from the place where normal things don't happen very often

e timpul pentru o gura de aer, pentru un scop si pentru un zambet...vremea trece si de pastrat nu pastram decat amintiri....scrise in minte sau digital, ca doar suntem in era corespunzatoare...in rest tindem spre adevar si frizam cu perfectiunea. ironia ne face sa mai scapam de ridurile greutatilor neajunsurilor cu care imperfectiunea inadaptarii sociale sau personale ne loveste constant precum picaturile de ploaie intro zi fericita de vara...numim ciudat absolut tot ce nu intelegem...si, desi am evoluat de la arsul pe rug, exista alte moduri prin care martirizam sau suntem martirizati intro societate bazata pe conceptii gresite, prejudecati si calorii nocive....si metafora continua...pentru ca e bine sa ai un scop..un motiv...personal sau unitar, dar in acelasi timp sa nu uiti ca incursiunea asta prin viata nu e ca la aprozar unde pui legumele pe raft si vin altii si platesc pentru ele...ne diferentiem de animale pentru ca nu le intelegem intru totul si totusi un punct de vedere relativ este fix ce avem nevoie in raport cu misterul care se afla dincolo de usa de la bloc! dar uneori nu ne putem abtine sa exploram necunoscutul fara sa realizam totusi ca necunoscut inseamna si urmatorul minut doar din simplul fapt ca nu prea avem cum sa stim ce se intampla in urmatoarea clipa, ce situatie si ce potential poate avea....nu stim sa profitam de clipa...eu pur si simplu incerc sa traiesc momentele frumoase la maxim si in felul asta timpul nu mai curge asa repede si in plus amintirile imi dau o senzatie placuta! viata e mai mult decat drumul spre servici si inapoi spre casa opt ore mai tarziu!

declaratie

suferim de timp liber, iar cand n-o facem suferim din lipsa de timp liber....ne pasa, nu ne pasa...ne dorim, visam...hai s-o facem...hai sa trecem la vreau! e mult mai clar...

inchisoare

sa fiu sincer..iti trebuie un decodor sa ma intelegi..pentru ca de ceva timp sunt in antiteza cu mine...si singurul lucru pe care il stiu e ala ca nu mai am regrete..traiesc evaziv si nu mi-e frica sa pierd totul...n-am sa-mi cer scuze pentru ca sunt eu cum nici tu n-ar trebui sa iti ceri scuze ca te fascineaza intrun mod obscur ce scriu aici...nimic nu mai e cum era si nimic nu va fi cum inca este...e un dinamism universal greu de explicat in cuvinte care nu descriu senzatii....insipid..asta e caracterizarea zilei...in asteptarea noptii in care caldura isi lasa urmele peste un creier deja satul de ce se intampla in jurul lui...nu e cazul sa mai gasesi explicatii cand nu isi mai au rostul..am renuntat un timp sa imi pun intrebari...zic sa caut raspunsuri pentru un timp...totusi...ce mai e firesc?

nonsence

ce-as mai putea sa spun despre lume...asa de multe de vazut si totusi atatea similaritati..e greu sa traiesti intre paralele...dar n-ai decat sa le constati...pentru ca ele exista..nu eu am inventat scrisul cum nici newton n-a inventat gravitatia(ciudata paralela...but weird is what i am)..importane e sa-ti gasesti zambetele in viata si sa stii sa te agati de ce conteaza..unii cultiva plante pentru a supravietui..indiferent ca le mananca sau le vand...altii cresc animale..si uite asa dezvoltam economia...de la troc la bilete la ordin...mersul pe strada e intradevar fascinant..pentru ca imi place sa privesc fetele oamenilor si sa imi dau cu parerea despre ce fel de viata duc...si in ras sa ma intreb in gand "cu ce face asta lumea mai buna?"..e un pic self-centered dar asa sunt eu...nu ma plang de atentie..sau de neatentie..a mea sau a altora..eu doar constat...si nu imi place dimineata..sau seara..cand toti sunt obositi..fie de la prea putin somn..fie de la prea putin somn si munca(constatari logice)...cred ca e motivul principal pentru care refuz sa conduc...lipsa asta de fete..de expresii...si nu mai stiu sa fiu dezamagit..dar nu din simpla si denigranta idee ca cineva undeva se simte mai rau decat mine..pentru ca asta e doar o scuza penibila..nici nu imi caut fericirea printre stele...desi ma vegheaza noaptea...o simt..as putea sa ma descriu ca un animal nocturn...dar viata de noapte are alte orientari aici..dar totusi..sa nu deviem...as putea sa scriu o poveste "drogul din asfalt"...natura devine o scuza proasta printre atatea fiare..asa a ne gasim salvarea cu mainile pe 105 taste si un monitor..o sursa de lumina care ne conecteaza la lume...devine totusi obisnuinta..plus ca asociem totul(paralelism..a?)si gasim noi frontiere...avem site-uri care ne duc in locatii exotice..avem orice pentru oricine...suntem capabili sa ne gasim o viata..si sa fim altfel decat noi...si pentru ce?totusi acelasi soare ne vede cand iesim din case...si exista unul care se plimba de nebun pe strada care ne citeste si ne catalogheaza..ne dezvoltam ortografia..ne specializam in spelling..si totusi multi inca n-au invatat sa scrie coerent..dar nu suntem aici sa suplinim educatia din scoli...lipsa..ce e cu ea..incercam sa umplem goluri..si din nefericire pentru noi..creem unele din ce in ce mai mari...si pana la urma...cedam? nu prea stim ce-i cu asta..nu ne dam batuti...alcoolul ne zice sa keep walking..si noi o luam de buna..si facem pamantul sa se invarta..ne cantonam intre scuze si chestii la care ne pricepem..si nu vrem sa ne intelegem cum ne inteleg altii...dar totusi speram la zile mai bune..si cand le avem nu stim cum sa le traim...si dezamagitor e faptul ca apreciem mai mult ceva pierdut decat ce inca avem..si totusi dorim tot timpul ceva nou...lucru care arata o latura de neinteles...cel putin pentru mine...e fara paralela..pentru ca nimic nu merge si inainte si inapoi in acelasi timp...omul sfideaza legile fizicii..si o facea dinainte sa asocieze fizica...cu ceva...nu vreau nimic..vreau doar sa fiu fericit...si stiu cum pot fi fericit..facand pe altii fericiti...un zambet scos de la cineva..imi confirma ca nu m-am trezit degeaba......

misiune

cand te uiti in sus, spre nord...soarele rasare din dreapta, iar cu putina rabdare, pret de vreo 6 ore ajungi sa ai soarele deasupra capului, ca-n picturile lui michelangelo...stii tu...alea de prin roma...totul e amuzant cand il privesti intrun context amuzant si totul e negru daca esti emo sau daca ai ajuns la fudul sacului sau la capatul rabdarii...norocul meu e ca am un sac fara fund plin cu rabdare si nu-mi doresc de fel sa fiu emo, in rest viata e buna...conjugam...persoana intai, persoana a doua....recunosc totusi ca sunt fan declarat al persoanei a doua, ma simt asa, parca spun cuiva care se pierde printre cuvintele mele....lasa-ma sa te duc departe, departe intro lume unde nu exista ura, unde nu exista rautate, unde nu exista griji...nu-i asa departe, cand inchid ochii ajung imediat acolo, e o lume mica unde doua maini ma tin in brate.....nu-mi doresc prea multe, si poate ca asta e problema, cand nu-ti doresti multe motivul este unul singur, cantitatea...o dorinta mare sau mai putine dorinte mai mici....si totusi am suflat in atatea lumanari si am numarat atatea stele...simt ca mai am putin si ajung la cifra magica! you just gotta have faith!

senin

astazi la ora de caligrafie doamna mi-a dat nota 4 si mi-a prezis un viitor de medic, cel putin din punctul de vedere al scrisului e sigura ca e singura profesie care mi se potriveste! totusi simt c-am s-o scot eu la capat pana la urma si cu caligrafia asta, pana la urma daca scrisul era usor il folosea toata lumea si cuvinte gen analfabet, agramat si aliterat nu existau un exprimarea noastra relativ cotidiana! si totusi ne nastem sa facem un anumit lucru, despre care n-avem nici cea mai mica idee, iar cu trecerea anilor ajungem sa facem ceva destul de bine, daca nu cumva excelam in acem domeniu si pac! imediat ne spunem noi sau ne spun altii ca ne-am nascut sa facem asta! ciudat, nu? adica e cam cu dus-intors, n-avem de unde sa stim ce ni s-a rezervat sau care a fost motivul nasterii noastre(altul decat dorinta sau neglijenta parintilor nostrii), dar ne place sa ne agatam de ideea ca ne-am nascut sa facem ceea ce facem si parca din copilarie ni se prezice eventualul viitor in functie de inzestrari si aptitudini. pana la urma n-am aflat pentru ce m-am nascut, inca n-am ajuns la acel birou, la evidenta populatiei....sa stiu daca sunt unul din putinii norocosi care au castigat o viza pentru notorietate s-au mi s-a prezis notorietatea inca de la prima gura de aer trasa in piept in maternitate! eu zic ca ne nastem sa fim curiosi, sa punem intrebari, sa aflam raspunsuri...si la fel, consider ca ar trebui sa murim lamuriti, ca in clipa in care tragem pentru ultima oara aer in piept sa ne fi raspuns la toate intrebarile si sa ne fi satisfacut toate curiozitatile! asta da viata fericita! sa traim bine!