tristete, atitudine sinucigasa pana in momentul concretizarii, pentru ca pana la urma a fi barbat nu tine de cat poti sa induri ci de deciziile pe care le iei si apoi induri tot ce inseamna raspuns la ele! unii confunda umorul negru cu streangul, a dracului ironie!! soarta ne pune din ce in ce mai multe piedici si s-a gasit un invatat sa dea vina pe societati secrete, pe george bush, pe mama printului charles si pe conducatorii din umbra ai uzinei de automobile pitesti. strada mea de mult s-a umplut cu sperante si autobuzul n-a mai trecut prin statie sa le ia mai departe...dulce asteptare!