statement!

and i love you for the beauty you see in ordinary things!

just....

spare me your judgement and spare me your dreams...cause recently mine have been tearing my seams, i sit alone in this winter clarity which clouds my mind...alone in the wind and the rain you left me...it's getting dark darling, too dark to see...and i'm on my knees, and your faith it shreds, it seems....corrupted by the simple sniff or riches blown, i know that you felt much more love than you've shown...but plant your hope with good seeds, don't cover yourself with thistle and weeds...look over your hills and be still...the sky above us shoots to kill...but i will hold on hope...i begged you to hear me, there's more than flesh and bones...let the dead bury the dead..they will come out in droves...but take the spade from my hands and fill in the holes you've made...

awake

i tickle my heart and then on to my things, i struggle to find any meat in my peas, and now my feet stumble on things i don't know, i'm a fish that has escaped from the show, i must not get caught or my fins they will go...

ain't nobody can love me like you do

meet me in the red sky and dance with me...let the valley change you and the night set you free...this dusk in the desert is heaven at the gate...you are my desire...you are my escape!

stars

there's nowhere to run, no place you can go, nowhere you can hide where you won't be found, there's no place on earth where you could lay low, wherever you are i will track you down, there's no way in hell i would let you leave, let you just get up and walk out on me, there's no way on earth, hell would have to freeze more than twice before i will let you go....

would you be there for me?

e doar o intrebare...oamenii se asteapta sa fie cineva langa ei...cand se bucura, cand sunt tristi...vor doar sa-si imparta sentimentele cu cineva care conteaza pentru ei...la bine sau la rau...

auzi baaaaaai!!!

trei oameni au iesit de sub pamant cu bass-ul...lumea i-a-njurat, i-a-njurat tot orasul...ziceau ca au uitat de tot de unde au plecat...ei pe rand au ranjit si s-au teleportat...a 4-a dimensiune le-a schimbat metabolismul...in loc de proteine ei bagau numai discuri...si pentru ca agentii ii faceau din butoane...oamenii mei s-au transformat in megafoane...

recapitulare

abcdefghijklmnopqrstuvwxyz

i gotta leave, i gotta go...

a lifetime of dreaming, visualizing paradise, i woke and rolled over and told everyone i'm leaving...it's time to sacrifice a lot, cause i ain't happy with a lot...and round here seems like nothing is appealing, so let me know you feel the same and throw your life into a case and walk the path from here this evening...and then embark on a path of rediscovery, searching for the fruits from the lost gardens of eden...i wonder if i disappeared how many man would miss me, or would they all forget like i erased my name from history...i'm still trying to make a break within the chain of pain and misery and vanish off the planet like a mystery...if i could runaway and come back another day...i'd let the song play on the summer's longest day...if i ever contemplate returning to this crazy place, i'd leave it long enough so they don't recognize my face...and if i return will the things still be the same...or worse?

aaaaand action!

going to be an interesting day tomorrow, something of a record. watch the skies...keep looking...

truth

i pull the sail safe switch, sea saill and i'm into the stars...i love the rain on my scars...

chill

acum saruta-ma si aminteste-mi de ce-mi pierd timpul cu tine!!!!!!!!!

outrageous...

evident

the rules i break got me a place up on the radar!!!

my new obsession

hunting high and low to seek revenge, brand new moral code, got made reluctant renegade, leaving empty souls when he avenged...evil spirits flowed, he drank the blood like lemonade!

BAND OF HORSES '13 DAYS' LIVE @ UTRECHT JULY 2008

era odata...

si inca o zi discutand si dezbatant disponibilitatea de cumparare in raport cu ingredientii activi...saptamana asta am o viata plictisitoare...bine ca am spirit de gluma si nu stiu cand sa tac...altfel zilele ar fi mai grele in negare si liniste interioara...dar sa trecem peste, cu un camion de mare tonaj daca se poate...mi s-a pus pata pe ras...si rad ca prostu' ca o fac singur...de la zece jumate ascult aceeasi melodie..si nu e decat doua jumate...dar nu ma plang, imi place...a venit mama acum zece minute..cica sa ma culc...i-am raspuns ca nu mai am 8 ani...a balmajit ceva si si-a vazut de treaba...nimic nu mai e cum era...desi ne plangem ca evoluam...but then again...n-am chef de morala in seara asta....ma culc!

in loc de xoxo

ti-ai facut o ambitie sa ma descosi dar daca vreau te pot trece prin toate cartile de colorat ale copilariei, iar la finalul calatoriei sa concluzionezi ca poate sunt pur si simplu neinteles...poate sunt doar un labirint, iesirea e una singura...visez un drum de piatra si miros de salcami, visez amintiri placute din timpuri nevinovate...realitatea nu-i pentru mine...sunt prea fragil! asa am invatat de la melc sa am scutul meu si sa las urme peste tot pe unde merg...ezitarea face parte din firea mea si nu pot sa ma dezic de ea...cum nu ma dezic nici de pasii gresiti...cum nu ma dezic de mine...pentru ca fiecare gest, fiecare alegere gresita, fiecare zi trecuta, fiecare lacrima varsata, fiecare inceput neterminat, fiecare vorba nespusa, fiecare gand in gol, fiecare nimic...ma fac sa fiu too good to be true...

13 septembrie

ziua mamei, distractie in familie....we had fun...si citez din citatul tatei: "nea sandule, de cand mi-am lasat rumanca cu burta la gura mi-a pus embargo! nu mai pot sa ma duc la ibiza sa castig 80 de euro pe zi...nu mai merg vremurile alea"....si te urasc tedi ca ai fost in pacha fara mine...si 3 filme unul dupa altul...si 6 dimineata....si plecat la munca...si munca pana la 9 seara....so help mi gad!

nameless...

i guess i want you to know it's a little fucked up that i'm stuck here waiting, no longer debating, tired of sitting and hating and making these excuses for why you're not around and feeling so useless, it seems one thing's been true all along...you don't really know what you got 'till it's gone...

citat

...apari ca o floare, ca o raza de soare da' te doare ca te izbesti cu putere de ochelarii mei de soare...

despre...

riscul e starea normala a omului, pentru ca traieste in plin necunoscut, este si destula fertilitate in ideea de risc, dar si senzatia apasatoare ca nu-ti poti face planuri pentru multa vreme....n-am fost niciodata sigur de nimic pe lumea asta, acum sunt si mai nesigur. asta nu ma sperie, dar ma istoveste...

prea tarziu...

nu vreau sa incep cu de ce nu? sincer nu vreau sa incep...si totusi o fac...doamne cate contradictii in noaptea asta...muzica ma tine treaz...mi-e dor de doi litri de cola...cred ca mi-e dor de mine...i miss myself...si cam atat cu limbile straine...daca as sti cum as repara orice...as incepe cu multumirile, mi-as aseza premiile pe un raft si mi-as trai viata printre decernari...dar am o senzatie ca nu vreau sa fac ce fac acum si nu vreau sa scriu ce scriu acum...si totusi scriu...muzica e de vina...clar...si cola...si cam atat...si liniste...opresc si muzica, opresc tot...ma culc...

my jarhead

i'll be that voice in the dark, i'll be that smile on your face...i'll be that place where you'll go when you'll be lost...i'll be that whisper in your ear, i'll be that song on your lips...i'll be that breeze in your hair...i'll be that hope in your heart...a diamond in the dirt, raw...uncut...welcome to the suck!

realitate

nu mai stiu ce sa scriu, o piatra mi-a scuturat gandurile...a mai trecut o luna...

ganduri

deprimat? niciodata! self destructive? always! de ce? nimeni n-a stiut sa-mi explice asta niciodata...poate asa sunt in esenta, dezamagit de lume si de sperante si poate agatat intotdeauna de asteptarile altora si totusi...cand nimeni nu se asteapta la nimic motivatia mea cade in latura opusa si nu ies cu zilele din casa pentru ca aerul rece ma face sa nu vreau sa exist, dar mintea mea optimista ma impinge pe usa orice s-ar intampla...n-am rabdare de consecinte si oricum mai e mult pana se trage linia...momentan simt ca nu mai suport pastilele si constat uimit cat de mult ma obosesc niste buline albaste in combinatie cu altele galbene...vreau doar sa-mi spuna cineva ca totul o sa fie bine...si sa fie!

Biffy Clyro - God and Satan (acoustic)

ludacris

and people think i'm bad they say "whooo he's so evil!" cuz i go on blind dates with actual blind people...

oglinda?

si dupa o dimineata lunga cu urari de "la multi ani" printre "ai grija" si "distractie placuta"...n-am uitat sa-mi pun crema si gelul de dus in bagaj, fast forward pana undeva intro camera cu o chestie rulanta plina de bagaje si deja un alt aer european, mai european....un card pentru transport in comun si uite-ma printre stropii reci de inceput de toamna undeva la 12 grade celsius...dar nu! ziua asta nu mi-o strica nimeni si nimic...si vine asteptatul tren...rosu...seamana cu sageata noastra albastra doar ca-i rosie...si hotel...si dus...si niste ganduri, apoi calcule...14.30 cet! usor spre iesire...spre alt puls, cu aceleasi casti si aceiasi adidasi pe care-i iubesc! si doamne cate "strasse"...si doamne cata ciocolata!!! si evident inghetata...si apoi un pranz specific...cred ca in bucatarii e un concurs...hai sa vedem cat de mult putem intinde halca asta de carne de vita? oare asa o fi?...hmm..17.30...cum trece timpul....si ce-mi place metroul din viena, te duce unde vrei tu...te duce chiar si la un stadion pe care canta u2! si dupa ce intri in stadion mai intai esti uimit de multime, si cum ridici capul in sus vezi ce n-a mai vazut lumea: the 360 tour stage! si dupa ce stai cu gura cascata undeva la vreo 5 minute, iti explici ce e in jur si apoi zici "stai! sunt aici, am reusit!" incepi sa-ti spui ca urmeaza ce cu siguranta va fi seara anului pentru tine, daca nu cumva chiar seara vietii de pana acum....si incepe, e un vis devenit realitate, sunt 4 oameni care canta pe ceva parca venit de undeva din armaggedon, din film, sunt 4 oameni pe care 30 de ani i-au tinut impreuna si i-au facut sa defineasca muzica prin tot ce sunt si tot ce fac...2 ore trec cum trecea odata schumacher peste linia de sosire...si ma lasa in mijlocul multimii cu o intrebare "chiar am fost aici?", uimit, aproape surd, aproape fara glas, aproape in lacrimi....and back to the underground...si-mi zic "o noapte ca asta trebuie sarbatorita ca atare" asa ca ma opresc la primul burger king unde ma indop cu junk-uri, doar e petrecere! si ora 1 ma gaseste inapoi in dus...cu un singur gand "ce viata, in 12 ore tre sa fiu la munca"(1 am in viena inseama 2 am in bucuresti;) )...si somnul ma ia cu castile in urechi.....si pe display se mai vede "chase & status we just bought a guitar remix" care ma adoarme intro speranta...6 jumate si inca 7 statii inapoi spre locul care plimba bagaje pe banda rulanta, pe usa scrie austrian airlines....pe ceas scrie 11.15 si deja simt praful cotidian al capitalei patriei mama...cand ies si fac semn la taxi ma gandesc doar "a fost adevarat?" si ajung acasa...si constat socat ca nu am apa calda....iar! dus? logic! dureros...si din nou, uimit, aproape surd, aproape fara glas, aproape in lacrimi...ma sterg, ma imbrac si ma urc in autobuz! se compara? n-as zice...imi fac loc sa cobor, aceleasi casti...aceeasi melodie...o doamna in fata mea ma roaga s-o ajut sa-si coboare caruciorul cu cumparaturi...si o fac, azi vreau sa fiu bun! si iata-ma, iar plin de sperante si de avant in fata unei vitrine cu prajituri de la cofetaria ana din piata dorobanti...si cer de 50 ron prajituri...respectiva se uita la mine si se face ca n-aude suma...ma repet "de 50 de lei"...se uita femeia aia la mine de parca banii mei nu stiu sa cumpere ce cantareste ea acolo....jur ca-mi venea sa-i zic vreo doua...sa-i aduc aminte ca-si tine painea la frigider sa fie buna si a doua zi...sau si mai rau...dar cum am facut si acolo..ma abtin si aici...ce bine e sa fii acasa!

bagaj

un adevarat ritual, trei zile m-am gandit ce tricou sa-mi iau la mine, cu ce sa ma imbrac si toate cele...si mi-am luat intrun final inima-n dinti...mi-am pus tricoul in geanta, blugii lungi, se pare ca e cam frig de-asta mi-am luat si o geaca, sa nu mor de frig pe acolo...prosopul meu pufos, nelipsita periuta de dinti si da omenire...crema de fata! pe aia si gelul de dus le pun maine dupa ce la folosesc(da raman fara gel de dus si sampon:D), si cam asta-i bagajul....dar visele...cate vise!!! le-am indesat si pe ele acolo...si iar ma gandesc la coincidente si la faptul ca ajung iar in orasul ala minunat cand e ziua mea....fun fact, ei? si ca sa inchei...da...megan fox e mai hot decat adriana lima!;)

oracol

cand va bate vantul peste parul tau, sa-ti aduci aminte de numele meu!

inca o declaratie

sunt la un regim de slabit pe baza de alcool, pana acum am pierdut 2 zile!

sambata, recensamant!

intrun oras cosmopolit precum bucurestiul nostru, intro lume dinamica si lipsita de secunde vitale, incalcita si imbacsita de praf, aici sociologii isi pot incrunta sprancenele de sub ochelarii lor fara rama si pot pune la punct o idee noua in lumea clash-ului si a fuziunilor de neinteles, si anume terapia de socializare prin inghesuiala....e peste tot...in trafic, la cozile astea nenorocite(sindrom de care nu mai scapam), prin autobuze....si cel mai rau...cel mai rau! in cluburi. care-i faza frate? ne inghesuim ca sunca presata in ambalaj sa asteptam cate 20 de minute sa ajungem in fata barului unde orice am fi dorit sa comandam, uitam si visam apa plata...si nici te mai bucuri de faptul ca esti acolo, sa nu mai zic de distractie, cand defapt..tot timpul petrecut acolo nu faci decat sa fii atent sa te feresti de altii, sa te feresti de tocuri(doamne cum doare daca te calca vreunul), si sa cauti aer sa-l respiri...e vorba de eticheta aici, nu? i'd take no label right now! in fine...get your game right...nu-mi mai aglomerati viata!!!!

declaratie

there comes a time in man's life when he has to step up and take what belongs to him!

shame

well there’s three versions of this story mine, yours and then the truth...and we can put it down to circumstance, our childhood, then our youth...out of some sentimental gain i wanted you to feel my pain, but it came back return to sender....i read your mind and tried to call, my tears could fill the albert hall, is this the sound of sweet surrender?

what a shame we never listened...i told you through the television...and all that went away was the price we paid...people spend a lifetime this way...oh what a shame...

so i got busy throwing everybody underneath the bus...and with your poster 30 foot at the back of toys-r-us...i wrote a letter in my mind, but the words were so unkind, about a man i can’t remember...i don’t recall the reasons why, i must have meant them at the time, is this the sound of sweet surrender?

WORDS COME EASY WHEN THEY'RE TRUE......

ana

daca as sti cu ce sa incep jur ca viata mea ar fi mult mai simpla in secunda asta....dar sunt atat de incurcat incat nu-mi doresc decat sa-mi stoarca cineva din mine ultima picatura de suflet si s-o puna intro sticla si s-o vanda cui vrea s-o cumpere...chiar ma simt ca un strut cateodata...dar aflu de fiecare data ca nimic nu trece daca bagi capul in pamant...sau desi stiu ca apa e mica, totusi sar in cap...si cu ce ma aleg? cu norocul ca inca sunt in viata...n-am multe dorinte...chiar nu am, dar vin in cascada...daca nu se implineste una, clar nu ajung la cealalta....si la naiba cu toate planurile...si cu tot...i miss my old self...ala care era prea plin de el sa dea atentie si importanta mediului inconjurator, care desconsidera orice briza si orice vorba ii era indiferenta...e rau sa ajungi cu picioarele pe pamant si sa nu te gandesti ca totusi platesti ceva acum ca asta e pretul pentru ceva ce ai facut sau poate ca e mai rau...ca e o plata in avans...ca poate o sa fie si bine...dar inca..inca...la naiba...totul e greu, nu stiu in ce parte sa ma duc...si mai rau, acum n-am cum sa trag inapoi toate mainile intinse dintrun singur motiv...stiu sigur ca o sa ma intorc cu mana goala...recunostinta in lumea mea nu exista in ambele sensuri, eu nu uit niciodata, altii o fac! si poate sunt prost, batut in cap, prost, foarte prost...dar asa sunt...asta o fi defectul meu...dar cui ii pasa atat de mult incat s-o si arate, dar sa si faca ceva...sau sa poata face ceva...

o gura de aer proaspat, cat pentru o zi...asta o sa fie ziua de luni...cand nimeni n-o sa stie ce e cu mine, anunt de pe acum ca n-am sa am telefon la mine, vreau doar liniste si muzica...vreau sa aud clar versul "everyday i die again, and again i'm reborn" vreau sa stiu ca "i can breathe"....vreau sa-mi indeplinesc o dorinta...si vreau sa ma bucur zicand ca stiu pentru ce am muncit...si ca am vise care se implinesc...sa fiu convins ca nu exista soarta, ci doar eu si puterea mea de a-mi implini visele...

trag linie...trebuie sa fac curat!

mission

in this room of darkness i ain't undercover, that won't stop my prowess rub off to another...elevating higher as my body's moving lower....now i've reached my element, you better move over!

liber...

so in the words of marvin gaye.....what's going on? pai....soarele arunca in continuare acele lui incinse si parerile sunt impartite intre mai bine acum decat iarna si mai bine iarna decat acum...fiecare cu ce-l doare...pe mine ma dor mai multe...mi-e dor de cola in cantitati industriale, recunosc ca aproape un pahar luni noaptea a fost senzational, dar cate putina cola o apreciez mai mult! dar imi fac ambitia...rezist...sanatatea prima, este?

another turning point, a fork stuck in the road...time grabs you by the wrist, directs you where to go....so make the best of this test and don't ask why...it's not a question, but a lesson learned in time..

da!

‎- Mama! Am implinit 16 ani! Inseamna ca pot sa ma
vopsesc, sa-mi fac parul, sa cumpar cosmetice...
- Stii Vasile.. nu trebuie...

vis

couldn't live without you when i tried to roam...

la nimereala

iar m-am trezit? era si cazul...cred...bai si e ciudat de cald si azi parca n-am chef sa exist in prea multe locuri, dar stii cum e.....cand n-ai de ales...mai faci si sacrificii...paradis frate! am fost prins in discutii ciudate, s-a urmarit o situatie in care sa fiu incomodat...experienta m-a scos din menghina! si daca nu ma ajuta experienta dadeam pagina la "i don't really give a fuck" si acolo prea putine sanse sa miste in fata mea!!!! recunosc, indiferenta mea face sa apuna pana si cele mai sincere sau solemne zambete...sunt bun cu ea cum era hendrix cu chitara si maradona cu balonul rotund...si nu e o aparare...e un atac! n-am de ce sa ma apar...trebuie sa cobor dupa lapte....cerealele astea nu vor sa se duca ele, desi vor sta comode in lapte...probabil o s-o fac si pe asta...incepe febra concediului...defapt concediul nu ma intereseaza asa mult...dar in timpul concediului am ziua aia pentru care am muncit tot anul...pentru aia mor de nerabdare...si doamne, deabia astept!!!

evidence

ten commandments, twenty-four hours...the thirteenth floor was missing in the towers.....hm, i thought i shouldn’t be here....i stayed an extra day because they said it’s leap year...who’s the wolf in sheep’s clothing? fuck it, the rabbit hit the drum and kept going...each word is the church and minister....approach, i coerce the listener so listen up...kicking park bench rhythms up till i visual a flow, i stay at home sick and visit her.....radio, i visit station nights...it’s kinda like their fucking visitation rights, this ain’t the place for my face in lights....i’m tight driven living in the fucking shadowless life...i dilate like pay attention...slow flow just to rose when mentioned...i didn’t die lately, ijust slept on bed springs...can’t define people, i just see dead things....

versuri

sper sa iti fie dor de mine cand ma asculti, cand te gandesti la noi sa nu poti sa ma uiti....poti sa apartii oricui, nu e treaba mea, stiu ca o sa iti gasesti pe altcineva, dar chiar si asa sa simti ca este altceva...ca nu sunt eu si ca ai vrea sa fie asa.....sa fiu in mintea ta in fiecare zi mereu, tot ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu...orice film, prieten, om sau carte...sa-ti povesteasca despre mine inca o parte...de lucrurile bune atunci cand n-o sa fiu, sa iti dai seama cand o sa fie prea tarziu.......

e cu noduri in gat asta...cine stie...eu doar zic...what else is there?

sa te gandesti doar la mine mereu...si ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu, mereu...

blame it on london

cam asa sunt azi...impart motive...elucidez mistere...ingrop morti...trag aer in piept si o iau de la capat, n-am timp de resemnare...ma misc prea repede si nimic nu ma trage in jos...cine vrea sa creasca...creste pe langa mine, cu mine, prin mine...da! sunt calea...the way! o dimineata cu ganduri marete si cu o sclipire gen "ti-am spus eu"....cred ca e replica mea preferata in anumite situatii...si o pandesc de multe ori...in anumite situatii o fac intentionat...sa ma minta cine vrea, dar toti stiu la ce ma refer, toata lumea constientizeaza satisfactia momentului in care au dreptate! daca-mi pare rau? am zis mai sus ca n-am timp! my house, my rules! schimba locatia si adaptez regulile, nu ma impun peste tot...dar ma mulez pe concept...ideea de baza fiind..iti place bine..nu-ti place, uite usa! acest "ti-am spus eu" e o senzatie...musca o piersica si simte gustul cum te invadeaza...si ai sa intelegi!

o calatorie la granita imaginatiei cu neconceputul, cu o intrebare in buzunar si cu bani de taxi la intoarcere...nimic mai frumos pentru o provocare...si unde ajungi..simplu...unde nu ti-ai imagina vreodata ca se poate...bine ca ai bani de intoarcere!

a mai trecut o zi

n-am cerut eu asta....dar mi s-a deschis o usa inainte si am intrat din curiozitate...de pe geam mai intra lumina din cand in cand dar in general e prea intuneric sa vad pe unde merg sau ce fac...si exista o singura iesire pe care oricum n-o vad si nici nu stiu pe unde e...la capitolul asta sunt ametit...dar oricat de mult mi-au placut zilele trecute tot in camera asta in intuneric stau...viata e plina de surprize, adevarat, dar la cata guma turbo am mancat viata asta acum imi cad dubluri...parca am toate surprizele...si o astept pe ultima sa-mi completez colectia...pana atunci mestec a paguba! cand strig ajutor nu ma aude nimeni...asa ca nu mai strig...las timpul sa treaca...azi o ora...maine doua...si tot asa...suna a resemnare, stiu, dar mai am mult pana acolo...acum stau si astept macar un licurici sa intre in camera...

tribut

acorduri de vara....raze de soare...lumea parca e mai fericita vinerea, senzatii de libertate in urma rutinei saptamanale care ne invadeaza constiinta si supravietuirea cotidiana...dar si week-end-ul e tot o rutina...pe scurt avem o rutina generala in care, ca sa scapam de rutina saptamanii evadam in rutina de week-end...sa fim doar niste masini? niste roboti cu ganduri si capacitate de decizie neinfluentata neaparat de un pattern? music matters...si asta ma scoate din rutina, iubesc muzica si practic traiesc pentru ea...prefer s-o ascult, sa stau in locul meu cu capul pe spate si sa aud ce iese din boxe, sa inspir, sa traiesc...viata e mai dulce...scuzele sunt mai bune...dorul mai dispare...si mai ales..sunt prea putine senzatii, prea putine trairi care sa fie pentru mine mai speciale decat momentul in care zbier versurile unei melodii care-mi place foarte mult si parca ma aud pe mine mai tare decat ce aud in boxe....da! sunt binecuvantat ca exista muzica! animalul meu de companie....

who cares about what i want?

wake up and smell the coffee sunshine....duhneste a dezamagire...si eu inspir dezamagirea asta prin toti porii fara sa simt ceva, indopat cu antialgice, antispastice si dracu stie ce mai ingurgitez pentru ca in etichete nu mai am incredere de ceva timp...totul e ok cu mine...pur si simplu ajung sa traiesc doar ca sa ma intreb de ce traiesc? de unde schimbarea asta? fuck it...a fost luna plina...o mai tin asa o saptamana...doua...si daca nu ma apuc de droguri o sa fiu un om nou...sau cine stie...ma adaptez...prea nemultumit sunt de mine...logica mi se sfarama in fata in timp ce undeva mai jos se cladeste la loc...mi se rupe...coca mea s-a izbit de asa multe valuri ca practic e imuna la apa...tanjeste dupa provocari cum fac varcolacii dupa luna...si fara urlete..fara tipete...fara ovatii....fara nimic...poate sunt un dig de resemnare, dar ce varianta am...lumea e o provocare prea mare si n-am de gand sa sar cu cutitul cand din fata ma asteapta o teava cu un glont pe ea gata sa-mi intalneasca idealismul si inconstienta...sunt un stres pentru cei din jur pentru ca asta vor ei sa fiu...si sincer, prefer sa zambesc si sa le arat spatele...

from the place where normal things don't happen very often

cu razele soarelui in ochi pe un scaun incomod cu un spatar imposibil, se stramba de la razele soarelui, isi scutura scrumul din tigara si-mi spune..intrigata: "stii, m-am saturat sa ma simt ca un telefon public, adica, mai bagi o fisa, mai poti sa dai un telefon, ma intelegi?", eu ridic umerii si ii dau de inteles ca poate continua...si o face dar dupa trei cuvinte parca fara sens, isi mai indeasa o data tigara in gura, trage puternic si pana sa expire fumul isi pune un picior peste celalalt, isi pune cotul pe masa si-si sprijina fruntea in palma soptindu-si parca singura printre dinti "ce ma fac"...eu tac in continuare din umbra tocului de la intrare si mai mult ma uit pe geam dupa vrabii, ea vorbeste, ea stie ce. eu ma gandesc la firimituri de paine si la sirop de tuse....si parca-mi vine sa tusesc....si o fac. atunci isi stinge tigara si-si aduce si cealalta palma la frunte. imi vine sa urlu dar nu stiu ce, sau nu vreau! ma seaca muzica de la radio. as vrea sa tin o predica dar parca n-am chef s-o fac pe desteptul si spun doar "trece". las in aer o tensiune apasatoare, dar ea nu vrea sa renunte si-mi raspunde sec: "trece pe dracu!"...nu mai zic nimic, las dimineata sa faca dreptate si sa ma trezeasca din vis....

pe patul de moarte

ploaie...si o silueta cu mainile in aer se distinge printre stropi...isi cere dreptul de la zei care ii dau doar picaturi ude in timpul asta, ce ignorant...n-a citit legendele? chiar nu stie ca zeii nu se tin de cuvant? parca n-a invatat lectia...dezamagitul...si de cate ori te uiti spre cer si-ti spui dorinta si te bazezi pe altcineva decat pe tine...astepta-te sa ajungi in ploaie cu mainile in aer sfidant instinctul de baza, ala cu acoperitul...individualismul...atat de apreciat in era calculatoarelor....eu! la naiba cu munca in echipa...tot unul culege laurii....bucura-te de viata...inchina-i un pahar cand ai ocazia...si spune ce-ai pe suflet...iubeste, nu uita sa iubesti...pe tine, pe cei de langa tine...si cand situatia o cere...inseala, minte, neaga, minte mai mult...pentru ca sub stele esti singur si doar tu contezi...sa-ti imparti inima intre pasiune si gand...nu sacrifica nimic....nu ierta nimic...nu ignora nimic...nu uita detaliile, nu uita viata....nu uita diplomatia si ironiile fine....nu uita ignoranta, e arma cea mai buna, stapaneste indiferenta si alterneaza intre cer si pamant cum fac vulturii...dezbate, analizeaza, nu renunta...demonstreaza...bucura-te de mostenire, accepta destinul, impaca soarta...delireaza, demonteaza, aspira...transpira, iubeste mai mult...nu uita de iluzii si de dezamagiri...uita si tine minte in acelasi timp...

timp

intrebari...dileme...chin...iar intrebari..nesiguranta...emotii...viata! what more can i wish for? STIU! si totusi, pot? am? asta nu mai stiu...parca prea multe sperante indesate intro sticla pe care refluxul o tine la mal si oricum plaja e pustie! e cineva acolo? am dorinte egoiste, dar e momentul pentru asta...cine s-o faca in locul meu? cine sa ceara pentru mine? nu cred in impresari, nu in situatia mea...sunt, am fost si voi fi propriul meu manager, eu o fac pentru mine, un agent o face pentru comision....urasc comisioanele! vreau lucruri lumesti, normale....si parca cer imposibilul....nu cer pace pe pamant, e treaba lor pentru ce se cearta, vreau pace pentru mine...nu mai vreau ganduri rele, nu mai vreau sa stau pe ace cu gandul ca maine se intampla ceva rau...nu e vorba de trait clipa aici...departe de mine acum dorinta asta...am o viziune mai complexa azi...vreau sa zic ca am o viata...nu parti sau momente...ce se intapla cu mine? nimeni nu stie...si ma doare ca n-am unde sa ma duc si sa zic "asta nu e bine!", sa cer un sfat...sa impartasesc o realizare, sa ma bucur de un succes, sa dezvolt o revelatie...sa traiesc! uneori ma simt ca cea mai stricata leguma de pe raft, si ca intro zi o sa fiu dat de pomana cuiva care oricum face mancare si n-am sa dau niciun gust acelei portii...nu stiu...parca mi-am prins soarta si am batut cuie peste tot prin ea..si acum zace fara vlaga, suspendata undeva intrun copac in arsita soarelui! sa-mi fi facut eu asta? fuck it, gandesc prea mult...numai de bine...

is the weekend over?

this is it...after the rain the sun always comes out, and i had my moment, my piece of dream, my slice of heaven with that angel that i stole from eden and i enjoyed her lips far away from god's sight...now i'm still lost in this angels eyes...like watching the sea, get lost in its color and get mesmerized by it's waves...thoughtful yet speechless...me....me and my dream!

nu vorbesc serios!

moarte cu paracetamol....amarul gust al sfarsitului dupa o supradoza peste care treci repede dar stii ca sfarsitul se apropie si tragi de timp...incet insuficienta renala te distruge...si pui punct! iti iei adio de la vise si sperante, dar gandurile astea le pierzi inca din momentul in care incepi sa inghiti pastilele...e sadic, stiu! dar cam e adevarat...nu..nu ma gandesc la pasul asta, dar mergeam pe strada si ma gandeam la situatie...dramatica alternativa...nu stiu..nu-mi mai sta mintea la nimic....pauza!

in spatiu, pe steluta mea....

e greu sa te hotarasti cand nu stii ce sa alegi...asta e clar, poate e cunoscut de cand lumea, dar e universal valabil faptul ca nu totdeauna suntem destul de cerebrali sa stim ce sa alegem...si uite asa, iti pui parasuta in spate si sari in gol! ce daca n-ai mai sarit pana acum, de ajuns tot ajungi jos intrun fel....cu o experienta de viata sau cu ultima experienta de viata, sadic, nu? am sa fiu binedispus cand viata o sa-mi toarne vodca, nu cand ma lasa pe mine sa mi-o torn singur! agonie, drama, vertij, inapetenta, insomnie, inconstienta, individualitate, relaxare, speranta si dezamagire....atributele acestei dimineti! azi n-avem impacare, e vineri...e zi de post...unele persoane nu mananca nici un fel de carne azi...dar nu stau sa dezbat ideologiile clerului...nu-s asa open minded....defapt sunt...sau nu? damn..tre sa ma gandesc la asta! mi-e frig...stau in 3 metri patrati cu aerul conditionat pornit...nu e decat 9 dimineata, nici eu nu ma mai inteleg....fumez prea mult de vreo 16 ore si ma bucur ca n-am un pistol...as impusca niste persoane in momentul asta...but fuck it, life is what you make it! what i make of it! now i'm just dealing with the consequences....

impulsuri

....dar nu la modul romtelecom...aia sunt plictisitori cu reclamele lor cu familia "nustiucum" si cu telefoanele lor cordless moca! e frumoasa vara...e bestiala, dar cand o privesti din spatele unui geam intro incapere unde functioneaza o unitate ac! altfel vara e un iad....lunga vara fierbinte...cel putin asta am invatat azi...in rest bucurie...cat de multa bucurie...nu stiu..e marti...habar nu am..iubesc senzatiile astea nemotivate...impulsuri:)...sa fie de la muzica...sa fie de la versuri...mai mult e de la ea...but i won't share!!!! unele lucruri le tin pentru mine! am si momente de egoism!

pe mare e liniste, pe styx e plictiseala, cerber latra a paguba in timp ce prometeu isi freaca mainile de fericire si dintrun ranjet priveste in sus si zice "na-ti-o fraiere"...cel putin asa e in lumea mea unde speranta sufla in panzele mele si ma duce departe pe marea asta linistita...debordez de ganduri..sunt ca un lan de grau plin de maci si ma mandresc cu faptul ca impresionez cu prezenta mea si cu faptul ca toti isi imping barba-n piept atunci cand intru intro camera! pornirile astea ego-centriste au si ele o motivatie si poate ca ma iubesc mai mult decat ar trebui....dar acum ceva timp era ceva mai mult de iubit...m-am mai topit eu dar ma iubesc la fel de mult!

puterea...multi o viseaza, multi o doresc, multi au murit pentru ea...multi prosti! take a look around, regele auto-declarat al manelelor porno!!! pai asta e de pus in nomenclator, fix langa sculer-matriter, chiar dupa prajitor de seminte...sunt om, normal ca ma socheaza chestiile astea, ma intriga gandirea altora...mai mult..limitarea lor...dar poate ca sunt prea subiectiv cu ei in raport cu mine..poate e rau sa cer mai mult de la lume...de-asta renunt pas cu pas la pretentiile mele pentru o parte din lumea din jur...just like a king!

azi!

i ain't got shit good to say....so here's silence...

cuvinte

e greu sa definesti timpul, pentru ca nu stii la ce sa te raportezi...vorbim de atunci, acum si candva....dar trece secunda, atunci ramane atunci, acum devine atunci, candva poate e acum si tot n-am lamurit nimic...zic ca cel mai bine ar fi ca acum sa conteze, sa ne amintim de atunci si sa visam spre candva! definitii si definitii...si cate mai sunt, dar ca de obicei..e greu sa vada cei din jur ce vezi si tu, o sclipire dispare in cateva secunde, bucura-te de ea in loc sa-ti tocesti nervii convingand pe cei din jur ca ai vazut o asemenea minune, n-ai sa te inchizi in sine, ai sa devii mai profund, ai sa stii mai multe decat cei din jur....ce stiu ei!:)

intre doua cuvinte mai apare un gand..intre doua ganduri...atatea cuvinte, dar..gandurile nu sunt cuvinte spuse in gand? deci ramanem la ideea de cuvinte, indiferent pe ce voce le spunem...nu stiu...am momente ciudate de impacare, indiferenta, speranta si "nu uita de constiinta", ma simt cazut de pe gard dar inca atat de ametit incat sa nu inteleg daca am cazut in curte sau pe strada, dar da...in viata le poti avea pe toate...cineva mi-a spus odata "n-am acel ceva pentru ca inca nu mi l-am dorit"....il mai vad..ii cer reteta!

revelatie?

ma vreau perfectionist si constant vreau sa fiu inconjurat de fericire si de zambete...daca apare altceva fie imi iau trusa de scule si incerc sa repar fie ignor ce se intampla...nu stiu de unde toate astea si uneori e ciudat, pentru ca diferenta intre implicare si indiferenta este enorma! da, asa sunt! renunt din prima sau nu renunt niciodata! si parca nu sunt eu daca n-am ganduri, ganduri si sperante...imi gasesc o motivatie in orice si in oricine, prefer sa am un motiv decat sa fiu eu motivul...si nici nu pot sa fug, niciodata nu mi-a fost frica, dar cand simt ca am cu ce...parca atunci vreau sa insist mai mult. poate intro zi am sa-mi fac curajul sa pun piciorul in prag! sa zic..pana aici, gata! si sa cer ce mi se cuvine...nu sunt o fire complicata daca-ti pierzi 10 minute pretioase sa ma asculti...dar lumea e mult prea dinamica sa accepte asta...nimeni nu mai are timp sa zambeasca...nimeni nu mai e visator...nimeni nu mai aude muzica din toate...nimeni nu mai priveste stelele...si eu iar ma vad artistic...si bun de nimic...am darul de ma descuraja dintrun singur gand si stau un umbra pesimismului cand vine vorba de mine pentru ca tot timpul imi spun ca e to good to be true...poate nu e...quit is not an option here! azi impart optimism, azi gandesc drept si sunt dispus sa-mi asum consecintele indiferent de natura lor...stiu multe, dar ca orice sportiv care e dispus sa demonstreze ceva, mai intai trebuie sa fie ridicat de pe banca si aruncat in teren....da! asta cer! schimbare! macar la pauza, nu in prelungiri!

apologies for the frivolity...

ca asa e omul....o arde aiurea..isi face de cap...si dupa aia se roaga de primul popa sa-l ierte ca-si traieste viata in dezmat cu o frivolitate demna de tabloidele de scandal...si doamne ce calumea e sa stai undeva pe margine sa studiezi animalele in mediul lor cum isi traiesc viata ca pe un lung sir de nimic...si nu..nu m-a lovit trenul...doar ca am chef sa-mi fac de cap cum stiu mai bine! sa jignesc? nici nu ma deranjez...imi place sa savurez si sa ignor in acelasi timp...poate sunt nebun ca imi tocesc talpile incaltarilor in timp ce fac bataturi in talpile-mi proprii si-mi stric nervii stand in picioare...da, sunt un explorator urban...sa vina jacques cousteau in bucuresti...sa-l vad ce face? ca intre animale salbatice e mai usor, dar ar fi amuzant sa-l aud povestind un incident cu el explorand o trecere de pietoni fix din botul unui bmw de 70 de mii...apoi sa se laude la prieteni cu cicatrice sa pe care se vede clar imprimat b-100-sex...ca doar l-a lovit un bmw...the ultimate pussy magnet! sau sa-l vad pe bear grylls cum supravietuieste el intrun club bucurestean intro sambata seara...cand moare de foame, cand nu gaseste nici pe unde sa iasa si nici ce sa manance...chiar as vrea sa existe ghidul supravietuirii urbane editia bucuresti...dar sa nu fie o pagina goala cu un intro gen "teapa fraiere"...l-as invita pe jay-z...sau mai rau..pe diddy, sau pe amandoi...sau la dracu...pe toata miscarea hip hop din state...sa petreaca o noapte la million...sau la faimosul han...sa vada baietii adevaratul sens al expresiei "make it rain"...la naiba...traim in the land of choice! nu stim sa dam buna ziua, furam si ultima pastila de orbit disponibila...welcome to the good life! nicio sansa...suntem sortiti opulentei, brandurilor pe tricou...si mai nou ne incaltam cu crocodili, dupa ultima moda dintro fabrica din china...concluzia e simpla! fii ce vrei tu, nu ce vor altii sa faca din tine!

multe drame in tara asta, de la binecunoscuta elodia la permanenta uimire cand apare sezonul ploilor si apa vine peste casele facute la marginea raului...ai vrut apa? ia! poftim! mai multa decat poti sa duci? am casa pe malul dunarii, pe dracu am casa in dunare vara si iarna stau in frig! mutati-va la bloc, promovati bucurestiul, hai cu urbanizarea! de ce sa oprim un lucru bun...de ce sa distrugem ideea de taran la oras! haideti, mai avem nevoie de lume sa dea din coada pe langa ultimul e-klasse parcat in fata la howard johnson...e plicitseala de cand nu mai face nimeni poze cu bentley pe faimoasa strada radu beller...come on...avem nevoie de voi...avem nevoie...sunt apartamente libere LA CHEIE!!! avem apartamente de inchiriat, avem metrouri libere, goale...avem pana si locuri in autobuze...ne mor pensionarii!! chiar n-aveti mila de niste saraci oameni de la oras? se strica rosiile pe rafturi in magazine si incoltesc semintele nutline in depozit la real...haideti oameni buni ca e curatenie in parcuri!

ce ne facem, ne cresc adolescentii, aia mici au alte pasiuni...nu se mai vand pastile la martin...CRIZAAAAAAA!!!!!!!! avem nevoie de ajutor...importati drogati...ca nici legalele astea nu mai sunt ce erau odata...nimic nu-mi mai convine...parca sunt o curva satula de meseria ei...o dau doar la sictir!!! nimic nu mai e cum era...ooof maica...

from the place where normal things don't happen very often

si cum sa incepi cand nu stii de unde sa incepi? unde mai sunt scuzele acum? ce se intampla cu mine? la dracu cu intrebarile astea...ma impiedic de atatea ghemuri incurcate si mor de ciuda ca nu gasesc un capat de ata de la care sa incep sa le descurc, si zic ca-mi merge bine...chiar imi merge bine...dar cand imi merge bine toate se complica...asta-i regula...de ce sa mearga doar bine...de ce sa nu mai fie ceva in plus, o piedica....sau ceva care sa complice sau sa strice totul...si ca orice om normal, ma sperie necunoscutul...si cu cat ma afund mai mult in el cu atat sunt mai speriat...grea viata asta de artist...ma face uneori sa-mi doresc sa fiu o fantoma si sa bantui aiurea...fara nevoi si fara vreo placere prea mare pentru lumina zilei sau pentru socializare...vesnic treaz...vesnic impacat cu situatia proprie...vreau liniste, vreau siguranta...la naiba, vreau fericire...zic si eu ca merit la cate am indurat si la cate sunt inca dispus sa indur...n-am sa ma impac niciodata cu ideea ca asa-i viata..nu exista...nu in mintea mea...si destul cu lucrurile care ma sacaie...poate am sa le impac, poate nu...nu exista formule magice...ci doar sanse in viata de care fie profiti sau nu..lasa-ti constiinta sa se impace cu ideea ca ar fi putut sa fie altfel...just live!

in timp

la inceput...a fost o dorinta...dupa care a aparut motivul...s-a spus minciuna..si uite ca s-a implinit si dorinta....adevaratele experiente apar spontan...nu sunt planificate..si adevarata bautura se cheama baccardi coke...beein insane is just a state of mind...nu mai stiu ce sa mai zic..sau asa ceva..datorii vechi..datorii noi..imaginatie..sucuri exotice..haine scumpe..manichiuri...nisip, vip-uri..o ceasca de cafea....sa nu uit figuri!!! si totusi carnea tocata e asa...ciudata..sa nu mai vorbim de pizza cu ou....ideea e ca am avut inca un week-end super tare...si ca pana la urma..nu multi sunt prieteni...multe chestii sunt scumpe dar placerile se respecta intotdeauna..ramane de discutat unde se incadreaza onoarea!!!

intro zi cu soare...

e noapte...e intuneric...si dintro data se face dimineata...si culmea...dimineata se face si lumina...te intrebi daca ai vazut bine prin intuneric...stai...analizezi...reanalizezi...gandesti...pentru o clipa nu mai gandesti...aprinzi o tigara...te bucuri inspirat ca ti-ai facut si o cafea...si nu mai stii ce sa faci...gandesti..nu gandesti...si undeva in spatele capului ceva iti zice ca poate e mai bine sa mai si astepti...asculti o muzica ciudata care nu-ti da voie sa gandesti prea mult...simti ce asculti...traiesti linia melodica...si la prima pauza te loveste iar si repede faci ceva sa-ti scoti din cap ce nu stii sigur ca ti s-a intamplat....si incepi sa simti lipsa alcoolului desi in acelasi timp te gandesti ca nu te ajuta prea mult, apoi nu mai ai nicio scuza...iti faci programul pentru ziua urmatoare gandind ca poate se face iar intuneric la un moment dat...si astepti linistea care te calmeaza si te face sa visezi...ti-a fost dor de vara? bucura-te de ea...simte-o...indur-o...

can you hear me now?

unele inimi sunt facute doar sa ceara...si cand nu mai primesc sa se revolte...alte inimi sunt facute sa dea...si cand sunt certate sangereaza...dar na...asa-i in tenis...nimeni nu cere ce i se intampla si cursul vietii te duce pe cai nebanuite...e bine sa iei viata asa cum este ea si cu incredere in tine sa-ti spui ca poti trece peste orice obstacol..iar cand nu poti sa-l treci, il ocolesti...am invatat de la viata ca orice experienta e una memorabila, ca orice vis merita visat si ca orice dorinta implinita e un moment de bucurie de nedescris...de la un cub de ciocolata la cea mai fericita intamplare, de la orice zambet pana la ultima lacrima pe care ti-o mai poti stoarce din tine si parca nu-i destul...daca ma intriga oamenii? nicicum..ii iau asa cum sunt ei si ma bucur de ce pot invata de la ei...daca bucur oamenii? nu stiu...n-am un buton de like..daca ma mandresc cu mine? normal ca o fac...macar eu! daca am regrete? o gramada...de la faptul ca n-am alergat dupa ultimul autobuz pana la ultima oara cand am tacut din gura desi trebuia sa vorbesc...dar cui ii mai pasa in ziua de azi....toata lumea stie sa ceara...sa ceara..si sa ceara mai mult...iar cand fantana seaca...ca comenteze...inca nu stiu de ce m-am nascut...inca nu stiu daca vreau sa aflu...dar stiu ca vreau sa descopar si sa invat cat mai multe...si spun sincer ca daca maine n-am sa mai fiu sper sa se zica numai de bine...n-am nevoie sa apar in carti...n-am nevoie sa fiu dat exemplu...n-am nevoie sa incarc constiinta altora cu mine...dar nici nu vreau sa trec ca apa printre pietre...un nimeni...si nu..nu ma las calcat in picioare

altruism

azi am chef de liniste, azi am chef de soare, azi am chef sa aud valuri, azi vreau sa-mi ignor privirea si daca se poate sa amortesc intins pe spate cu gandul departe....azi n-am chef de problemele mele...azi nu vreau sa aud problemele altora...azi nu vreau sa ma intreb cum ar fi...azi n-am chef de glume sau de scuze proaste...azi nu vreau sa vad decat ce nu inteleg...azi vreau sa ignor...azi vreau sa fie chill...azi vreau sa simt rece sub talpi si vreau sa ma tina de mana vantul indiferentei...azi vreau sa fumez...azi nu mai vreau sa zic "lasa ca o sa treaca si asta"....azi fac ce vreau...azi nu exista consecinte...

gand

visez, visez prea mult....si e normal sa fac asta, ciudat e ca de multe ori n-o fac in somn...visez cu ochii deschisi si imi place sa fac diverse scenarii fericite...azi sunt pe un drum lung intro masina exclusivista, ieri am fost pe o plaja cu un cocktail si cu castile in urechi, maine poate o sa fiu pe alta plaja asteptand rasaritul in bratele ei...cine stie...nu-mi aleg visele astea dar le desenez foarte fericit intro incercare mai mult sau mai putin disperata de a compensa uneori fie niste interpretari gresite fie niste zile nereusite...dar e greu sa multumesti pe toata lumea, cateodata gresesti in fata unora sa poti fi acolo pentru altii...deci ying si yang chiar exista...lumea e cladita pe decizii fie ele gresite sau bune...si pesimismul n-a fost niciodata pasiunea mea...

from the place where normal things don't happen very often

e timpul pentru o gura de aer, pentru un scop si pentru un zambet...vremea trece si de pastrat nu pastram decat amintiri....scrise in minte sau digital, ca doar suntem in era corespunzatoare...in rest tindem spre adevar si frizam cu perfectiunea. ironia ne face sa mai scapam de ridurile greutatilor neajunsurilor cu care imperfectiunea inadaptarii sociale sau personale ne loveste constant precum picaturile de ploaie intro zi fericita de vara...numim ciudat absolut tot ce nu intelegem...si, desi am evoluat de la arsul pe rug, exista alte moduri prin care martirizam sau suntem martirizati intro societate bazata pe conceptii gresite, prejudecati si calorii nocive....si metafora continua...pentru ca e bine sa ai un scop..un motiv...personal sau unitar, dar in acelasi timp sa nu uiti ca incursiunea asta prin viata nu e ca la aprozar unde pui legumele pe raft si vin altii si platesc pentru ele...ne diferentiem de animale pentru ca nu le intelegem intru totul si totusi un punct de vedere relativ este fix ce avem nevoie in raport cu misterul care se afla dincolo de usa de la bloc! dar uneori nu ne putem abtine sa exploram necunoscutul fara sa realizam totusi ca necunoscut inseamna si urmatorul minut doar din simplul fapt ca nu prea avem cum sa stim ce se intampla in urmatoarea clipa, ce situatie si ce potential poate avea....nu stim sa profitam de clipa...eu pur si simplu incerc sa traiesc momentele frumoase la maxim si in felul asta timpul nu mai curge asa repede si in plus amintirile imi dau o senzatie placuta! viata e mai mult decat drumul spre servici si inapoi spre casa opt ore mai tarziu!

declaratie

suferim de timp liber, iar cand n-o facem suferim din lipsa de timp liber....ne pasa, nu ne pasa...ne dorim, visam...hai s-o facem...hai sa trecem la vreau! e mult mai clar...

inchisoare

sa fiu sincer..iti trebuie un decodor sa ma intelegi..pentru ca de ceva timp sunt in antiteza cu mine...si singurul lucru pe care il stiu e ala ca nu mai am regrete..traiesc evaziv si nu mi-e frica sa pierd totul...n-am sa-mi cer scuze pentru ca sunt eu cum nici tu n-ar trebui sa iti ceri scuze ca te fascineaza intrun mod obscur ce scriu aici...nimic nu mai e cum era si nimic nu va fi cum inca este...e un dinamism universal greu de explicat in cuvinte care nu descriu senzatii....insipid..asta e caracterizarea zilei...in asteptarea noptii in care caldura isi lasa urmele peste un creier deja satul de ce se intampla in jurul lui...nu e cazul sa mai gasesi explicatii cand nu isi mai au rostul..am renuntat un timp sa imi pun intrebari...zic sa caut raspunsuri pentru un timp...totusi...ce mai e firesc?

nonsence

ce-as mai putea sa spun despre lume...asa de multe de vazut si totusi atatea similaritati..e greu sa traiesti intre paralele...dar n-ai decat sa le constati...pentru ca ele exista..nu eu am inventat scrisul cum nici newton n-a inventat gravitatia(ciudata paralela...but weird is what i am)..importane e sa-ti gasesti zambetele in viata si sa stii sa te agati de ce conteaza..unii cultiva plante pentru a supravietui..indiferent ca le mananca sau le vand...altii cresc animale..si uite asa dezvoltam economia...de la troc la bilete la ordin...mersul pe strada e intradevar fascinant..pentru ca imi place sa privesc fetele oamenilor si sa imi dau cu parerea despre ce fel de viata duc...si in ras sa ma intreb in gand "cu ce face asta lumea mai buna?"..e un pic self-centered dar asa sunt eu...nu ma plang de atentie..sau de neatentie..a mea sau a altora..eu doar constat...si nu imi place dimineata..sau seara..cand toti sunt obositi..fie de la prea putin somn..fie de la prea putin somn si munca(constatari logice)...cred ca e motivul principal pentru care refuz sa conduc...lipsa asta de fete..de expresii...si nu mai stiu sa fiu dezamagit..dar nu din simpla si denigranta idee ca cineva undeva se simte mai rau decat mine..pentru ca asta e doar o scuza penibila..nici nu imi caut fericirea printre stele...desi ma vegheaza noaptea...o simt..as putea sa ma descriu ca un animal nocturn...dar viata de noapte are alte orientari aici..dar totusi..sa nu deviem...as putea sa scriu o poveste "drogul din asfalt"...natura devine o scuza proasta printre atatea fiare..asa a ne gasim salvarea cu mainile pe 105 taste si un monitor..o sursa de lumina care ne conecteaza la lume...devine totusi obisnuinta..plus ca asociem totul(paralelism..a?)si gasim noi frontiere...avem site-uri care ne duc in locatii exotice..avem orice pentru oricine...suntem capabili sa ne gasim o viata..si sa fim altfel decat noi...si pentru ce?totusi acelasi soare ne vede cand iesim din case...si exista unul care se plimba de nebun pe strada care ne citeste si ne catalogheaza..ne dezvoltam ortografia..ne specializam in spelling..si totusi multi inca n-au invatat sa scrie coerent..dar nu suntem aici sa suplinim educatia din scoli...lipsa..ce e cu ea..incercam sa umplem goluri..si din nefericire pentru noi..creem unele din ce in ce mai mari...si pana la urma...cedam? nu prea stim ce-i cu asta..nu ne dam batuti...alcoolul ne zice sa keep walking..si noi o luam de buna..si facem pamantul sa se invarta..ne cantonam intre scuze si chestii la care ne pricepem..si nu vrem sa ne intelegem cum ne inteleg altii...dar totusi speram la zile mai bune..si cand le avem nu stim cum sa le traim...si dezamagitor e faptul ca apreciem mai mult ceva pierdut decat ce inca avem..si totusi dorim tot timpul ceva nou...lucru care arata o latura de neinteles...cel putin pentru mine...e fara paralela..pentru ca nimic nu merge si inainte si inapoi in acelasi timp...omul sfideaza legile fizicii..si o facea dinainte sa asocieze fizica...cu ceva...nu vreau nimic..vreau doar sa fiu fericit...si stiu cum pot fi fericit..facand pe altii fericiti...un zambet scos de la cineva..imi confirma ca nu m-am trezit degeaba......

misiune

cand te uiti in sus, spre nord...soarele rasare din dreapta, iar cu putina rabdare, pret de vreo 6 ore ajungi sa ai soarele deasupra capului, ca-n picturile lui michelangelo...stii tu...alea de prin roma...totul e amuzant cand il privesti intrun context amuzant si totul e negru daca esti emo sau daca ai ajuns la fudul sacului sau la capatul rabdarii...norocul meu e ca am un sac fara fund plin cu rabdare si nu-mi doresc de fel sa fiu emo, in rest viata e buna...conjugam...persoana intai, persoana a doua....recunosc totusi ca sunt fan declarat al persoanei a doua, ma simt asa, parca spun cuiva care se pierde printre cuvintele mele....lasa-ma sa te duc departe, departe intro lume unde nu exista ura, unde nu exista rautate, unde nu exista griji...nu-i asa departe, cand inchid ochii ajung imediat acolo, e o lume mica unde doua maini ma tin in brate.....nu-mi doresc prea multe, si poate ca asta e problema, cand nu-ti doresti multe motivul este unul singur, cantitatea...o dorinta mare sau mai putine dorinte mai mici....si totusi am suflat in atatea lumanari si am numarat atatea stele...simt ca mai am putin si ajung la cifra magica! you just gotta have faith!

senin

astazi la ora de caligrafie doamna mi-a dat nota 4 si mi-a prezis un viitor de medic, cel putin din punctul de vedere al scrisului e sigura ca e singura profesie care mi se potriveste! totusi simt c-am s-o scot eu la capat pana la urma si cu caligrafia asta, pana la urma daca scrisul era usor il folosea toata lumea si cuvinte gen analfabet, agramat si aliterat nu existau un exprimarea noastra relativ cotidiana! si totusi ne nastem sa facem un anumit lucru, despre care n-avem nici cea mai mica idee, iar cu trecerea anilor ajungem sa facem ceva destul de bine, daca nu cumva excelam in acem domeniu si pac! imediat ne spunem noi sau ne spun altii ca ne-am nascut sa facem asta! ciudat, nu? adica e cam cu dus-intors, n-avem de unde sa stim ce ni s-a rezervat sau care a fost motivul nasterii noastre(altul decat dorinta sau neglijenta parintilor nostrii), dar ne place sa ne agatam de ideea ca ne-am nascut sa facem ceea ce facem si parca din copilarie ni se prezice eventualul viitor in functie de inzestrari si aptitudini. pana la urma n-am aflat pentru ce m-am nascut, inca n-am ajuns la acel birou, la evidenta populatiei....sa stiu daca sunt unul din putinii norocosi care au castigat o viza pentru notorietate s-au mi s-a prezis notorietatea inca de la prima gura de aer trasa in piept in maternitate! eu zic ca ne nastem sa fim curiosi, sa punem intrebari, sa aflam raspunsuri...si la fel, consider ca ar trebui sa murim lamuriti, ca in clipa in care tragem pentru ultima oara aer in piept sa ne fi raspuns la toate intrebarile si sa ne fi satisfacut toate curiozitatile! asta da viata fericita! sa traim bine!

idealuri

cum intrii pe strada faci prima la dreapta pe alee si te bucuri de movul florilor de hibiscus, undeva printre tufe ai sa gasesti si un bujor alb, o floare atat de deosebita, atat de puternica si vulnerabila in acelasi timp si totusi atat de putin apreciata, diamantul din noroi al florariilor bucurestene in care banala garoafa e regina alaturi de romanticul rege trandafir si de printul crin cu toate aerele sale feminine....femeilor le plac florile pentru ca le plac culorile, barbatilor le plac florile pentru ca femeilor le plac florile pentru ca le plac culorile, apoi avand in vedere ca au o latura comuna, un unghi de 90 de grade si BD=DC rezulta ca barbatilor le plac femeile...dar deja stim asta, ne trezim cu ideea asta in minte in fiecare dimineata....si totusi desi doar maine e permis sa pacalim fara anumite consecinte, oare ne lasa inima sa o facem cand avem voie? where's the fun in that? pentru ca, sa fim seriosi, unele lucruri le facem doar pentru ca nu avem voie sa le facem...suntem ca niste copii mici din punctul asta de vedere si parca e bine sa mai fim si copii asa din cand in cand...altfel uitam tot ce e frumos in viata...

nu stiu...

plictiseala apare cand nu mai stii ce sa alegi, cand nu mai stii daca sa fie cap sau sa fie pajura si ai renuntat sa speri ca va cadea pe muchie. plictiseala apre cand dispar desenele de pe tavan, cand se opreste muzica, cand nu mai zboara pasarile si cand nu mai canta greierii! si totusi ce se intampla pana apare plictiseala? inca nu m-am lamurit, nu de altceva dar tavanul se umple de desene si n-am mai dat cu banul de ceva timp! motivatiile se schimba si asta nu-i neaparat un lucru rau, din contra...stimuleaza...ce te face sa-ti imaginezi? ce provoaca visele? de ce visam? si de ce cand suntem obositi vorbim in somn? unele persoane sunt mai sincere in somn...

si cel mai important...de ce ne place sa complicam niste lucruri simple? de ce ne trezim ca suntem mintiti? de ce ne dau altii liber sa visam lucruri frumoase doar sa poata sa ne taie craca de sub picior? sunt oameni care au o pasiune pentru asa ceva? si totusi ce merita oamenii astia? ce fel de test mai e si asta? si cine ne supune la el? exista totusi o vointa mai mare decat a noastra care ne controleaza din umbra prin niste ate invizibile? si daca da...de ce avem pauzele astea de gandire ca cea pe care o am acum, in loc sa fiu pus bine in cutie sa nu deranjez pe nimeni? e clar...viata e o lunga insiruire de probleme si de rezolvari ale acelor probleme...and then you die!

un pic de decenta!

speram, muncim, mai speram putin, incercam sa gandim, pierdem vremea, iar mai muncim si apoi vine ziua in care incasam prima pensie...doamne cat sperat si muncit mai am pana acolo. parca bucurestiul e mai fericit cand ploua, parca asfaltul e mai primitor cand e negru decat acel gri distrugator pentru sinapsa dintre ochi si depresie. da! ma aflu in acea ipostaza in care nu ma pot satura de mancat paine goala desi stiu ca pot sa ma bucur de alimente gustoase preparate in cantitati mici de fermieri devotati! dar stai....food for thought...right? sau asta fac acum si a devenit un asa mare cliseu ca nu mai stiu pe ce lume traiesc? iar incep cu intrebarile....viata mea irelevanta a ajuns iar in partea aia a ciclului intitulat "curiozitati indiferente pentru muritorul de rand", dar asta-s eu, cu bune...cu rele..doamne cate rele! dar asa e...nu alegi sa fii cine esti...ar spune o persoana impacata cu esecurile din viata-i! ce-i drept nu-ti alegi consecintele dar pe alea le suporti, ca deh! nu te-a cumparat nimeni de pe o barca venita din africa si te-a batut pana ai inteles cum sta treaba cu culesul bumbacului! damn i hate hollywood...nu stiu de ce...mai erau si niste reclame, dar aberam si nu e sanatos pentru ochiul antrenat.

mi-e greu sa ma hotarasc...geaca, bluza, tricou, pantaloni scurti...slapi..adidasi...la naiba, vremea asta isi face de cap cu mine...isi bate joc de instinctele mele de anticipatie....ieri pantaloni scurti, azi geaca, maine umbrela? nici nu mai stiu ce sa cred...ma simt ca-n emisiune la nenea ala cu mustata care arata masina si te intreaba cat costa...si cel care nimereste cat mai aproape de pretul corect pastreaza masina! ciudat mod de a hotara castigatorul, dar cand exista reguli ne supunem lor pentru ca ne mandrim a fi civilizati si ca avem apa curenta! god i love my life!

aproape din vis

draga mea, daca citesti asta inseamna ca am reusit sa-mi fac curaj sa o scriu...asa ca..bravo mie! nu ma cunosti prea bine, dar daca ma pornesti am tendinta de a ma plange continuu de cat de greu imi e sa scriu...dar asta, asta e partea cea mai grea pe care a trebuit s-o scriu! nu exista o cale o usoara sa o spun, asa ca am sa o spun direct...am cunoscut pe cineva, a fost un accident, nu cautam asta, nu urmaream nimic...a fost furtuna perfecta! ea a spus un lucru, eu am spus altul....apoi urmatoarea secunda mi-am dat seama ca as fi vrut sa-mi petrec restul vietii in mijlocul acelasi conversatii! acum parca am sentimentul asta undeva in suflet ca ea ar fi singura...e complet nebuna intrun fel care ma face sa zambesc, aproape fara control! ea esti tu, asta-i vestea cea buna! vestea cea proasta e ca nu stiu cum sa fiu cu tine acum...si asta ma sperie...pentru ca am acest sentiment ca daca nu sunt cu tine acum...sunt pierdut....e o lume mare si rea plina de incurcaturi si de intoarceri...si oamenii au un fel in care clipesc si rateaza momentele...momentele care ar putea sa schimbe tot...nu stiu ce se intampla cu noi...si nu stiu de ce sa-ti spun sa ai incredere in cineva ca mine...dar doamne ce bine mirosi...ca acasa...faci o cafea minunata...si asta trebuie sa se puna, nu?

call me, unfaithfully yours!

from the place where normal things don't happen very often

inca o scuza proasta pentru o noapte nedormita, inca o zi fericita pentru mama natura, inca un vers, inca un rand....inca un gand...si toate se materializeaza...multumiri divinitatii pentru tastatura, altfel cu scrisul meu infect n-ar fi ramas in urma decat niste hieroglife indescifrabile....my never to be fixed ravesburger puzzle! dar spre deosebire de situatia comuna viata poate fi uneori dreapta...plecand de la premisa ca se intoarce roata...sau nu stiu...pur si simplu ca primesti exact cat dai....dar promit sa nu ma apuc de actiuni caritabile doar sa ma iert pentru o gandire larga si pentru un exces logoreic de invidiat! m-a facut mama supersonic!

acceptand faptul ca in continuare unu plus unu egal doi mergem pe ideea ca fericirea se masoara in raze de soare, si dezamagirea se imparte intre cei care la randul lor impart un mijloc de transport in comun inscriptionat ratb intro zi de martie cu douazeci si ceva de grade in conditii de trafic inumane...si ghici ce...sub razele soarelui...deci putem fi pana la urma in acelasi timp fericiti si dezamagiti..sau stiu eu, dezamagit de fericiti sau invers...la naiba! orice e posibil...binecuvantarea numita transport in comun incepe sa-si scoata coltii incinsi in cazanele iadului in timp ce noi, oamenii de rand, ne facem cruci..pe piept...in gura...in minte...doar doar sa vina dezlegarea la aer conditionat si sa treaca o data pastele asta cu ouale lui rosii si alte sacrificii domestice practie si folosite de cand lumea...dar sa-l lasam pe cel care a facut vin din apa si toata aceasta istorie manipulativa....uite un cuvant...nesabuit! genul de cuvant pe care trebuie sa-l repeti de cateva ori pana se prinde interlocutorul la ce te referi, diametral opus cu orice injuratura...si apropo de injuraturi...a observat oare cineva ca indiferent de limba in care esti injurat, desi nu o intelegi...simti acea inversunare...si realizezi ca respectiva persoana te injura? da...da! nimic nu e corect! oh cry me a fuckin river! daca totul era corect in raport cu constiinta mea acum eram undeva departe pe un iaht si prizam cocaina fix dintre cei mai perversi sani sculptati vreodata de aceeasi divinitate care a calcat pe apa undeva acum circa doua mii de ani! si ce dracu se intampla cu sfarsitul asta al lumii? cu acesti fatidic 2012? au ramas mayasii fara pasta la pix cand scriau calendarul? adica...sa fim seriosi...chiar ne dorim sinucideri in masa? oameni buni...renuntati la idee...daca iti infigi cutitul in piept sau glontul in tampla...hai sa va dau o veste buna...nu veti ajunge niste oameni albastrii care se cupleaza cu animale printrun furtun care iese din ceafa...este pur si simplu o imaginatie miraculoasa pe care circa douazecisidoua de milioane de romani regreta ca nu ii apartine lui cristian tudor popescu...dar ce sa stiti voi, ignorantilor?

viata se imparte in doua...asa da..si asa nu! defapt in femei si barbati...defapt in doua picioare! am ajuns deja la 8? ciudat...la mine in bloc nici liftul nu urca asa repede! dar nu face nimic...noua ne place sa existam ca entitati unice in raport cu ego-ul comun...si cu asocierea cu diversi pseudo-revolutionari care continua sa dea peste cap sistemul de valori uman bine cladit iarna in timp ce ursii hiberneaza...si ii transforma pe toti in animale curioase de senzatii noi...si tari! mai ales si neaparat tari! depinde de varsta o senzatie tare poate fi faptul ca te-ai catarat in copac...ca ai dat 250 pe bucuresti constanta intro zi calduroasa de vara...sau pur si simplu faptul ca ai mai trait inca o zi si ca diseara cand te vei culca te vei ruga la dumnezeu sa te ia in somn....aici intervine factorul logic...da? nu si daca te cheama cu a la sfarsit...da! judecati-ma pentru acest misoginism spontan dar pur si simplu n-am putut sa ma abtin!

viata mea e ca un receptor olfactiv atunci cand nasul posesorului este indesat intro frezie! minunat, asa-i? ma multumesc cu ce nu am si aspir la o conditie social intelectuala care imi depaseste arborele genealogic cu cateva sute de ani...gen diferenta dintre cfr si tgv...funny, right? si totusi ce face un adolescent intarziat mai fericit decat o tigara rulata cu bunatati indesata in coltul gurii si aprinsa cu forta si cu fata visurilor in gand simultan cu gandul ca n-o va avea decat in visul premergator terminarii acestui nectar de la zeii neoficiali ai viselor interzise! ah...da! si tata m-a facut tot super-sonic!

pagini

absenta e o chestie relativa, cum si prezenta e la fel de dubioasa! concepte ciudate acestea, mai ales in ziua de azi cand poti calatori on-line mai repede decat poti sa-ti amintesti locurile prin care ai fost....o usa, un castel, un muzeu, o masa, o cafenea cocheta, un semn de circulatie sau un "bun venit" intro limba necunoscuta! ideea data de nemuritorul shakespeare cum ca "a fi sau a nu fi" caracterizeaza acum ceva poate mai absolut(hmm...grad de comparatie?) decat simpla impacare cu gandul ca nimic nu conteaza prin prisma repetarilor consecutiv esuate de a mobiliza niste neuroni ruginiti...cea mai simpla scuza a unui pieton sa treaca strada nu este nici macar destinatia, ci purul hoinar curios de intamplarile de vizavi! dar pana la urma gramatica n-a omorat inca pe nimeni, inca nu exista asasini lingvisti...plus ca laboratorul criminalistic nu poate determina daca mortul a fost victima unui dezacord intre subiect si predicat....si uite asa se nasc vorbele de duh si folosirea abuziva a dezacordurilor pe un ton ironic menit sa jigneasca niste ignoranti! e ca si cum ai scuipa in mare....deja activam pe o plaja mult prea larga sa mai conteze si constiinta nu ne face decat sa visam...sa fim idealisti...ne e prea greu sa acceptam, si totusi in acelasi timp nu ne dam de ales! suna ciudat, stiu....sambata am vorbit 25 de minute fara intrerupere, si asta nu-i nici macar aproape de recordul personal, dar asta nu ma face cu nimic mai deosebit decat un difuzor, macar pe ala poti sa-l inchizi cand te plictisesti....me, i give you no choice!

din spatele lunii!

nu subestima niciodata puterea ignorantei! n-ai de unde sa stii cand vei avea nevoie de ea! nu stii prin ce colturi sumbre ale comportamentului uman te poate impinge viata. in acelasi timp nu te complace in ignoranta! n-ai de unde sa stii cum te calca o masina si te trezesti intro balta de sange cu timp doar sa-ti iei adio de la un strain care te priveste ingrijorat! viata, in primul rand, nu este o scuza, viata e o sansa, o provocare, o minune! nu trebuie sa crezi neaparat ca toate au un rost atata timp cat stii ca ai puterea de a da un rost lucrurilor! e frumos sa crezi! e liber sa vrei! e romantic sa speri! e trist sa plangi! e frumos sa fii multumit! prea multe lucruri din jur ne fac sa uitam cine suntem, care ne e rostul! prea multe prostii ne cer sa fim ceva ce nu suntem! prea multa mass-media ne obliga sa ne creem imagini false si sa veneram niste zei de dincolo de un ecran de sticla dintro cutie! chiar nu mai suport! daca stiu ce vreau? habar nu am! dar macar stiu ce nu vreau si cu siguranta asta e un inceput! mai departe e bine uneori sa te lasi si purtat de val, prea multa seriozitate creeaza riduri si apoi uiti sa mai fii cateodata neserios, asa de dragul copilariei pe care n-ai s-o mai ai niciodata si oricum in ziua de azi nu mai poti fi copil pe langa nimeni, iar revin la superficialitatea cotidiana si ma doare capul! fii tu insuti! te va vrea cineva! nu fi altcineva, o imagine gresita a ceea ce esti tu, pentru ca se vede, defapt toate se vad! in fine...concluziile ma plictisesc! vreau ceva mai serios!

jos regimul!

in fond totul e important si in acelasi timp nimic nu conteaza, dispozitia de a te posta interesat cu privire la spinii din talpile altora este influentata direct de interesul parsiv din mintile bolnave ale incuiatilor din jurul unei pungi de seminte! dar analize de genul asta deja ne plictisesc, poate ceva mai tare decat stirile de pe la televizor si ne provoaca asa mult dezgust incat unii prefera sa citeasca diverse publicatii mondene, n-am sa ma declar anti libertatea sau can can! nu! ideea e ca incet dar sigur ne pierdem identitatea, personalitatea si existenta, curand vom fi asezati pe niste benzi rulante si vom arata ca intrun clip din emisiunea cum se fabrica de pe discovery! noroc ca mai exista unii pe care nu i-a prins matrita societatii, care mai stiu sa citeasca o carte, care mai stiu sa asculte o muzica si care inca n-au uitat de teatre! multi interpreteaza ca adevarata distractie e unde merge toata lumea, dar nu realizeaza ca din situatia complexa provocata nu lipseste decat ciobanul, ca oile sunt toate prezente!

ironia fina este imbunatatirea mea ca si fire, este poate unul din putinele lucruri care au avut un ritm constant in dezvoltare! este o arma, este o pasiune, este un mod de viata! cand esti calm vezi toate din jur si le intelegi cu o usurinta debordanta pe cand odata cu agitatia incep balbaielile!

pacat ca nu suntem un popor care sa scoata ceva bun in momentele in care suntem limitati! altii au facut minuni in situatii de genul asta, negrii in state erau vanduti ca sclavi si din gurile lor a iesit muzica, geniala muzica! romanii din republica socialista din romania erau asezati la cozi pentru carne si hartie igienica si de dupa revolutie avem o problema pentru ca toti oamenii cauta cozi la care sa se aseze, si se pierd pentru ca nu le gasesc. acelasi lucru s-ar intampla daca am lasa un animal din salbaticie in oras, printre oameni, masini, asfalt si multe gunoaie, ca-n bucuresti. evident ca animalul ala s-ar panica, n-ar sti pe unde e, ar da din colt in colt pana s-ar opri in prima bara a unui taximetrist, si el tot din bucuresti, care este convins ca o data cu licenta de taximetrist a primit si strazile din bucuresti numai si numai pentru el! si uite asa nici nu lamurim prima problema ca ne impiedicam de urmatoarea! intradevar viata e o curva, fara doar si poate, dar daca-i dai ce vrea cu siguranta vei fi si tu satisfacut! in rest parca ma simt ca-n alice in tara minunilor, sperietori de ciori, oameni de tinichea si lei fricosi....noroc cu poteca aia aurita!

ghici ce?

cand deschizi ochii o stare trista de dezamagire in atinge constiinta cu semnalul ca e deja dimineata, te intorci intro parte si ignori dezamagirea, doar asta faci cel mai bine...si amani trezirea cu cateva ore...timp in care nu faci nimic altceva decat sa nu gandesti...dar realitatea te loveste brusc cu nevoia de a socializa asa ca in prima ora de activitate din zi te ingrijesti de igiena corporala, iti asiguri prima masa din zi dupa care pasesti repede spre binecuvantarea care este societatea...pacat ca in cateva minute te deprimi de starea din jur, esti profund deranjat de tristetea materiala si de infantilitatea spirituala din jur si te gandesti ca totusi singurii tai prieteni adevarati sunt o patura albastra si o tastatura care te asculta negresit, mai ales cand ii spui sa faca ceva contrar diferit de ce ar fi normal...un mic sclav de care abuzezi constant si iti face placere sa-l consideri singurul prieten de la care nu ai pretentia sa-ti atraga atentia cand gresesti...dar nu la asta te gandesti...nu la prieteni, pentru ca esti trist ca i-ai secat de efect, ii cunosti mai bine decat pe tastatura ta...si timpul langa ei pare greu..si aspru...zgarie tot..toate simturile...si lasa o usturime obositoare...calitatea ta de buret cu valva te limiteaza la relatii de interes intelectual peste care treci destul de repede din motive de experienta si conexiuni anticipative! renasterea...acolo as fi vrut sa fiu, acolo as fi fost mai inteles pentru ca oricum nu sunt atat de abstract pe cat par! sigur mi-as dori sa fiu un personaj de-al lui dumas...el a vazut aventura si a legato cu clasa...apoi as trece prin greii ani interbelici ale statelor unite...sa zbor din ghetto-urile din new york catre gangurile din new orleans...sa aud trompete, saxofoane, piane si acorduri clasice de jazz....as da motive melancoliei si culoare intunericului...mi-as promite o viata mai buna mie, celui de acum.....somn usor, regina noptii!

intampinare

vrei sa ma cunosti? ia-ma de mana! am sa te plimb prin noapte! o sa fie lumina, nu-mi da drumu la mana, ai ghicit! imi dai lumina! am sa te plimb prin locurile care m-au facut mare, am sa-ti arat pozele care-mi dau fiori cand trec cu privirea prin ele, am sa-ti spun cuvintele care-mi ridica fruntea, am sa-ti soptesc versurile care-mi dau lacrimi! am sa-ti arat in acelasi timp trecutul si prezentul si vom negocia viitorul! am sa-ti arat speranta, am sa te fac sa-ntelgi ce ma face sa deschid ochii dimineata, dar si de ce inchid ochii noaptea! nu-mi lasa mana...s-ar putea sa nu mai conteze! am sa-ti desenez curajul, am sa pictez teama in culori vii s-o fac frumoasa si placuta ochiului! am sa deschid usa si-am sa te trec prin ploaie cu umbrela in mana ferindu-te de stropii mari si uzi! am sa plang cand vom trece pe langa statui de piatra, am sa oftez cand vom calca printre petale de trandafiri, o sa-mi fac cruce pe langa morminte si promit sa zambesc cand am sa-ti arat visele! n-o sa ne ploua! promit! o sa te duc prin parc, o sa simtim parfum de tei, pacat ca nu vom sta pe o banca! o sa te tin de mana pana ajungem pe malul lacului! acolo am sa arunc umbrela si am sa-ti iau si cealalta mana! o sa ma uit atent in ochii tai, promit sa nu clipesc! o sa-ti soptesc cuvinte dulci si am sa te strang de maini...am sa te sarut indiferent de picaturile de ploaie! o sa tremur fericit cand o s-o fac! vii cu mine?

pe sarma

nu ba...drogurile sunt problema ta....remediile pentru problemele mele presupun solutii ceva mai drastice decat incarcerare cerebrala si exorcism psihic...da..e o scuza..e cea mai buna scuza, e mai buna decat lenea si frica la un loc..pentru ca lumea pe lenesi ii pune la munca si pe fricosi ii ia in brate...in schimb psihopatii sunt inchisi in sanatorii...abandonati...uitati! fiecare avem o dependenta, fie ca e cafeaua de dimineata, fie ca e drumul spre munca sau nevoia de adrenalina...si normal ca nu ne putem vindeca de ce ne place...numitorul comun al umanitatii este locul unde-si vara diavolul coada! ispita!!!!! da...ispita! toti suntem tentati sa facem orice...unii se abtin..dar la final ramane intrebarea...cum ar fi?

nu vreau sa nu am regrete...daca raman fara regrete nu mai ai nimic de facut..daca nu mai am nimic de facut o sa vreau sa mor...sau o sa ajung sa mor...dar oricum nu vreau sa mor! deci prefer sa ma intreb macar o data sau macar despre un lucru cum ar fi? sa ma gandesc daca ar fi fost..si asa mai departe!

normal ca mi-e frica de moarte! cui nu i-ar fi? in primul rand daca mor ma pierd pe mine...apoi toate persoanele din jurul meu ar rasufla usurate de stresul care e doru! deprimanta vremea asta, dar tin lama incuiata iar cheia de la lacat a fost inghitita de unul din pestii din fostul acvariu! mos craciun mi-a mai adus o sansa!

franturi din vis!

adevarul e ca fara mine m-as sinucide! multumesc raluca, ma obligi sa gandesc! si nu e un lucru rau! acum incepe perioada de brainstorming personal, o linie s-a tras, concluziile au urmat si acum pentru ca incepe un nou an se fixeaza, logic, obiectivele! multe s-au intamplat, multe se vor intampla...spirala asta non-sexuala a vietii, ciclicitatea activitatii cerebrale si galaxia asta de ganduri, unele mai stralucitoare, altele mai putin...planete aride, planete inghetate, dar si planete pline de verdeata si vietuitoare, unde unele sunt pradatoare si altele pur si simplu mananca frunze si sunt in pamant, in apa, pe pamant, in aer..peste tot! astea-s gandurile...toate se asociaza cu toate si in varful piramidei sta comunicarea prin unde! teapa asta cu telepatia e buna si ea la ceva...a facut din dorinta de comunicare prin unde din noi niste fiinte cu un telefon mobil atasat non stop! don't even get me started on the ring-tones!

a fost o luna lunga, decembrie asta! si nu neaparat pentru cele 31 de zile pe care le are...o luna cu multe cautari, soul-searching! multe intrebari, multe raspunsuri....ce-i drept unele nu la intrebarile puse! griji! framantari! dezamagiri! sticle si pahare! zambete! discutii....hotarari...indurare, mila, acceptiune...impacare...intrebare...metafora asta care e viata mea incarcata de epitete gen constiinta si antit-teze gen clarviziune aduce pe culmi noi, orbitoare, si ma impinge in abisuri adanci si intunecate! cliseic vorbind, parca as fi femeie! nimic nu-mi convine! dar nu sunt..ma bucur si sunt satisfacut de fiecare data! dar nu vreau sa dau impresia gresita despre mine si intentiile mele!

traim, e aproape tot ce conteaza! indiferent de cine canta la televizor sau de vremurile in care ne desfasuram anii tineretii sau de cum asociem subiectul cu predicatul! hai sa profitam de asta! e cel mai de pret lucru pe care-l avem! nu vreau sa fiu pe patul de moarte cu regrete!

in incheiere clasicele urari cu prilejul inceputului de an! consideratie, compasiune, impliniri, minte, suflet, fericire, speranta, sanatate, dragoste si cumpat! la multi ani!