idealuri

cum intrii pe strada faci prima la dreapta pe alee si te bucuri de movul florilor de hibiscus, undeva printre tufe ai sa gasesti si un bujor alb, o floare atat de deosebita, atat de puternica si vulnerabila in acelasi timp si totusi atat de putin apreciata, diamantul din noroi al florariilor bucurestene in care banala garoafa e regina alaturi de romanticul rege trandafir si de printul crin cu toate aerele sale feminine....femeilor le plac florile pentru ca le plac culorile, barbatilor le plac florile pentru ca femeilor le plac florile pentru ca le plac culorile, apoi avand in vedere ca au o latura comuna, un unghi de 90 de grade si BD=DC rezulta ca barbatilor le plac femeile...dar deja stim asta, ne trezim cu ideea asta in minte in fiecare dimineata....si totusi desi doar maine e permis sa pacalim fara anumite consecinte, oare ne lasa inima sa o facem cand avem voie? where's the fun in that? pentru ca, sa fim seriosi, unele lucruri le facem doar pentru ca nu avem voie sa le facem...suntem ca niste copii mici din punctul asta de vedere si parca e bine sa mai fim si copii asa din cand in cand...altfel uitam tot ce e frumos in viata...

nu stiu...

plictiseala apare cand nu mai stii ce sa alegi, cand nu mai stii daca sa fie cap sau sa fie pajura si ai renuntat sa speri ca va cadea pe muchie. plictiseala apre cand dispar desenele de pe tavan, cand se opreste muzica, cand nu mai zboara pasarile si cand nu mai canta greierii! si totusi ce se intampla pana apare plictiseala? inca nu m-am lamurit, nu de altceva dar tavanul se umple de desene si n-am mai dat cu banul de ceva timp! motivatiile se schimba si asta nu-i neaparat un lucru rau, din contra...stimuleaza...ce te face sa-ti imaginezi? ce provoaca visele? de ce visam? si de ce cand suntem obositi vorbim in somn? unele persoane sunt mai sincere in somn...

si cel mai important...de ce ne place sa complicam niste lucruri simple? de ce ne trezim ca suntem mintiti? de ce ne dau altii liber sa visam lucruri frumoase doar sa poata sa ne taie craca de sub picior? sunt oameni care au o pasiune pentru asa ceva? si totusi ce merita oamenii astia? ce fel de test mai e si asta? si cine ne supune la el? exista totusi o vointa mai mare decat a noastra care ne controleaza din umbra prin niste ate invizibile? si daca da...de ce avem pauzele astea de gandire ca cea pe care o am acum, in loc sa fiu pus bine in cutie sa nu deranjez pe nimeni? e clar...viata e o lunga insiruire de probleme si de rezolvari ale acelor probleme...and then you die!

un pic de decenta!

speram, muncim, mai speram putin, incercam sa gandim, pierdem vremea, iar mai muncim si apoi vine ziua in care incasam prima pensie...doamne cat sperat si muncit mai am pana acolo. parca bucurestiul e mai fericit cand ploua, parca asfaltul e mai primitor cand e negru decat acel gri distrugator pentru sinapsa dintre ochi si depresie. da! ma aflu in acea ipostaza in care nu ma pot satura de mancat paine goala desi stiu ca pot sa ma bucur de alimente gustoase preparate in cantitati mici de fermieri devotati! dar stai....food for thought...right? sau asta fac acum si a devenit un asa mare cliseu ca nu mai stiu pe ce lume traiesc? iar incep cu intrebarile....viata mea irelevanta a ajuns iar in partea aia a ciclului intitulat "curiozitati indiferente pentru muritorul de rand", dar asta-s eu, cu bune...cu rele..doamne cate rele! dar asa e...nu alegi sa fii cine esti...ar spune o persoana impacata cu esecurile din viata-i! ce-i drept nu-ti alegi consecintele dar pe alea le suporti, ca deh! nu te-a cumparat nimeni de pe o barca venita din africa si te-a batut pana ai inteles cum sta treaba cu culesul bumbacului! damn i hate hollywood...nu stiu de ce...mai erau si niste reclame, dar aberam si nu e sanatos pentru ochiul antrenat.

mi-e greu sa ma hotarasc...geaca, bluza, tricou, pantaloni scurti...slapi..adidasi...la naiba, vremea asta isi face de cap cu mine...isi bate joc de instinctele mele de anticipatie....ieri pantaloni scurti, azi geaca, maine umbrela? nici nu mai stiu ce sa cred...ma simt ca-n emisiune la nenea ala cu mustata care arata masina si te intreaba cat costa...si cel care nimereste cat mai aproape de pretul corect pastreaza masina! ciudat mod de a hotara castigatorul, dar cand exista reguli ne supunem lor pentru ca ne mandrim a fi civilizati si ca avem apa curenta! god i love my life!

aproape din vis

draga mea, daca citesti asta inseamna ca am reusit sa-mi fac curaj sa o scriu...asa ca..bravo mie! nu ma cunosti prea bine, dar daca ma pornesti am tendinta de a ma plange continuu de cat de greu imi e sa scriu...dar asta, asta e partea cea mai grea pe care a trebuit s-o scriu! nu exista o cale o usoara sa o spun, asa ca am sa o spun direct...am cunoscut pe cineva, a fost un accident, nu cautam asta, nu urmaream nimic...a fost furtuna perfecta! ea a spus un lucru, eu am spus altul....apoi urmatoarea secunda mi-am dat seama ca as fi vrut sa-mi petrec restul vietii in mijlocul acelasi conversatii! acum parca am sentimentul asta undeva in suflet ca ea ar fi singura...e complet nebuna intrun fel care ma face sa zambesc, aproape fara control! ea esti tu, asta-i vestea cea buna! vestea cea proasta e ca nu stiu cum sa fiu cu tine acum...si asta ma sperie...pentru ca am acest sentiment ca daca nu sunt cu tine acum...sunt pierdut....e o lume mare si rea plina de incurcaturi si de intoarceri...si oamenii au un fel in care clipesc si rateaza momentele...momentele care ar putea sa schimbe tot...nu stiu ce se intampla cu noi...si nu stiu de ce sa-ti spun sa ai incredere in cineva ca mine...dar doamne ce bine mirosi...ca acasa...faci o cafea minunata...si asta trebuie sa se puna, nu?

call me, unfaithfully yours!

from the place where normal things don't happen very often

inca o scuza proasta pentru o noapte nedormita, inca o zi fericita pentru mama natura, inca un vers, inca un rand....inca un gand...si toate se materializeaza...multumiri divinitatii pentru tastatura, altfel cu scrisul meu infect n-ar fi ramas in urma decat niste hieroglife indescifrabile....my never to be fixed ravesburger puzzle! dar spre deosebire de situatia comuna viata poate fi uneori dreapta...plecand de la premisa ca se intoarce roata...sau nu stiu...pur si simplu ca primesti exact cat dai....dar promit sa nu ma apuc de actiuni caritabile doar sa ma iert pentru o gandire larga si pentru un exces logoreic de invidiat! m-a facut mama supersonic!

acceptand faptul ca in continuare unu plus unu egal doi mergem pe ideea ca fericirea se masoara in raze de soare, si dezamagirea se imparte intre cei care la randul lor impart un mijloc de transport in comun inscriptionat ratb intro zi de martie cu douazeci si ceva de grade in conditii de trafic inumane...si ghici ce...sub razele soarelui...deci putem fi pana la urma in acelasi timp fericiti si dezamagiti..sau stiu eu, dezamagit de fericiti sau invers...la naiba! orice e posibil...binecuvantarea numita transport in comun incepe sa-si scoata coltii incinsi in cazanele iadului in timp ce noi, oamenii de rand, ne facem cruci..pe piept...in gura...in minte...doar doar sa vina dezlegarea la aer conditionat si sa treaca o data pastele asta cu ouale lui rosii si alte sacrificii domestice practie si folosite de cand lumea...dar sa-l lasam pe cel care a facut vin din apa si toata aceasta istorie manipulativa....uite un cuvant...nesabuit! genul de cuvant pe care trebuie sa-l repeti de cateva ori pana se prinde interlocutorul la ce te referi, diametral opus cu orice injuratura...si apropo de injuraturi...a observat oare cineva ca indiferent de limba in care esti injurat, desi nu o intelegi...simti acea inversunare...si realizezi ca respectiva persoana te injura? da...da! nimic nu e corect! oh cry me a fuckin river! daca totul era corect in raport cu constiinta mea acum eram undeva departe pe un iaht si prizam cocaina fix dintre cei mai perversi sani sculptati vreodata de aceeasi divinitate care a calcat pe apa undeva acum circa doua mii de ani! si ce dracu se intampla cu sfarsitul asta al lumii? cu acesti fatidic 2012? au ramas mayasii fara pasta la pix cand scriau calendarul? adica...sa fim seriosi...chiar ne dorim sinucideri in masa? oameni buni...renuntati la idee...daca iti infigi cutitul in piept sau glontul in tampla...hai sa va dau o veste buna...nu veti ajunge niste oameni albastrii care se cupleaza cu animale printrun furtun care iese din ceafa...este pur si simplu o imaginatie miraculoasa pe care circa douazecisidoua de milioane de romani regreta ca nu ii apartine lui cristian tudor popescu...dar ce sa stiti voi, ignorantilor?

viata se imparte in doua...asa da..si asa nu! defapt in femei si barbati...defapt in doua picioare! am ajuns deja la 8? ciudat...la mine in bloc nici liftul nu urca asa repede! dar nu face nimic...noua ne place sa existam ca entitati unice in raport cu ego-ul comun...si cu asocierea cu diversi pseudo-revolutionari care continua sa dea peste cap sistemul de valori uman bine cladit iarna in timp ce ursii hiberneaza...si ii transforma pe toti in animale curioase de senzatii noi...si tari! mai ales si neaparat tari! depinde de varsta o senzatie tare poate fi faptul ca te-ai catarat in copac...ca ai dat 250 pe bucuresti constanta intro zi calduroasa de vara...sau pur si simplu faptul ca ai mai trait inca o zi si ca diseara cand te vei culca te vei ruga la dumnezeu sa te ia in somn....aici intervine factorul logic...da? nu si daca te cheama cu a la sfarsit...da! judecati-ma pentru acest misoginism spontan dar pur si simplu n-am putut sa ma abtin!

viata mea e ca un receptor olfactiv atunci cand nasul posesorului este indesat intro frezie! minunat, asa-i? ma multumesc cu ce nu am si aspir la o conditie social intelectuala care imi depaseste arborele genealogic cu cateva sute de ani...gen diferenta dintre cfr si tgv...funny, right? si totusi ce face un adolescent intarziat mai fericit decat o tigara rulata cu bunatati indesata in coltul gurii si aprinsa cu forta si cu fata visurilor in gand simultan cu gandul ca n-o va avea decat in visul premergator terminarii acestui nectar de la zeii neoficiali ai viselor interzise! ah...da! si tata m-a facut tot super-sonic!

pagini

absenta e o chestie relativa, cum si prezenta e la fel de dubioasa! concepte ciudate acestea, mai ales in ziua de azi cand poti calatori on-line mai repede decat poti sa-ti amintesti locurile prin care ai fost....o usa, un castel, un muzeu, o masa, o cafenea cocheta, un semn de circulatie sau un "bun venit" intro limba necunoscuta! ideea data de nemuritorul shakespeare cum ca "a fi sau a nu fi" caracterizeaza acum ceva poate mai absolut(hmm...grad de comparatie?) decat simpla impacare cu gandul ca nimic nu conteaza prin prisma repetarilor consecutiv esuate de a mobiliza niste neuroni ruginiti...cea mai simpla scuza a unui pieton sa treaca strada nu este nici macar destinatia, ci purul hoinar curios de intamplarile de vizavi! dar pana la urma gramatica n-a omorat inca pe nimeni, inca nu exista asasini lingvisti...plus ca laboratorul criminalistic nu poate determina daca mortul a fost victima unui dezacord intre subiect si predicat....si uite asa se nasc vorbele de duh si folosirea abuziva a dezacordurilor pe un ton ironic menit sa jigneasca niste ignoranti! e ca si cum ai scuipa in mare....deja activam pe o plaja mult prea larga sa mai conteze si constiinta nu ne face decat sa visam...sa fim idealisti...ne e prea greu sa acceptam, si totusi in acelasi timp nu ne dam de ales! suna ciudat, stiu....sambata am vorbit 25 de minute fara intrerupere, si asta nu-i nici macar aproape de recordul personal, dar asta nu ma face cu nimic mai deosebit decat un difuzor, macar pe ala poti sa-l inchizi cand te plictisesti....me, i give you no choice!

din spatele lunii!

nu subestima niciodata puterea ignorantei! n-ai de unde sa stii cand vei avea nevoie de ea! nu stii prin ce colturi sumbre ale comportamentului uman te poate impinge viata. in acelasi timp nu te complace in ignoranta! n-ai de unde sa stii cum te calca o masina si te trezesti intro balta de sange cu timp doar sa-ti iei adio de la un strain care te priveste ingrijorat! viata, in primul rand, nu este o scuza, viata e o sansa, o provocare, o minune! nu trebuie sa crezi neaparat ca toate au un rost atata timp cat stii ca ai puterea de a da un rost lucrurilor! e frumos sa crezi! e liber sa vrei! e romantic sa speri! e trist sa plangi! e frumos sa fii multumit! prea multe lucruri din jur ne fac sa uitam cine suntem, care ne e rostul! prea multe prostii ne cer sa fim ceva ce nu suntem! prea multa mass-media ne obliga sa ne creem imagini false si sa veneram niste zei de dincolo de un ecran de sticla dintro cutie! chiar nu mai suport! daca stiu ce vreau? habar nu am! dar macar stiu ce nu vreau si cu siguranta asta e un inceput! mai departe e bine uneori sa te lasi si purtat de val, prea multa seriozitate creeaza riduri si apoi uiti sa mai fii cateodata neserios, asa de dragul copilariei pe care n-ai s-o mai ai niciodata si oricum in ziua de azi nu mai poti fi copil pe langa nimeni, iar revin la superficialitatea cotidiana si ma doare capul! fii tu insuti! te va vrea cineva! nu fi altcineva, o imagine gresita a ceea ce esti tu, pentru ca se vede, defapt toate se vad! in fine...concluziile ma plictisesc! vreau ceva mai serios!