jos regimul!

in fond totul e important si in acelasi timp nimic nu conteaza, dispozitia de a te posta interesat cu privire la spinii din talpile altora este influentata direct de interesul parsiv din mintile bolnave ale incuiatilor din jurul unei pungi de seminte! dar analize de genul asta deja ne plictisesc, poate ceva mai tare decat stirile de pe la televizor si ne provoaca asa mult dezgust incat unii prefera sa citeasca diverse publicatii mondene, n-am sa ma declar anti libertatea sau can can! nu! ideea e ca incet dar sigur ne pierdem identitatea, personalitatea si existenta, curand vom fi asezati pe niste benzi rulante si vom arata ca intrun clip din emisiunea cum se fabrica de pe discovery! noroc ca mai exista unii pe care nu i-a prins matrita societatii, care mai stiu sa citeasca o carte, care mai stiu sa asculte o muzica si care inca n-au uitat de teatre! multi interpreteaza ca adevarata distractie e unde merge toata lumea, dar nu realizeaza ca din situatia complexa provocata nu lipseste decat ciobanul, ca oile sunt toate prezente!

ironia fina este imbunatatirea mea ca si fire, este poate unul din putinele lucruri care au avut un ritm constant in dezvoltare! este o arma, este o pasiune, este un mod de viata! cand esti calm vezi toate din jur si le intelegi cu o usurinta debordanta pe cand odata cu agitatia incep balbaielile!

pacat ca nu suntem un popor care sa scoata ceva bun in momentele in care suntem limitati! altii au facut minuni in situatii de genul asta, negrii in state erau vanduti ca sclavi si din gurile lor a iesit muzica, geniala muzica! romanii din republica socialista din romania erau asezati la cozi pentru carne si hartie igienica si de dupa revolutie avem o problema pentru ca toti oamenii cauta cozi la care sa se aseze, si se pierd pentru ca nu le gasesc. acelasi lucru s-ar intampla daca am lasa un animal din salbaticie in oras, printre oameni, masini, asfalt si multe gunoaie, ca-n bucuresti. evident ca animalul ala s-ar panica, n-ar sti pe unde e, ar da din colt in colt pana s-ar opri in prima bara a unui taximetrist, si el tot din bucuresti, care este convins ca o data cu licenta de taximetrist a primit si strazile din bucuresti numai si numai pentru el! si uite asa nici nu lamurim prima problema ca ne impiedicam de urmatoarea! intradevar viata e o curva, fara doar si poate, dar daca-i dai ce vrea cu siguranta vei fi si tu satisfacut! in rest parca ma simt ca-n alice in tara minunilor, sperietori de ciori, oameni de tinichea si lei fricosi....noroc cu poteca aia aurita!

ghici ce?

cand deschizi ochii o stare trista de dezamagire in atinge constiinta cu semnalul ca e deja dimineata, te intorci intro parte si ignori dezamagirea, doar asta faci cel mai bine...si amani trezirea cu cateva ore...timp in care nu faci nimic altceva decat sa nu gandesti...dar realitatea te loveste brusc cu nevoia de a socializa asa ca in prima ora de activitate din zi te ingrijesti de igiena corporala, iti asiguri prima masa din zi dupa care pasesti repede spre binecuvantarea care este societatea...pacat ca in cateva minute te deprimi de starea din jur, esti profund deranjat de tristetea materiala si de infantilitatea spirituala din jur si te gandesti ca totusi singurii tai prieteni adevarati sunt o patura albastra si o tastatura care te asculta negresit, mai ales cand ii spui sa faca ceva contrar diferit de ce ar fi normal...un mic sclav de care abuzezi constant si iti face placere sa-l consideri singurul prieten de la care nu ai pretentia sa-ti atraga atentia cand gresesti...dar nu la asta te gandesti...nu la prieteni, pentru ca esti trist ca i-ai secat de efect, ii cunosti mai bine decat pe tastatura ta...si timpul langa ei pare greu..si aspru...zgarie tot..toate simturile...si lasa o usturime obositoare...calitatea ta de buret cu valva te limiteaza la relatii de interes intelectual peste care treci destul de repede din motive de experienta si conexiuni anticipative! renasterea...acolo as fi vrut sa fiu, acolo as fi fost mai inteles pentru ca oricum nu sunt atat de abstract pe cat par! sigur mi-as dori sa fiu un personaj de-al lui dumas...el a vazut aventura si a legato cu clasa...apoi as trece prin greii ani interbelici ale statelor unite...sa zbor din ghetto-urile din new york catre gangurile din new orleans...sa aud trompete, saxofoane, piane si acorduri clasice de jazz....as da motive melancoliei si culoare intunericului...mi-as promite o viata mai buna mie, celui de acum.....somn usor, regina noptii!