revelatie?

ma vreau perfectionist si constant vreau sa fiu inconjurat de fericire si de zambete...daca apare altceva fie imi iau trusa de scule si incerc sa repar fie ignor ce se intampla...nu stiu de unde toate astea si uneori e ciudat, pentru ca diferenta intre implicare si indiferenta este enorma! da, asa sunt! renunt din prima sau nu renunt niciodata! si parca nu sunt eu daca n-am ganduri, ganduri si sperante...imi gasesc o motivatie in orice si in oricine, prefer sa am un motiv decat sa fiu eu motivul...si nici nu pot sa fug, niciodata nu mi-a fost frica, dar cand simt ca am cu ce...parca atunci vreau sa insist mai mult. poate intro zi am sa-mi fac curajul sa pun piciorul in prag! sa zic..pana aici, gata! si sa cer ce mi se cuvine...nu sunt o fire complicata daca-ti pierzi 10 minute pretioase sa ma asculti...dar lumea e mult prea dinamica sa accepte asta...nimeni nu mai are timp sa zambeasca...nimeni nu mai e visator...nimeni nu mai aude muzica din toate...nimeni nu mai priveste stelele...si eu iar ma vad artistic...si bun de nimic...am darul de ma descuraja dintrun singur gand si stau un umbra pesimismului cand vine vorba de mine pentru ca tot timpul imi spun ca e to good to be true...poate nu e...quit is not an option here! azi impart optimism, azi gandesc drept si sunt dispus sa-mi asum consecintele indiferent de natura lor...stiu multe, dar ca orice sportiv care e dispus sa demonstreze ceva, mai intai trebuie sa fie ridicat de pe banca si aruncat in teren....da! asta cer! schimbare! macar la pauza, nu in prelungiri!

apologies for the frivolity...

ca asa e omul....o arde aiurea..isi face de cap...si dupa aia se roaga de primul popa sa-l ierte ca-si traieste viata in dezmat cu o frivolitate demna de tabloidele de scandal...si doamne ce calumea e sa stai undeva pe margine sa studiezi animalele in mediul lor cum isi traiesc viata ca pe un lung sir de nimic...si nu..nu m-a lovit trenul...doar ca am chef sa-mi fac de cap cum stiu mai bine! sa jignesc? nici nu ma deranjez...imi place sa savurez si sa ignor in acelasi timp...poate sunt nebun ca imi tocesc talpile incaltarilor in timp ce fac bataturi in talpile-mi proprii si-mi stric nervii stand in picioare...da, sunt un explorator urban...sa vina jacques cousteau in bucuresti...sa-l vad ce face? ca intre animale salbatice e mai usor, dar ar fi amuzant sa-l aud povestind un incident cu el explorand o trecere de pietoni fix din botul unui bmw de 70 de mii...apoi sa se laude la prieteni cu cicatrice sa pe care se vede clar imprimat b-100-sex...ca doar l-a lovit un bmw...the ultimate pussy magnet! sau sa-l vad pe bear grylls cum supravietuieste el intrun club bucurestean intro sambata seara...cand moare de foame, cand nu gaseste nici pe unde sa iasa si nici ce sa manance...chiar as vrea sa existe ghidul supravietuirii urbane editia bucuresti...dar sa nu fie o pagina goala cu un intro gen "teapa fraiere"...l-as invita pe jay-z...sau mai rau..pe diddy, sau pe amandoi...sau la dracu...pe toata miscarea hip hop din state...sa petreaca o noapte la million...sau la faimosul han...sa vada baietii adevaratul sens al expresiei "make it rain"...la naiba...traim in the land of choice! nu stim sa dam buna ziua, furam si ultima pastila de orbit disponibila...welcome to the good life! nicio sansa...suntem sortiti opulentei, brandurilor pe tricou...si mai nou ne incaltam cu crocodili, dupa ultima moda dintro fabrica din china...concluzia e simpla! fii ce vrei tu, nu ce vor altii sa faca din tine!

multe drame in tara asta, de la binecunoscuta elodia la permanenta uimire cand apare sezonul ploilor si apa vine peste casele facute la marginea raului...ai vrut apa? ia! poftim! mai multa decat poti sa duci? am casa pe malul dunarii, pe dracu am casa in dunare vara si iarna stau in frig! mutati-va la bloc, promovati bucurestiul, hai cu urbanizarea! de ce sa oprim un lucru bun...de ce sa distrugem ideea de taran la oras! haideti, mai avem nevoie de lume sa dea din coada pe langa ultimul e-klasse parcat in fata la howard johnson...e plicitseala de cand nu mai face nimeni poze cu bentley pe faimoasa strada radu beller...come on...avem nevoie de voi...avem nevoie...sunt apartamente libere LA CHEIE!!! avem apartamente de inchiriat, avem metrouri libere, goale...avem pana si locuri in autobuze...ne mor pensionarii!! chiar n-aveti mila de niste saraci oameni de la oras? se strica rosiile pe rafturi in magazine si incoltesc semintele nutline in depozit la real...haideti oameni buni ca e curatenie in parcuri!

ce ne facem, ne cresc adolescentii, aia mici au alte pasiuni...nu se mai vand pastile la martin...CRIZAAAAAAA!!!!!!!! avem nevoie de ajutor...importati drogati...ca nici legalele astea nu mai sunt ce erau odata...nimic nu-mi mai convine...parca sunt o curva satula de meseria ei...o dau doar la sictir!!! nimic nu mai e cum era...ooof maica...

from the place where normal things don't happen very often

si cum sa incepi cand nu stii de unde sa incepi? unde mai sunt scuzele acum? ce se intampla cu mine? la dracu cu intrebarile astea...ma impiedic de atatea ghemuri incurcate si mor de ciuda ca nu gasesc un capat de ata de la care sa incep sa le descurc, si zic ca-mi merge bine...chiar imi merge bine...dar cand imi merge bine toate se complica...asta-i regula...de ce sa mearga doar bine...de ce sa nu mai fie ceva in plus, o piedica....sau ceva care sa complice sau sa strice totul...si ca orice om normal, ma sperie necunoscutul...si cu cat ma afund mai mult in el cu atat sunt mai speriat...grea viata asta de artist...ma face uneori sa-mi doresc sa fiu o fantoma si sa bantui aiurea...fara nevoi si fara vreo placere prea mare pentru lumina zilei sau pentru socializare...vesnic treaz...vesnic impacat cu situatia proprie...vreau liniste, vreau siguranta...la naiba, vreau fericire...zic si eu ca merit la cate am indurat si la cate sunt inca dispus sa indur...n-am sa ma impac niciodata cu ideea ca asa-i viata..nu exista...nu in mintea mea...si destul cu lucrurile care ma sacaie...poate am sa le impac, poate nu...nu exista formule magice...ci doar sanse in viata de care fie profiti sau nu..lasa-ti constiinta sa se impace cu ideea ca ar fi putut sa fie altfel...just live!

in timp

la inceput...a fost o dorinta...dupa care a aparut motivul...s-a spus minciuna..si uite ca s-a implinit si dorinta....adevaratele experiente apar spontan...nu sunt planificate..si adevarata bautura se cheama baccardi coke...beein insane is just a state of mind...nu mai stiu ce sa mai zic..sau asa ceva..datorii vechi..datorii noi..imaginatie..sucuri exotice..haine scumpe..manichiuri...nisip, vip-uri..o ceasca de cafea....sa nu uit figuri!!! si totusi carnea tocata e asa...ciudata..sa nu mai vorbim de pizza cu ou....ideea e ca am avut inca un week-end super tare...si ca pana la urma..nu multi sunt prieteni...multe chestii sunt scumpe dar placerile se respecta intotdeauna..ramane de discutat unde se incadreaza onoarea!!!

intro zi cu soare...

e noapte...e intuneric...si dintro data se face dimineata...si culmea...dimineata se face si lumina...te intrebi daca ai vazut bine prin intuneric...stai...analizezi...reanalizezi...gandesti...pentru o clipa nu mai gandesti...aprinzi o tigara...te bucuri inspirat ca ti-ai facut si o cafea...si nu mai stii ce sa faci...gandesti..nu gandesti...si undeva in spatele capului ceva iti zice ca poate e mai bine sa mai si astepti...asculti o muzica ciudata care nu-ti da voie sa gandesti prea mult...simti ce asculti...traiesti linia melodica...si la prima pauza te loveste iar si repede faci ceva sa-ti scoti din cap ce nu stii sigur ca ti s-a intamplat....si incepi sa simti lipsa alcoolului desi in acelasi timp te gandesti ca nu te ajuta prea mult, apoi nu mai ai nicio scuza...iti faci programul pentru ziua urmatoare gandind ca poate se face iar intuneric la un moment dat...si astepti linistea care te calmeaza si te face sa visezi...ti-a fost dor de vara? bucura-te de ea...simte-o...indur-o...

can you hear me now?

unele inimi sunt facute doar sa ceara...si cand nu mai primesc sa se revolte...alte inimi sunt facute sa dea...si cand sunt certate sangereaza...dar na...asa-i in tenis...nimeni nu cere ce i se intampla si cursul vietii te duce pe cai nebanuite...e bine sa iei viata asa cum este ea si cu incredere in tine sa-ti spui ca poti trece peste orice obstacol..iar cand nu poti sa-l treci, il ocolesti...am invatat de la viata ca orice experienta e una memorabila, ca orice vis merita visat si ca orice dorinta implinita e un moment de bucurie de nedescris...de la un cub de ciocolata la cea mai fericita intamplare, de la orice zambet pana la ultima lacrima pe care ti-o mai poti stoarce din tine si parca nu-i destul...daca ma intriga oamenii? nicicum..ii iau asa cum sunt ei si ma bucur de ce pot invata de la ei...daca bucur oamenii? nu stiu...n-am un buton de like..daca ma mandresc cu mine? normal ca o fac...macar eu! daca am regrete? o gramada...de la faptul ca n-am alergat dupa ultimul autobuz pana la ultima oara cand am tacut din gura desi trebuia sa vorbesc...dar cui ii mai pasa in ziua de azi....toata lumea stie sa ceara...sa ceara..si sa ceara mai mult...iar cand fantana seaca...ca comenteze...inca nu stiu de ce m-am nascut...inca nu stiu daca vreau sa aflu...dar stiu ca vreau sa descopar si sa invat cat mai multe...si spun sincer ca daca maine n-am sa mai fiu sper sa se zica numai de bine...n-am nevoie sa apar in carti...n-am nevoie sa fiu dat exemplu...n-am nevoie sa incarc constiinta altora cu mine...dar nici nu vreau sa trec ca apa printre pietre...un nimeni...si nu..nu ma las calcat in picioare