dintre miile de fapte...

da-ti iama-n sat....the old king is dead! long live the king! asteptarea s-a terminat, astazi pragmatismul a lovit in moalele capului slaba visare asociata cu intunericul si uite cum noi cei multi si intelepti o sa fim de acum inainte fiecare in parte si in felul sau o somitate in materie ideologica, niste experti, niste oameni cu pareri potente in razboiul dintre tastele enter si esc! ma rog...datul cu parerea ne-a asigurat longevitatea si identitatea asa ca, de ce sa oprim si lucrurile care merg si la care suntem buni! sa oprim lucrurile la care nu ne pricepem, de obicei cand nu esti bun la ceva, o lasi balta...sau te faci de ras...sau mori...sau ceva de genul asta, oricum nimic reusit...sa zic asa...si acum ca o constatare...o gandeam asa fara sa vreau...dar uite...rosu cu galben nu da portocaliu? in orice caz era predestinat...din nou! bine acum nu ca se schimba vreo chestie, administratia blocului meu fura cu nerusinare indiferent cine e presedinte, dar asta nu intelege majoritatea populatiei noastre inculte si private de manuale in timpul scolii, pe noi, cetatenii de rand, consumatorii de rand..nu ne afecteaza tunurile lui x sau lui y atat de rau si atat de mult cat ne afecteaza nesimtirea oamenilor din jurul nostru. cumva din cauza tunurilor nustiu cui ma fura la cantar in piata, sau cand ma duc la magazin imi calculeaza cu 3 lei mai mult totalul? sau cine a furat atat de rau incat nu mai avem apa iar personalul de la restaurant imi scuipa mie in ciorba? bataia de joc si nesimtirea urca de jos in sus...si cine are putere face ce poate...cine nu are...regreta si ar face si el acelasi lucru...DA! sunteti toti niste nimicuri..niste ipocriti...ahtiati sa aveti dreptate..si singura ratiune va este nevoia de avea dreptate...si uite cum revenim la consactatul nostru deget ridicat care m-a facut pe mine, cu bune, cu rele...sa regret in anumite zile, sau momente, asocierea asta cu locul asta minunat unde am invatat sa vorbesc, sa dau buna ziua si sa spun sarut-mana doamnelor, sa vorbesc cu dumneavoastra si sa las loc de buna ziua! dar nu..la noi relele ies la suprafata...nu mai avem sanse...ne degradam constant...direct proportional cu ignoranta de care dau dovada unii dintre noi...mi-e sila sa-mi mai fie sila..ignorance is still bliss!

from the zone where normal things don't happen very often

in tara minunilor e liniste, toti s-au dus unde au vazut cu ochii...se lasa seara...a venit si iarna...de undeva departe se aud franturi din green day...da! the boulevard of broken dreams! parca nici pestii nu mai clipesc, stau atenti sa auda de unde vine zgomotul...pe care oricum nu-l inteleg...mai bat niste clopote si in surdina ticaie un ceas! o sticla goala, un pahar plin si unul gol, o tigara aprinsa si 2 monede de 50 de bani, o mica avere as zice! in rest liniste, la un colt de strada suprapus unei iesiri dintr-o benzinarie o masina toarce asteptand sa-si reia drumul spre destinatie! destul de vag....de la o fereastra se vede o lumina...o persoana sta intinsa in pat si se gandeste la ziua care tocmai a trecut....trage linie..se gandeste ca aproximativ jumatate a dormit si cand s-a trezit in loc sa fie dimineata ceasul arata 18.39....moment in care si-a propus autodepasirea...

in pas de defilare

ne place constanta sau ne place consecventa..sau pur si simplu ne place sa pedalam aiurea? evident ca toata lumea se trezeste dimineata si spune "azi o sa schimb lumea", si tragic e faptul ca se urca in autobuz la munca..unde trebuie sa suporti discutiile fratiei usturoiului care isi unelteste planurile exact in nasul meu...acum n-am sa fac o discutie din dezavantajele transportului in comun pentru ca toata lumea se confrunta cu asa ceva..experientele sunt nenumarate..si oricate abonamente ratb mi-as face..din pacate calitatea serviciilor oferite tot aceeasi va ramane pentru ca nimeni nu le cumpara alora pasta de dinti si periuta...si o rezolvam mai usor..dar cine a zis ca viata e usoara..ii vad dimineata cum merg pe strada..de parca au pietre legate de picioare..si cand urca in masini se apleaca sa isi ridice pietrele..satui te tarat piatra pe asfalt...nimeni nu mai stie sa zambeasca..si totul e frustrant..si negru..nu imi place tristetea de pe strada..

in loc de insomnie

defapt ce ne impinge spre atata stat in fata calculatorului? dependenta?...ok..dependenta..dar ce dependenta? de tastatura, de monitor?..de muzica?...iar o luam de la capat cu intrebarile..ne pierdem in logica..si totusi tot in fata monitorului ramanem....ne putem incadra in categoria cercuri vicioase sau mergem pe ideea mai simpla ca altceva mai bun nu avem de facut...am mai auzit o ipoteza care flirta cu anotimpul prezent, deci nu iesim afara de frig...nu mai stiu unde bat cu chestia asta...totusi vad in jur prea multa lume dependenta de pixeli si de biti si de viteze de upload si de banda si de alte elemente specifice...e o lume moderna, nu ma mir de ce bunica-mea n-o intelege, poate la vremea ei se gandea cum bunicii ei nu pot privi cu ochi buni comunismul....and look how that turned out!...si ma face sa ajung iar la ideea mea de cerc...ca intrun fel sau altul ne intoarcem de unde am plecat..si important nu ramane decat numarul de carti citite..sau mai pe scurt numarul de carti bune intro singura mana...

chimie organica

imi traiesc viata la o intensitate mai mare decat tentatia unui soarece cand in jur miroase a branza...sar peste prea multe borduri in alternanta trotuar-strada-trotuar-strada....(metafora pentru "imi asum prea multe riscuri" pentru cine considera ca i.l. caragiale e doar un liceu in dorobanti si n-a reusit inca sa sesizeze cacofonia acceptata)...pana la urma imi da puterea sa zambesc noaptea cand se stinge lumina...n-am ales eu chestia asta...dar totusi n-am sa fiu eu cel care se dezminte de ea...imi place inghetata si ploaia torentiala..dar nu recomand nimanui sa le combine...nici eu nu o fac...exista destule de combinat pe lumea asta...nu dau lectii de viata...pentru ca..pur si simplu...nu e genul meu..lucrarea mea de licenta n-a avut nici unul din titlurile "100 de moduri de a ajunge cu metroul la unirea" si nici "de ce e bine sa ai orgasm"....cu pur si simplu ma trezesc odihnit si incerc pe cat pot sa adorm beat(na motiv de zambit pe intuneric)...daca imi place s-o fac pe desteptul sau sa ma dau important? putin probabil..dar invidia din specia asta care pute a gelozie interpreteaza orice virgula dupa propriile standarde...unii inghit cand pun virgule...si astfel ei cred ca toti inghit cand pun virgule...e greu sa stii sa te derasezi si sa vezi totul prin prisma explicatiilor limitare ale celor din jur...si totusi sa incerci sa-ti formezi o parere personala neinfluentata...si apoi sa gandesti ca nu esti o oaie...acum depinde cata sare iodata bagi...si ce dai peste cap dupa aceea..in viata, in concluzie, corect e doar felul in care scriu altii despre tine...sa speri ca pun cratimile la locurile lor si ca incearca sa articuleze si sa pluseze cu inca un "i" unde e cazul...pentru restul...s-a inventat ampicilina