ain't nobody can love me like you do

meet me in the red sky and dance with me...let the valley change you and the night set you free...this dusk in the desert is heaven at the gate...you are my desire...you are my escape!

stars

there's nowhere to run, no place you can go, nowhere you can hide where you won't be found, there's no place on earth where you could lay low, wherever you are i will track you down, there's no way in hell i would let you leave, let you just get up and walk out on me, there's no way on earth, hell would have to freeze more than twice before i will let you go....

i gotta leave, i gotta go...

a lifetime of dreaming, visualizing paradise, i woke and rolled over and told everyone i'm leaving...it's time to sacrifice a lot, cause i ain't happy with a lot...and round here seems like nothing is appealing, so let me know you feel the same and throw your life into a case and walk the path from here this evening...and then embark on a path of rediscovery, searching for the fruits from the lost gardens of eden...i wonder if i disappeared how many man would miss me, or would they all forget like i erased my name from history...i'm still trying to make a break within the chain of pain and misery and vanish off the planet like a mystery...if i could runaway and come back another day...i'd let the song play on the summer's longest day...if i ever contemplate returning to this crazy place, i'd leave it long enough so they don't recognize my face...and if i return will the things still be the same...or worse?

oglinda?

si dupa o dimineata lunga cu urari de "la multi ani" printre "ai grija" si "distractie placuta"...n-am uitat sa-mi pun crema si gelul de dus in bagaj, fast forward pana undeva intro camera cu o chestie rulanta plina de bagaje si deja un alt aer european, mai european....un card pentru transport in comun si uite-ma printre stropii reci de inceput de toamna undeva la 12 grade celsius...dar nu! ziua asta nu mi-o strica nimeni si nimic...si vine asteptatul tren...rosu...seamana cu sageata noastra albastra doar ca-i rosie...si hotel...si dus...si niste ganduri, apoi calcule...14.30 cet! usor spre iesire...spre alt puls, cu aceleasi casti si aceiasi adidasi pe care-i iubesc! si doamne cate "strasse"...si doamne cata ciocolata!!! si evident inghetata...si apoi un pranz specific...cred ca in bucatarii e un concurs...hai sa vedem cat de mult putem intinde halca asta de carne de vita? oare asa o fi?...hmm..17.30...cum trece timpul....si ce-mi place metroul din viena, te duce unde vrei tu...te duce chiar si la un stadion pe care canta u2! si dupa ce intri in stadion mai intai esti uimit de multime, si cum ridici capul in sus vezi ce n-a mai vazut lumea: the 360 tour stage! si dupa ce stai cu gura cascata undeva la vreo 5 minute, iti explici ce e in jur si apoi zici "stai! sunt aici, am reusit!" incepi sa-ti spui ca urmeaza ce cu siguranta va fi seara anului pentru tine, daca nu cumva chiar seara vietii de pana acum....si incepe, e un vis devenit realitate, sunt 4 oameni care canta pe ceva parca venit de undeva din armaggedon, din film, sunt 4 oameni pe care 30 de ani i-au tinut impreuna si i-au facut sa defineasca muzica prin tot ce sunt si tot ce fac...2 ore trec cum trecea odata schumacher peste linia de sosire...si ma lasa in mijlocul multimii cu o intrebare "chiar am fost aici?", uimit, aproape surd, aproape fara glas, aproape in lacrimi....and back to the underground...si-mi zic "o noapte ca asta trebuie sarbatorita ca atare" asa ca ma opresc la primul burger king unde ma indop cu junk-uri, doar e petrecere! si ora 1 ma gaseste inapoi in dus...cu un singur gand "ce viata, in 12 ore tre sa fiu la munca"(1 am in viena inseama 2 am in bucuresti;) )...si somnul ma ia cu castile in urechi.....si pe display se mai vede "chase & status we just bought a guitar remix" care ma adoarme intro speranta...6 jumate si inca 7 statii inapoi spre locul care plimba bagaje pe banda rulanta, pe usa scrie austrian airlines....pe ceas scrie 11.15 si deja simt praful cotidian al capitalei patriei mama...cand ies si fac semn la taxi ma gandesc doar "a fost adevarat?" si ajung acasa...si constat socat ca nu am apa calda....iar! dus? logic! dureros...si din nou, uimit, aproape surd, aproape fara glas, aproape in lacrimi...ma sterg, ma imbrac si ma urc in autobuz! se compara? n-as zice...imi fac loc sa cobor, aceleasi casti...aceeasi melodie...o doamna in fata mea ma roaga s-o ajut sa-si coboare caruciorul cu cumparaturi...si o fac, azi vreau sa fiu bun! si iata-ma, iar plin de sperante si de avant in fata unei vitrine cu prajituri de la cofetaria ana din piata dorobanti...si cer de 50 ron prajituri...respectiva se uita la mine si se face ca n-aude suma...ma repet "de 50 de lei"...se uita femeia aia la mine de parca banii mei nu stiu sa cumpere ce cantareste ea acolo....jur ca-mi venea sa-i zic vreo doua...sa-i aduc aminte ca-si tine painea la frigider sa fie buna si a doua zi...sau si mai rau...dar cum am facut si acolo..ma abtin si aici...ce bine e sa fii acasa!

oracol

cand va bate vantul peste parul tau, sa-ti aduci aminte de numele meu!

declaratie

there comes a time in man's life when he has to step up and take what belongs to him!

shame

well there’s three versions of this story mine, yours and then the truth...and we can put it down to circumstance, our childhood, then our youth...out of some sentimental gain i wanted you to feel my pain, but it came back return to sender....i read your mind and tried to call, my tears could fill the albert hall, is this the sound of sweet surrender?

what a shame we never listened...i told you through the television...and all that went away was the price we paid...people spend a lifetime this way...oh what a shame...

so i got busy throwing everybody underneath the bus...and with your poster 30 foot at the back of toys-r-us...i wrote a letter in my mind, but the words were so unkind, about a man i can’t remember...i don’t recall the reasons why, i must have meant them at the time, is this the sound of sweet surrender?

WORDS COME EASY WHEN THEY'RE TRUE......

vis

couldn't live without you when i tried to roam...

is the weekend over?

this is it...after the rain the sun always comes out, and i had my moment, my piece of dream, my slice of heaven with that angel that i stole from eden and i enjoyed her lips far away from god's sight...now i'm still lost in this angels eyes...like watching the sea, get lost in its color and get mesmerized by it's waves...thoughtful yet speechless...me....me and my dream!

cuvinte

e greu sa definesti timpul, pentru ca nu stii la ce sa te raportezi...vorbim de atunci, acum si candva....dar trece secunda, atunci ramane atunci, acum devine atunci, candva poate e acum si tot n-am lamurit nimic...zic ca cel mai bine ar fi ca acum sa conteze, sa ne amintim de atunci si sa visam spre candva! definitii si definitii...si cate mai sunt, dar ca de obicei..e greu sa vada cei din jur ce vezi si tu, o sclipire dispare in cateva secunde, bucura-te de ea in loc sa-ti tocesti nervii convingand pe cei din jur ca ai vazut o asemenea minune, n-ai sa te inchizi in sine, ai sa devii mai profund, ai sa stii mai multe decat cei din jur....ce stiu ei!:)

intre doua cuvinte mai apare un gand..intre doua ganduri...atatea cuvinte, dar..gandurile nu sunt cuvinte spuse in gand? deci ramanem la ideea de cuvinte, indiferent pe ce voce le spunem...nu stiu...am momente ciudate de impacare, indiferenta, speranta si "nu uita de constiinta", ma simt cazut de pe gard dar inca atat de ametit incat sa nu inteleg daca am cazut in curte sau pe strada, dar da...in viata le poti avea pe toate...cineva mi-a spus odata "n-am acel ceva pentru ca inca nu mi l-am dorit"....il mai vad..ii cer reteta!

idealuri

cum intrii pe strada faci prima la dreapta pe alee si te bucuri de movul florilor de hibiscus, undeva printre tufe ai sa gasesti si un bujor alb, o floare atat de deosebita, atat de puternica si vulnerabila in acelasi timp si totusi atat de putin apreciata, diamantul din noroi al florariilor bucurestene in care banala garoafa e regina alaturi de romanticul rege trandafir si de printul crin cu toate aerele sale feminine....femeilor le plac florile pentru ca le plac culorile, barbatilor le plac florile pentru ca femeilor le plac florile pentru ca le plac culorile, apoi avand in vedere ca au o latura comuna, un unghi de 90 de grade si BD=DC rezulta ca barbatilor le plac femeile...dar deja stim asta, ne trezim cu ideea asta in minte in fiecare dimineata....si totusi desi doar maine e permis sa pacalim fara anumite consecinte, oare ne lasa inima sa o facem cand avem voie? where's the fun in that? pentru ca, sa fim seriosi, unele lucruri le facem doar pentru ca nu avem voie sa le facem...suntem ca niste copii mici din punctul asta de vedere si parca e bine sa mai fim si copii asa din cand in cand...altfel uitam tot ce e frumos in viata...

dintre miile de fapte...

da-ti iama-n sat....the old king is dead! long live the king! asteptarea s-a terminat, astazi pragmatismul a lovit in moalele capului slaba visare asociata cu intunericul si uite cum noi cei multi si intelepti o sa fim de acum inainte fiecare in parte si in felul sau o somitate in materie ideologica, niste experti, niste oameni cu pareri potente in razboiul dintre tastele enter si esc! ma rog...datul cu parerea ne-a asigurat longevitatea si identitatea asa ca, de ce sa oprim si lucrurile care merg si la care suntem buni! sa oprim lucrurile la care nu ne pricepem, de obicei cand nu esti bun la ceva, o lasi balta...sau te faci de ras...sau mori...sau ceva de genul asta, oricum nimic reusit...sa zic asa...si acum ca o constatare...o gandeam asa fara sa vreau...dar uite...rosu cu galben nu da portocaliu? in orice caz era predestinat...din nou! bine acum nu ca se schimba vreo chestie, administratia blocului meu fura cu nerusinare indiferent cine e presedinte, dar asta nu intelege majoritatea populatiei noastre inculte si private de manuale in timpul scolii, pe noi, cetatenii de rand, consumatorii de rand..nu ne afecteaza tunurile lui x sau lui y atat de rau si atat de mult cat ne afecteaza nesimtirea oamenilor din jurul nostru. cumva din cauza tunurilor nustiu cui ma fura la cantar in piata, sau cand ma duc la magazin imi calculeaza cu 3 lei mai mult totalul? sau cine a furat atat de rau incat nu mai avem apa iar personalul de la restaurant imi scuipa mie in ciorba? bataia de joc si nesimtirea urca de jos in sus...si cine are putere face ce poate...cine nu are...regreta si ar face si el acelasi lucru...DA! sunteti toti niste nimicuri..niste ipocriti...ahtiati sa aveti dreptate..si singura ratiune va este nevoia de avea dreptate...si uite cum revenim la consactatul nostru deget ridicat care m-a facut pe mine, cu bune, cu rele...sa regret in anumite zile, sau momente, asocierea asta cu locul asta minunat unde am invatat sa vorbesc, sa dau buna ziua si sa spun sarut-mana doamnelor, sa vorbesc cu dumneavoastra si sa las loc de buna ziua! dar nu..la noi relele ies la suprafata...nu mai avem sanse...ne degradam constant...direct proportional cu ignoranta de care dau dovada unii dintre noi...mi-e sila sa-mi mai fie sila..ignorance is still bliss!

bitter

cinic...uimit...frapat...luminat...pe alocuri absurd, ceata intre pleoape, fum in cap, amar in gura, undeva in stomac o senzatie cum ca niste fluturi nu stiu pe unde sa iasa in timp ce in genunchi o calma relaxare care inhiba echilibrul. atata timp cat e intuneric poate nu conteaza, oamenii sunt in casele lor unde isi invelesc sperantele in timp ce altii isi tortureaza somnul cu griji si nesiguranta...e usor sa nu intelegi nimic...greu e sa-ti dai seama de punctul in care ai inceput sa nu mai intelegi nimic...o explicatie pleaca de undeva de acolo...pana atunci ramane doar speranta, planul si bucuria intamplarilor interesante de pana atunci! si da! e posibil, demonstrat chiar, sa ramai cu ochii in soare pe intuneric! ciudat, nu? in schimb real! unele lucruri chiar nu au o explicatie atata timp cat dintro data iti deschizi palma si spre uimirea privitorilor tii o perla in palma si te bucuri de faptul ca iti poti impartasi comoara de pret cu cei din jur pana in momentul in care fara retineri apare cineva si-ti da peste mana!!! manole si-a sacrificat sotia, viitorul, familia! noi ce trebuie sa sacrificam, care este pretul nemuririi? si ni-l asumam? pentru ca daca avem rabdare sa urmam balada pana la capat aflam sfarsitul tragic al mesterului....oare toti sa avem aceeasi soarta! ce ne asteapta? de unde toate alegerile astea...am in minte ascunse niste lucruri de asa mult timp ca parca nu mai stiu sa le caut...uneori imi trebuiesc secunde bune sa le pot acorda, sa le fac sa sune cald, normal...armonios..nu stiu ce sa intamplat!

volare cantare?

aparent vremurile sunt tulburi, tentativele se deconspira in timp ce adevarul ramane o reala nirvana cu care putem eventual sa frizam sau cu care suntem tangenti fara a avea un contact real, asta doar pentru ca fiecare traieste si are adevarul propriu facand astfel realitatea mult mai greu de suportat pentru cel de langa el, sau cei de langa el, sau restul, acum depinde de situatie! ca deh! toti stim ca avem dreptate, mai greu e sa-i convingem pe cei din jur de dreptatea noastra sau mai pe scurt sa ii convingem ca ei nu au dreptate plecand de la premisa de mai sus cum ca toti am avea dreptate in felul nostru! dar aici e o lupta inegala intre doua persoane sau intre doua entitati cu un mare dezavantaj care consta in incapacitatea aflarii in timp real a gandurilor celorlalti...nu-i asa? am rezolva mai multe mai usor daca am citi si ganduri! de aceea ne adaptam, devenim mai agresivi sau mai convingatori, mai pe scurt diferiti! si toate se amesteca si uite asa ne desavarsim ca indivizi, caractere si personalitati! ma pierd intre atatea abrevieri si sintagme, proiecte, garantii, voci si umbre!

ping

ce ma intriga cel mai mult? uneori libertatea cu care oamenii nu realizeaza, nu stiu sau nu inteleg ce fac, sau poate pur si simplu nu constientizeaza implicatiile cuvintelor pe care le rostesc! dar e greu sa fii coerent si sa spui ca faci ce faci cand faci sau apoi, sa nu mai evidentiezi un lucru pe care nu-l faci! e normal sa nu faci chestia aia, absurd era daca o faceai! poate sunt mult prea evaziv, sau fie, neclar! nici nu vreau sa fiu altfel pentru ca nu-mi sta-n fire sa nominalizez, poate doar daca am sa ajung in vreo comisie sau in vreun juriu...dar pana atunci mai sunt kilometrii de mers si incaltari de uzat pe acesti kilometrii! dilema-mi ramane in intrebarea daca se mai poate face ceva sau asemenea sentimente precum cele de mai sus pur si simplu imi permit sa le asociez cu o prostie si cu o lipsa de viziune, sau mai pe scurt persoanele respective chiar sunt incuiate? si e greu sa incerci sa introduci conceptul de logica in asemenea minti care ani buni au refuzat sa o accepte ca si notiune. si-mi mai e greu sa ma abtin pur si simplu sa izbucnesc intro avalansa de jigniri cum mi-ar sta in fire s-o fac dar ma imbunez cu gandul ca prostul te bate cu experienta la nivelul sau deci prefer demn sa-mi indur conditia!

editie limitata

privesc omul fara inhibitii, apoi judec fara prejudecati! intre timp descopar lucruri ascunse, aflu nume, relatii, conexiuni si posibilitati.....da da..sunt un mic detectiv social care oricum discrediteaza pe oricine doar de dragul discreditarii sau din lipsa de ceva concret de facut...pentru ca da! menta pe care o frec eu este mult mai selecta decat menta frecata comun de ceilalti...recunosc..nu e menta bio, sau bio-menta..habar n-am care-i definitia corecta...probabil sta in baliga in care creste...dar ma rog...depasim momentul frecatului mentei! e greu sa n-ai un filtru propriu atata timp cat ai o identitate...evident daca iti place florin salam atunci pentru tine compania nut-line ar trebui sa fie cel mai al dracului concern in timp ce un admirator al satanei pur si simplu vrea sa-i omoare pe toti..si nu in ultimul rand aceasta noua pseudo-specie de om preluat de afara si dat prin sosul mioritic apoi ingrijit atent si numit dupa o tona de make-up si oja neagra "EMO"...oameni cu probleme exista peste tot, unii chiar au probleme reale...fie ca-s psihice fie ca sunt de natura materiala...unii se cred copaci, altii se cred animale si isi asuma dreptul de a abuza si maltrata sexual alte animale...iar altii pur si simplu fura din cora si carrefour pentru ca altfel nu ar supravietui! si e treaba lor....pentru ca suntem in vremuri grele de criza, ar zice unii...si cu toate astea parca totul e permis...desi societatea este un fel de mega-cloaca unde laitmotivul se materializeaza, simplu si exclusivist in a plange de mila celor neputinciosi...fizic, psihic sau moral! dar ii plange cineva de mila unui om bogat care in acest moment sta singur pe intuneric in casa...eventual cu un deget in gura si se gandeste ca e singur pe lume si marcat pe viata de atrocitatile si abuzurile din copilarie...sau pe geniul ala care in anul 2 de facultate l-au angajat aia la google cu norma intreaga si el s-a dus...s-a dus ca e bine la google...dar cand se gandeste ca ma-sa care are undeva la 55 de ani se lauda cu el la prieteni gen "baiatu meu ala micu...marinel...lucreaza la gugal" si prietenii, afectat de o lipsa de informare impamantenita printre muritorii mintiti ani de-a randul de alte iliescu si alti '-esti' se uita precum vitelul langa muta si se gandesc ca gugal asta o fi vreo fabrica noua de iaurturi sau mai rau de cartoane de oua...deci da! asta e conditia cu care se confrunta societatea...dezinformarea si proaspata aculturalizare combinata cu stirile de la ora 5 si posturi tv gen kanal d si acasa tv unde mondenul este depasit de digestie iar gura cascata este chiar un sport national...ma inspaimanta...mi-e greu sa nu ma gandesc ca peste cativa ani singurele motive pentru care marii creatori ai acestei tari nu vor mai fi recunoscuti pentru operele lor ci vor fi tinuti minte doar datorita bancnotei pe care sunt imprimati ar fi diversi trend setteri sau cum mai vreti sa le spunem care ne spun noua ca e mult mai bine sa idolatrizezi penibilul facand posibil accesul in casele noastre prin intermediul undelor proiectate cu tehnologie HD e diverselor scenarii gen "nora pentru mama", "fermier caut nevasta" si ce emisiune mai are laura andresan...sau sa nu mai zic de capodopera celor de la b1 cu vesnica cacofonie monica columbeanu...dar din nou...cine sunt eu sa judec si sa contesc alegerile celor din jurul meu fara de care poate mi-ar fi ceva greu sa nu ma urc in autobuz....

cu o aroma distincta de tei

cainele cand isi da seama ca i-a sosit clipa, cauta un loc intunecat si isi asteapta sfarsitul in liniste. omul, tradat de semenii lui, se refugiaza in singuratate. prin clasa a patra am invatat ceva despre un stejar sufocat de buruieni care s-a inchis in sine! cel care intinde mana e considerat cersetor, despre cel care ajuta se crede ca are si alte interese! soarele straluceste...da! asta face, doar ca uneori suntem pe partea cealalta a planetei sau pe partea cealalta a norilor, ce sa facem? sa incercam sa fim tot timpul deasupra norilor in mers, pentru a sta tot timpul il caldura soarelui? ar fi putin dificila, sufocanta chiar, singuratatea asta, plus ca am uita frumusetea noptii, a stelelor, racoarea ei si faptul ca ne-am intelege mai bine fara sa vedem nimic in jur, am conta mai mult pe noi! daca am lipsuri? destule! daca as vrea ceva numai pentru mine, de care sa ma bucur si apoi sa ma impac cu ideile si provocarile vietii? si totusi cine contabilizeaza dorintele, cine aude toate rugaciunile si de ce tot timpul se gasesc legaturi cu divinitatea? individualismul este un concept al neincrederii? cate lucruri pe care le uram trebuie sa facem sa putem ajunge sa facem ce iubim? suntem oare intrun joc, in care trebuie sa ajungem la un anumit nivel sa putem avea acces la ceea ce ne dorim? exista viata dupa moarte? drujba sau coasa? rambo sau rocky? dorinta sau comanda? oricum orice combinatie variaza intrun raport procentual care creeaza nuante de tot felul! nu ne ramane decat sa ne bucuram de micul dejun si de orice zambet sincer!

gesturi

imi bate ceva in cap...ma mananca..asa...nu stiu..sau un pot sa gasesc cuvintele sa descriu senzatia completa..parca doar imagini...ceata si dorinte, vise neimplinite si un sentiment de reusita unde altii au esuat...unii chiat lamentabil! doar incredere, altceva nu cer, cu totii meritam prima sansa, nu? ce sa zic...cu cat esti mai intelept, cu atat iti dai mai bine seama ca pe lume exista multi oameni deosebiti, oamenii de duzina nu observa nicio deosebire intre semenii lor...printre cele mai frumoase lucruri sunt cele pe care ti le sufla nebunia si apoi le scrie ratiunea, dar fiecare proceseaza informatia prin filtre proprii...combinatiile pot fi nenumarate, pragmatismul in sine difera in functie de momentul in care intra in scena, imi aleg strict dreptul de a ignora! de aici inainte toate se intampla pe neasteptate...pe spate imi sta scris "fara semnalizare, fara frane, doar cu o dorita apriga de a nu fi pus in situatii imposibile", pentru ca ajuns in situatia de a fi fara scapare, apar sclipirile de geniu si frica ne perfectioneaza si ascute simturile...

pattern

stii cum e sa fiu eu? nimeni nu stie...nimeni! am pus atatea caramizi una peste alta si de fiecare data le-am vazut cazand in fata mea, niciodata in somn...tot timpul sub ochii mei...fara sa am curajul de a clipi, am vazut tot, de fiecare data, cu dintii inclestati si cu fiori reci in inima...si uite ca nimeni nu te pregateste pentru urmatorul pas, de fiecare data apare ceva nou! aici e frumusetea...pentru ca totul e nou...si uite asa imi car crucea! poate sunt eu de vina, la naiba sunt de vina! pentru ca asteptarile-mi depasesc capacitatile...constant! si tot timpul mizez pe lucruri solide, argumentate, demonstrate, apreciate...dar nu cat, cum si in sensul necesar! cu siguranta o sa ajung mare si calit de atatea esecuri si am sa-mi gasesc si eu ana pe care s-o pun in zid, mi-e totusi frica de acest sacrificiu, daca voi fi in stare sa-l fac! deja mi-e frica de mine si imi fac mai mult rau decat prevede legea! si totusi ce alte variante sa existe? unde sa gasesti ce ai nevoie cand unde ar trebui sa fie ceva...nu te lovesti decat de ignoranta, refuz si dezaprobare! pestele se impute de la cap, stiu! surse pot gasi pentru problemele mele, rezolvari mai putin! am incercat si cu pastile, that turned out great! dar nimeni nu se poate mandri cu reactia mea, mai ales prin prisma nereusitei! dar i-a pasat cuiva? macar celor care m-am adus in clipa aia in starea aia? nici macar nu stiu...dorm linistiti si-si aduc aminte pe la cateva zile de existenta mea si imi mai explica inca o data cat de mult o regreta! se pare ca e greu sa ai asemenea incarcare pe constiinta, si pentru ce? pentru 5 minute de pasiune? si mai stiu ce sa cer? stiu pe dracu!!!!!! am darul de a-mi dori prea mult ceea ce nu pot sa obtin! my favourite game? simplu, cu riscul de a ma repeta incerc marea cu degetul! singurul prieten mi-e timpul! de ce? nu ma asteapta, ma lasa sa-mi plang de mila singur, numai pentru ca apoi sa-mi arate ca totusi sunt destul de puternic s-o inving si pe asta si sa-mi pun iar caramizile in ordine...

sandi thom devil's beat