evident

the rules i break got me a place up on the radar!!!

era odata...

si inca o zi discutand si dezbatant disponibilitatea de cumparare in raport cu ingredientii activi...saptamana asta am o viata plictisitoare...bine ca am spirit de gluma si nu stiu cand sa tac...altfel zilele ar fi mai grele in negare si liniste interioara...dar sa trecem peste, cu un camion de mare tonaj daca se poate...mi s-a pus pata pe ras...si rad ca prostu' ca o fac singur...de la zece jumate ascult aceeasi melodie..si nu e decat doua jumate...dar nu ma plang, imi place...a venit mama acum zece minute..cica sa ma culc...i-am raspuns ca nu mai am 8 ani...a balmajit ceva si si-a vazut de treaba...nimic nu mai e cum era...desi ne plangem ca evoluam...but then again...n-am chef de morala in seara asta....ma culc!

oglinda?

si dupa o dimineata lunga cu urari de "la multi ani" printre "ai grija" si "distractie placuta"...n-am uitat sa-mi pun crema si gelul de dus in bagaj, fast forward pana undeva intro camera cu o chestie rulanta plina de bagaje si deja un alt aer european, mai european....un card pentru transport in comun si uite-ma printre stropii reci de inceput de toamna undeva la 12 grade celsius...dar nu! ziua asta nu mi-o strica nimeni si nimic...si vine asteptatul tren...rosu...seamana cu sageata noastra albastra doar ca-i rosie...si hotel...si dus...si niste ganduri, apoi calcule...14.30 cet! usor spre iesire...spre alt puls, cu aceleasi casti si aceiasi adidasi pe care-i iubesc! si doamne cate "strasse"...si doamne cata ciocolata!!! si evident inghetata...si apoi un pranz specific...cred ca in bucatarii e un concurs...hai sa vedem cat de mult putem intinde halca asta de carne de vita? oare asa o fi?...hmm..17.30...cum trece timpul....si ce-mi place metroul din viena, te duce unde vrei tu...te duce chiar si la un stadion pe care canta u2! si dupa ce intri in stadion mai intai esti uimit de multime, si cum ridici capul in sus vezi ce n-a mai vazut lumea: the 360 tour stage! si dupa ce stai cu gura cascata undeva la vreo 5 minute, iti explici ce e in jur si apoi zici "stai! sunt aici, am reusit!" incepi sa-ti spui ca urmeaza ce cu siguranta va fi seara anului pentru tine, daca nu cumva chiar seara vietii de pana acum....si incepe, e un vis devenit realitate, sunt 4 oameni care canta pe ceva parca venit de undeva din armaggedon, din film, sunt 4 oameni pe care 30 de ani i-au tinut impreuna si i-au facut sa defineasca muzica prin tot ce sunt si tot ce fac...2 ore trec cum trecea odata schumacher peste linia de sosire...si ma lasa in mijlocul multimii cu o intrebare "chiar am fost aici?", uimit, aproape surd, aproape fara glas, aproape in lacrimi....and back to the underground...si-mi zic "o noapte ca asta trebuie sarbatorita ca atare" asa ca ma opresc la primul burger king unde ma indop cu junk-uri, doar e petrecere! si ora 1 ma gaseste inapoi in dus...cu un singur gand "ce viata, in 12 ore tre sa fiu la munca"(1 am in viena inseama 2 am in bucuresti;) )...si somnul ma ia cu castile in urechi.....si pe display se mai vede "chase & status we just bought a guitar remix" care ma adoarme intro speranta...6 jumate si inca 7 statii inapoi spre locul care plimba bagaje pe banda rulanta, pe usa scrie austrian airlines....pe ceas scrie 11.15 si deja simt praful cotidian al capitalei patriei mama...cand ies si fac semn la taxi ma gandesc doar "a fost adevarat?" si ajung acasa...si constat socat ca nu am apa calda....iar! dus? logic! dureros...si din nou, uimit, aproape surd, aproape fara glas, aproape in lacrimi...ma sterg, ma imbrac si ma urc in autobuz! se compara? n-as zice...imi fac loc sa cobor, aceleasi casti...aceeasi melodie...o doamna in fata mea ma roaga s-o ajut sa-si coboare caruciorul cu cumparaturi...si o fac, azi vreau sa fiu bun! si iata-ma, iar plin de sperante si de avant in fata unei vitrine cu prajituri de la cofetaria ana din piata dorobanti...si cer de 50 ron prajituri...respectiva se uita la mine si se face ca n-aude suma...ma repet "de 50 de lei"...se uita femeia aia la mine de parca banii mei nu stiu sa cumpere ce cantareste ea acolo....jur ca-mi venea sa-i zic vreo doua...sa-i aduc aminte ca-si tine painea la frigider sa fie buna si a doua zi...sau si mai rau...dar cum am facut si acolo..ma abtin si aici...ce bine e sa fii acasa!

shame

well there’s three versions of this story mine, yours and then the truth...and we can put it down to circumstance, our childhood, then our youth...out of some sentimental gain i wanted you to feel my pain, but it came back return to sender....i read your mind and tried to call, my tears could fill the albert hall, is this the sound of sweet surrender?

what a shame we never listened...i told you through the television...and all that went away was the price we paid...people spend a lifetime this way...oh what a shame...

so i got busy throwing everybody underneath the bus...and with your poster 30 foot at the back of toys-r-us...i wrote a letter in my mind, but the words were so unkind, about a man i can’t remember...i don’t recall the reasons why, i must have meant them at the time, is this the sound of sweet surrender?

WORDS COME EASY WHEN THEY'RE TRUE......

evidence

ten commandments, twenty-four hours...the thirteenth floor was missing in the towers.....hm, i thought i shouldn’t be here....i stayed an extra day because they said it’s leap year...who’s the wolf in sheep’s clothing? fuck it, the rabbit hit the drum and kept going...each word is the church and minister....approach, i coerce the listener so listen up...kicking park bench rhythms up till i visual a flow, i stay at home sick and visit her.....radio, i visit station nights...it’s kinda like their fucking visitation rights, this ain’t the place for my face in lights....i’m tight driven living in the fucking shadowless life...i dilate like pay attention...slow flow just to rose when mentioned...i didn’t die lately, ijust slept on bed springs...can’t define people, i just see dead things....

is the weekend over?

this is it...after the rain the sun always comes out, and i had my moment, my piece of dream, my slice of heaven with that angel that i stole from eden and i enjoyed her lips far away from god's sight...now i'm still lost in this angels eyes...like watching the sea, get lost in its color and get mesmerized by it's waves...thoughtful yet speechless...me....me and my dream!

un pic de decenta!

speram, muncim, mai speram putin, incercam sa gandim, pierdem vremea, iar mai muncim si apoi vine ziua in care incasam prima pensie...doamne cat sperat si muncit mai am pana acolo. parca bucurestiul e mai fericit cand ploua, parca asfaltul e mai primitor cand e negru decat acel gri distrugator pentru sinapsa dintre ochi si depresie. da! ma aflu in acea ipostaza in care nu ma pot satura de mancat paine goala desi stiu ca pot sa ma bucur de alimente gustoase preparate in cantitati mici de fermieri devotati! dar stai....food for thought...right? sau asta fac acum si a devenit un asa mare cliseu ca nu mai stiu pe ce lume traiesc? iar incep cu intrebarile....viata mea irelevanta a ajuns iar in partea aia a ciclului intitulat "curiozitati indiferente pentru muritorul de rand", dar asta-s eu, cu bune...cu rele..doamne cate rele! dar asa e...nu alegi sa fii cine esti...ar spune o persoana impacata cu esecurile din viata-i! ce-i drept nu-ti alegi consecintele dar pe alea le suporti, ca deh! nu te-a cumparat nimeni de pe o barca venita din africa si te-a batut pana ai inteles cum sta treaba cu culesul bumbacului! damn i hate hollywood...nu stiu de ce...mai erau si niste reclame, dar aberam si nu e sanatos pentru ochiul antrenat.

mi-e greu sa ma hotarasc...geaca, bluza, tricou, pantaloni scurti...slapi..adidasi...la naiba, vremea asta isi face de cap cu mine...isi bate joc de instinctele mele de anticipatie....ieri pantaloni scurti, azi geaca, maine umbrela? nici nu mai stiu ce sa cred...ma simt ca-n emisiune la nenea ala cu mustata care arata masina si te intreaba cat costa...si cel care nimereste cat mai aproape de pretul corect pastreaza masina! ciudat mod de a hotara castigatorul, dar cand exista reguli ne supunem lor pentru ca ne mandrim a fi civilizati si ca avem apa curenta! god i love my life!

franturi din vis!

adevarul e ca fara mine m-as sinucide! multumesc raluca, ma obligi sa gandesc! si nu e un lucru rau! acum incepe perioada de brainstorming personal, o linie s-a tras, concluziile au urmat si acum pentru ca incepe un nou an se fixeaza, logic, obiectivele! multe s-au intamplat, multe se vor intampla...spirala asta non-sexuala a vietii, ciclicitatea activitatii cerebrale si galaxia asta de ganduri, unele mai stralucitoare, altele mai putin...planete aride, planete inghetate, dar si planete pline de verdeata si vietuitoare, unde unele sunt pradatoare si altele pur si simplu mananca frunze si sunt in pamant, in apa, pe pamant, in aer..peste tot! astea-s gandurile...toate se asociaza cu toate si in varful piramidei sta comunicarea prin unde! teapa asta cu telepatia e buna si ea la ceva...a facut din dorinta de comunicare prin unde din noi niste fiinte cu un telefon mobil atasat non stop! don't even get me started on the ring-tones!

a fost o luna lunga, decembrie asta! si nu neaparat pentru cele 31 de zile pe care le are...o luna cu multe cautari, soul-searching! multe intrebari, multe raspunsuri....ce-i drept unele nu la intrebarile puse! griji! framantari! dezamagiri! sticle si pahare! zambete! discutii....hotarari...indurare, mila, acceptiune...impacare...intrebare...metafora asta care e viata mea incarcata de epitete gen constiinta si antit-teze gen clarviziune aduce pe culmi noi, orbitoare, si ma impinge in abisuri adanci si intunecate! cliseic vorbind, parca as fi femeie! nimic nu-mi convine! dar nu sunt..ma bucur si sunt satisfacut de fiecare data! dar nu vreau sa dau impresia gresita despre mine si intentiile mele!

traim, e aproape tot ce conteaza! indiferent de cine canta la televizor sau de vremurile in care ne desfasuram anii tineretii sau de cum asociem subiectul cu predicatul! hai sa profitam de asta! e cel mai de pret lucru pe care-l avem! nu vreau sa fiu pe patul de moarte cu regrete!

in incheiere clasicele urari cu prilejul inceputului de an! consideratie, compasiune, impliniri, minte, suflet, fericire, speranta, sanatate, dragoste si cumpat! la multi ani!

viziune

ironia sortii vine totusi din paralelismul dintre dorinta si conditie...echilibrul aici exista si nu exista..si oarecum ca un menisc solutia rasuna in timpan intro maniera mecanic de cruda..si anume "strange din dinti"....cum se intampla de obicei poate ai vrea sa muncesti in costum la piata victoriei dar muncesti in halat la piata obor...sau ca vrei sa petreci sarbatorile la viena sau paris dar te multumesti cu bucuresti...atunci ai momente in care gandesti ca nimic in viata nu e corect si ca dintre toti blestematii de pe pamantul asta tu te-ai ales cu bucata cea mai mare...asta e senzatia, si e totusi...normala...poate si indreptatita...niciodata n-am considerat corect sa mi se arunce in fata ca exista oameni care o duc mai rau decat mine...sa inteleg ca ar trebui sa-mi doresc sa fiu undeva prin africa si sa nu stiu ce sunt pantofii? sa nu ma fi incaltat niciodata ca sa pot spune ca sunt nemultumit? nu mi se pare totusi normal...cine a inventat replicile astea idioate...mi s-a mai intamplat sa aud ca alti copii si-ar dori sa manance ciorba de peste...sau te miri ce mancare din carne de oaie...si acum ce...ar trebui sa-mi fie rusine si sa fiu recunoscator pentru asta..si totusi sa mananc ceva ce-mi provoaca greata si reactii adverse? unde-i logica in chestia asta? pentru ca la un moment dat, indiferent de cat de selecti, inteligenti si evoluati ne-am considera...la baza facem aceleasi lucruri...si absurditatea nu e o insusire tocmai necesara...sa nu zic obligatorie!

dar sa ne intoarcem privirile asupra situatiei crunte cu care, involuntar, multi dintre noi ne-am confruntat azi...o mama a intarziat doua ore jumate acasa de la munca pentru ca autobuzul n-a mers mai repede si copilul a murit de foame! un copilas a stat pe la usa pentru ca fratele mai mare a mers pe jos de la liceu ca nu venea autobuzul! o batranica a murit pentru ca ambulanta n-a avut pe unde sa vina in 3 minute sa-i salveze viata! din fericire alimentele perisabile nu s-au stricat pentru ca a fost frig! o pustoaica si-a luxat glezna pentru ca oricum nu stie sa mearga pe tocuri si a alunecat pe gheata! un politist a muncit mai mult decat de obicei pentru ca pe carosabil s-au produs evenimente care depasesc experienta soferilor, dar oricum politia rutiera n-are nicio scuza, personal i-as pune la munca cot la cot cu minerii in valea jiului! alte zeci, poate sute de batrani au stat in case rabdand de foame pentru ca era mult prea greu sa ajunga sa-si cumpere paine..si asa mai departe..micile drame care ne alcatuiesc societatea si dau motive de existenta stirilor de pe la televizor...culmea e ca pe la noi uimirea e mare...si parca e datorata sindromului alzheimer...tot timpul ne trezim ca ne-o luam dar de fiecare data nu putem sa ne explicam de ce? logic si normal ar fi...sa fim pregatiti din orice punct de vedere pentru orice situatie...si teoretic suntem...dar cum se intampla ceva...cum ninge..cum ploua..cum se inunda ceva...reusim sa rezolvam problema in urmatoarea saptamana...dar totusi sa ramanem optimisti si sa fim multumiti ca nu locuim undeva pe malul oceanului sau la poalele unui vulcan...dumnezeu stie ce ne-ar fi asteptat cu ocazia unei eruptii sau unui tsunami! asa ca...spun...constient contrar primei parti...sa zicem mersi ca altii pot muri in chinuri..inecati de tsunami sau arsi de lava in timp ce noi scapam cu o glezna luxata sau cu o aripa indoita!

fantastic

cine si cand a convenit ca numaratorile pleaca in sens descrescator, de la cifra mai mare, de obicei zece, la cea mai mica..in general unu, adica inteleg clasamentele, topurile...astea da! avem nevoie de suspansul pe care ni-l ofera, dar revin la dilema de la inceput...si nu stau sa descos acum un sistem de valori, asta ar insemna ca gasesc o explicatie, si literalmente scriu ce gandesc...ceea ce nu e tocmai foarte departe de adevar, dar iar ma incurc in teorii!

logica tinde sa vireze spre dreapta lasandu-ne undeva, pe un drum judetean la o borna intermediara, poate la trei sau la patru sute de metri....cu un sir de copaci mai mult ciopliti decat aranjati pe o parte si pe alta a drumului, evident privati de sursa lor de viata, frunza. si cat vezi cu ochii in jur un pamant plin de buruieni care parca-si asteapta cu dor si rabdare omul care stie ce sa-i faca si cum sa profite de potentialul sau! dar pamantul n-are voce, asa-i? cate ar spune daca ar avea cum..cate a vazut, cate a simtit si prin cate a trecut...imi aduce aminte de bunici, sau de stra-bunicul pe care l-am prins in viata si care-mi spunea cum a scapat de bombardamente in 1917..ce an...ce vremuri...ce oameni! si totusi totul e uscat, doar vine iarna, ne pregatim sufleteste sa induram frigul si odata cu el si petrecerile zapezii, in general fara zapada, dar totusi asociate cu patura asta alba si pufoasa care in bucuresti capata diverse culori ciudate cu trecerea orelor...si revin la cere fara glas care ne-ar spune atatea...de ce n-avem un dictionar, nu ne-ar fi mai usor sa gestionam toate daca am putea sa vorbim cu ele? sau comunicarea in loc sa ne fie un atu devine o lipsa pentru majoritatea aflata in criza de materie cenusie si de capacitatea de corecta articulare si acordare din punct de vedere sintactic si morfologic? minunea literei "k"....dumnezeule!!! apogeul comoditatii, si da! al prostiei!!! oarecum asociate! uita-te in jur! toate vorbesc!

hai sa dam mana cu mana

si cum tara asta si-a insusit ca sport national plansul de mila, peste cateva ore, noi...masele, urmeaza sa ne deplasam catre sectiile de votare arondate sa ne punem stampila in dreptul celui despre care noi credem ca ne va salva! doar ca, noi romanii, uitam un mic detaliu...si anume faptul ca noi nu prea vrem sa fim salvati pentru ca n-am mai putea sa ne plangem de mila, adica, cum ne mai manifestam noi ca o ducem rau, cum ne mai smulgem firele de par ramase din cap cand nu stim cum va fi ziua de maine.....si cel mai rau...ce o sa facem noi cand n-o sa mai avem pe cine sa injuram, despre cine sa comentam sau pe cine sa dam vina ca noi, romanii, inca o data suntem pe primul loc numai la fapte rele si la lucruri nerealizate, cand altii prospera de pe urma noastra si noi niste comozi preferam sa parlamentam....sa fim seriosi! problema nu e cu cine vom vota, pentru ca indiferent de urmatorul nostru presedinte noi ne vom complace in starea in care ne aflam pentru ca e mai bine sa comentam decat sa facem ceva sa mearga. asadar, daca de maine am incerca sa fim mai buni, mai intelegatori, mai corecti si mai putin falsi..cu siguranta am progresa pe plan personal si apoi daca ne-am implica mai mult in ceea ce facem, nu doar in a astepta remuneratie, in a pandi ziua de salariu cu siguranta s-ar schimba mai multe...dar nu prea avem ce face..pentru ca tot timpul e mai bine sa faca altul toata treaba pentru noi in timp ce noi il putem critica pentru ca nici macar nu ne-am obosit sa explicam ce vrem...cati dintre noi stiu clar ce vor, nu de la cei din jur, dar de la ei insisi? ramane o intrebare! si inainte sa aratam cu degetul hai totusi sa aruncam o privire sincera in oglinda si sa ne intrebam "ce pot sa fac eu ca sa fie mai bine" nu depindem de un presedinte, nu depindem de nimeni!

pesti!

da...de ceva timp am ocolit chestia asta..dar am gasit ceva interesant pe care vreau sa-l las aici momentan!

PESTI

Activitate preferata: Sa testeze combinatii de medicamente de pe piata ca sa le descopere efectele halucinogene.
Carte preferata: „Ghidul comunicarii intergalactice”.
Model in viata: Betivul de la carciuma din colt.
Slujba ideala: Bocitoare profesionista.
Prima intalnire ideala: In pivnita unei crame, cu o sampanie in mana, la lumina lunii reflectata in sticlele de vin.
Fraza cheie: „Sunt confuz…”
Fraza de agatat preferata: „Vrei ceva de baut?”
Parte a corpului: Picioarele. Il dor de la atata fugit de realitate.
Zona erogena: Picioarele. Fetisuri legate de picioare, sa iti sarute degetele de la picioare, lanturile de la glezna.
Ciudatenie sexuala: Iti sopteste: „Nu am mai facut asta pana acum!” Functioneaza incredibil de mult timp.
Stil romantic: Se lasa in voia valurilor.
Planeta dominanta: Neptun, planeta confuziei si dependentelor.
Animalul sacru: balena
Personalitate: Pestii sunt niste vietuitoare blânde si buimace, care cred tot ce le îndruga primul venit. În capul lor este un talmes-balmes de impresii si intuitii, ce face imposibila o activitate neuronala decenta. Fiind incapabili sa emita vreun argument logic, au devenit la rândul lor experti în abureala si îmbrobodire. Se spune ca sunt creativi si talentati, ceea ce înseamna ca productiile lor îi turmenteaza atât de tare pe ceilalti, încât le anihileaza puterea de discernamânt.. Foarte sociabili din fire, se înteleg de minune cu animalele, handicapatii, delincventii si spiridusii de casa. Misterele si superstitiile exercita asupra lor o mare fascinatie: admira grozav iscusinta cu care îsi apara intimitatea monstrul din Loch Ness, iar când nu le place vremea de-afara îsi îmbraca plini de încredere hainele pe dos. Dar marca lor distinctiva este enorma capacitate de a iubi. Pestii se îndragostesc total si iremediabil de cine nu trebuie, când nu trebuie sau ... de câte persoane nu trebuie!
Meseria potrivita: veterinar, fotograf. curatitor de piscine, hipiot, medium, traficant.
Pizza magica: Tonno.
Medicamentul norocos: Untura de peste
Despre barbatul Pesti:Barbatul Pesti este plin de un farmec complex si contradictoriu, care uimeste si deconcerteaza, care seduce si irita în acelasi timp. Privirea lui te traverseaza fara sa te vada, trecând dincolo de tine, dându-i un aer misterios si îndepartat. Barbatul Pesti pare a trai în alta dimensiune, iar amanuntele practice ale vietii de zi cu zi îl plictisesc. Inteligenta lui (uneori uimitoare) asculta de mecanisme misterioase din care logica pare sa fie exclusa. Se poate spune mai degraba ca functioneaza prin intuitie. Daca se afla în dilema, d-lui Pesti îi este foarte greu sa se decida, pentru ca toate variantele pe care le are la îndemâna i se par corecte si gresite în acelasi timp. Una dintre cheile de descifrare a comportamentului sau este faptul ca pentru barbatul Pesti totul este relativ. Barbatul Pesti are o relatie originala cu sfera materiala, în speta cu banii: fie nu-l intereseaza, fie se pricepe foarte bine sa-i faca, dar îi cheltuieste sau îi investeste în lucruri fara scop practic, dar care pentru el au o importanta aparte. Scara lui de valori arata cu totul altfel decât cea a oamenilor obisnuiti. A încerca sa-l definesti si sa-l încadrezi în sabloane pe barbatul Pesti este absolut inutil. Sufletul lui e complex, asemeni unui alambic ce distileaza senzatii si emotii, visare si aspiratii, pasiune si impresii fluide. Din cauza ca asupra d-lui Pesti impactul senzorial este puternic, dragostea ocupa un loc foarte important în viata lui si o traieste în forma ei sublima, mergând pâna la iubirea mistica, sau în forma cea mai abjecta si mai degradanta. Iubirea poate fi infernul sau paradisul vietii lui.În adâncul sufletului, barbatul Pesti poarta un ocean de sentimente. Un ocean, pentru ca iubirile lui par a nu cunoaste limite, nici din punct de vedere calitativ, nici cantitativ. N-ar trebui sa ne mire faptul ca vestitul Casanova era nascut sub semnul Pestilor si ca nu mai putin celebrul Don Juan Tenorio, chiar daca nu apartinea zodiei, avea la nastere 4 planete în Pesti! Folclorul astrologic sustine ca barbatul Pesti ar fi cel mai desavârsit amant al zodiacului. Iar asta nu se datoreaza cine stie carei tehnici savante. Secretul pare sa rezide nu numai în faptul ca barbatul Pesti îsi intuieste perfect partenera, ci si în alchimia subtila prin care îi transmite acesteia un univers de senzatii nemaitraite. Senzualitatea d-lui Pesti are forta contagiunii, forta magiei... În tinerete, barbatul Pesti nu constientizeaza ca prin iubirile sale încearca sa ia contact cu divinitatea, ca îl cauta pe Dumnezeu. Însa aceasta taina i se arata mai devreme sau mai tarziu în viata si nu e de mirare ca acest semn daruieste lumii atât de multi mistici

andrei plesu la garantat 100%

bob dylan a hard rain's a-gonna fall

coldplay feat jay z lost+

from the zone where normal things don't happen very often...

intre timp...in lumea reala...necontenirea cu care sentimentul de asuprire ne sparge mufa ocazional si constanta cu care inca ne miram ca am mai fost arsi inca o data ne face sa spunem "vreau si eu sa ma vad la stirile pro tv"....si unii fut babe..altii omoara babe...in general..fac ceva babelor...nu inteleg setea asta de faima...intro zi or sa aiba astia editia lor speciala la "acces direct" chiar dupa prolificul, notoriul...si nu in ultimul rand zbuciumatul cu numele sau de scena fernando de la caransebes....dar destul despre drama televiziunii romanesti, ca ne-am saturat de asa ceva....uneori ma gandesc noaptea tarziu..cat de tari erau reclamele alea cu purcelusul albastru....comentezi? sau iei?!?....nu s-a prins totusi nimeni ca saracu animal avea el ceva la ficat de s-a albastrit asa..dubios..in comparatie cu rozul sau natural, obscen si instigator!! deci ceva in neregula cu produsul promovat tot trebuie sa existe...si cel mai ciudat e sa pui un porc pe o conserva de pate vegetal...dar ma rog..cine sunt eu sa ma lupt cu strategii de marketing? probabil nici nu m-au luat in calcul cand faceau planuri de dezvoltare, comparau tipoligia clientului cu gustul sublim ai fierturii de soia modificata genetic si apoi combinata cu diverse substante...elixiruri...but fuck it...deja povestea noastra ia alta cale..si fat frumos a tras pe dreapta in primul bordel, in prima curva...si uite asa urnim basmul depravarii din gara aceasta intunecata si mizera care defineste o minte diabolic de infantila si pe alocuri cu averse de geniu autosustinut....pace voua pamantenilor...

the subways rock & roll queen (rocknrolla ost)

from the zone where normal things don't happen very often!

este ora 3.51, dimineata....afara sunt 5 grade...imi simt pieptul urandu-ma pentru ce am mancat..desi el n-are nicio vina tot timpul suporta consecintele...nu mai zic nimic de muzica...teoretic deja o percep involuntar...m-a fulgerat un gand ciudat...si m-am gandit sa il impartasesc la o lingura de vin...dar cu gandul la vin am uitat de gandul ciudat...ciudat, nu?...prea multe explicatii si deja devine o scuza...hai s-o facem si p-asta....there are no springs....astept cu mare emotie ziua in care se vor hotara sa imi puna cel mai reusit portret de pana acum pe una din bancnotele de plastic de circulatie nationala...wish me luck!

chimie organica

imi traiesc viata la o intensitate mai mare decat tentatia unui soarece cand in jur miroase a branza...sar peste prea multe borduri in alternanta trotuar-strada-trotuar-strada....(metafora pentru "imi asum prea multe riscuri" pentru cine considera ca i.l. caragiale e doar un liceu in dorobanti si n-a reusit inca sa sesizeze cacofonia acceptata)...pana la urma imi da puterea sa zambesc noaptea cand se stinge lumina...n-am ales eu chestia asta...dar totusi n-am sa fiu eu cel care se dezminte de ea...imi place inghetata si ploaia torentiala..dar nu recomand nimanui sa le combine...nici eu nu o fac...exista destule de combinat pe lumea asta...nu dau lectii de viata...pentru ca..pur si simplu...nu e genul meu..lucrarea mea de licenta n-a avut nici unul din titlurile "100 de moduri de a ajunge cu metroul la unirea" si nici "de ce e bine sa ai orgasm"....cu pur si simplu ma trezesc odihnit si incerc pe cat pot sa adorm beat(na motiv de zambit pe intuneric)...daca imi place s-o fac pe desteptul sau sa ma dau important? putin probabil..dar invidia din specia asta care pute a gelozie interpreteaza orice virgula dupa propriile standarde...unii inghit cand pun virgule...si astfel ei cred ca toti inghit cand pun virgule...e greu sa stii sa te derasezi si sa vezi totul prin prisma explicatiilor limitare ale celor din jur...si totusi sa incerci sa-ti formezi o parere personala neinfluentata...si apoi sa gandesti ca nu esti o oaie...acum depinde cata sare iodata bagi...si ce dai peste cap dupa aceea..in viata, in concluzie, corect e doar felul in care scriu altii despre tine...sa speri ca pun cratimile la locurile lor si ca incearca sa articuleze si sa pluseze cu inca un "i" unde e cazul...pentru restul...s-a inventat ampicilina