from the place where normal things don't happen very often

cu razele soarelui in ochi pe un scaun incomod cu un spatar imposibil, se stramba de la razele soarelui, isi scutura scrumul din tigara si-mi spune..intrigata: "stii, m-am saturat sa ma simt ca un telefon public, adica, mai bagi o fisa, mai poti sa dai un telefon, ma intelegi?", eu ridic umerii si ii dau de inteles ca poate continua...si o face dar dupa trei cuvinte parca fara sens, isi mai indeasa o data tigara in gura, trage puternic si pana sa expire fumul isi pune un picior peste celalalt, isi pune cotul pe masa si-si sprijina fruntea in palma soptindu-si parca singura printre dinti "ce ma fac"...eu tac in continuare din umbra tocului de la intrare si mai mult ma uit pe geam dupa vrabii, ea vorbeste, ea stie ce. eu ma gandesc la firimituri de paine si la sirop de tuse....si parca-mi vine sa tusesc....si o fac. atunci isi stinge tigara si-si aduce si cealalta palma la frunte. imi vine sa urlu dar nu stiu ce, sau nu vreau! ma seaca muzica de la radio. as vrea sa tin o predica dar parca n-am chef s-o fac pe desteptul si spun doar "trece". las in aer o tensiune apasatoare, dar ea nu vrea sa renunte si-mi raspunde sec: "trece pe dracu!"...nu mai zic nimic, las dimineata sa faca dreptate si sa ma trezeasca din vis....

impulsuri

....dar nu la modul romtelecom...aia sunt plictisitori cu reclamele lor cu familia "nustiucum" si cu telefoanele lor cordless moca! e frumoasa vara...e bestiala, dar cand o privesti din spatele unui geam intro incapere unde functioneaza o unitate ac! altfel vara e un iad....lunga vara fierbinte...cel putin asta am invatat azi...in rest bucurie...cat de multa bucurie...nu stiu..e marti...habar nu am..iubesc senzatiile astea nemotivate...impulsuri:)...sa fie de la muzica...sa fie de la versuri...mai mult e de la ea...but i won't share!!!! unele lucruri le tin pentru mine! am si momente de egoism!

pe mare e liniste, pe styx e plictiseala, cerber latra a paguba in timp ce prometeu isi freaca mainile de fericire si dintrun ranjet priveste in sus si zice "na-ti-o fraiere"...cel putin asa e in lumea mea unde speranta sufla in panzele mele si ma duce departe pe marea asta linistita...debordez de ganduri..sunt ca un lan de grau plin de maci si ma mandresc cu faptul ca impresionez cu prezenta mea si cu faptul ca toti isi imping barba-n piept atunci cand intru intro camera! pornirile astea ego-centriste au si ele o motivatie si poate ca ma iubesc mai mult decat ar trebui....dar acum ceva timp era ceva mai mult de iubit...m-am mai topit eu dar ma iubesc la fel de mult!

puterea...multi o viseaza, multi o doresc, multi au murit pentru ea...multi prosti! take a look around, regele auto-declarat al manelelor porno!!! pai asta e de pus in nomenclator, fix langa sculer-matriter, chiar dupa prajitor de seminte...sunt om, normal ca ma socheaza chestiile astea, ma intriga gandirea altora...mai mult..limitarea lor...dar poate ca sunt prea subiectiv cu ei in raport cu mine..poate e rau sa cer mai mult de la lume...de-asta renunt pas cu pas la pretentiile mele pentru o parte din lumea din jur...just like a king!

misiune

cand te uiti in sus, spre nord...soarele rasare din dreapta, iar cu putina rabdare, pret de vreo 6 ore ajungi sa ai soarele deasupra capului, ca-n picturile lui michelangelo...stii tu...alea de prin roma...totul e amuzant cand il privesti intrun context amuzant si totul e negru daca esti emo sau daca ai ajuns la fudul sacului sau la capatul rabdarii...norocul meu e ca am un sac fara fund plin cu rabdare si nu-mi doresc de fel sa fiu emo, in rest viata e buna...conjugam...persoana intai, persoana a doua....recunosc totusi ca sunt fan declarat al persoanei a doua, ma simt asa, parca spun cuiva care se pierde printre cuvintele mele....lasa-ma sa te duc departe, departe intro lume unde nu exista ura, unde nu exista rautate, unde nu exista griji...nu-i asa departe, cand inchid ochii ajung imediat acolo, e o lume mica unde doua maini ma tin in brate.....nu-mi doresc prea multe, si poate ca asta e problema, cand nu-ti doresti multe motivul este unul singur, cantitatea...o dorinta mare sau mai putine dorinte mai mici....si totusi am suflat in atatea lumanari si am numarat atatea stele...simt ca mai am putin si ajung la cifra magica! you just gotta have faith!

din spatele lunii!

nu subestima niciodata puterea ignorantei! n-ai de unde sa stii cand vei avea nevoie de ea! nu stii prin ce colturi sumbre ale comportamentului uman te poate impinge viata. in acelasi timp nu te complace in ignoranta! n-ai de unde sa stii cum te calca o masina si te trezesti intro balta de sange cu timp doar sa-ti iei adio de la un strain care te priveste ingrijorat! viata, in primul rand, nu este o scuza, viata e o sansa, o provocare, o minune! nu trebuie sa crezi neaparat ca toate au un rost atata timp cat stii ca ai puterea de a da un rost lucrurilor! e frumos sa crezi! e liber sa vrei! e romantic sa speri! e trist sa plangi! e frumos sa fii multumit! prea multe lucruri din jur ne fac sa uitam cine suntem, care ne e rostul! prea multe prostii ne cer sa fim ceva ce nu suntem! prea multa mass-media ne obliga sa ne creem imagini false si sa veneram niste zei de dincolo de un ecran de sticla dintro cutie! chiar nu mai suport! daca stiu ce vreau? habar nu am! dar macar stiu ce nu vreau si cu siguranta asta e un inceput! mai departe e bine uneori sa te lasi si purtat de val, prea multa seriozitate creeaza riduri si apoi uiti sa mai fii cateodata neserios, asa de dragul copilariei pe care n-ai s-o mai ai niciodata si oricum in ziua de azi nu mai poti fi copil pe langa nimeni, iar revin la superficialitatea cotidiana si ma doare capul! fii tu insuti! te va vrea cineva! nu fi altcineva, o imagine gresita a ceea ce esti tu, pentru ca se vede, defapt toate se vad! in fine...concluziile ma plictisesc! vreau ceva mai serios!

jos regimul!

in fond totul e important si in acelasi timp nimic nu conteaza, dispozitia de a te posta interesat cu privire la spinii din talpile altora este influentata direct de interesul parsiv din mintile bolnave ale incuiatilor din jurul unei pungi de seminte! dar analize de genul asta deja ne plictisesc, poate ceva mai tare decat stirile de pe la televizor si ne provoaca asa mult dezgust incat unii prefera sa citeasca diverse publicatii mondene, n-am sa ma declar anti libertatea sau can can! nu! ideea e ca incet dar sigur ne pierdem identitatea, personalitatea si existenta, curand vom fi asezati pe niste benzi rulante si vom arata ca intrun clip din emisiunea cum se fabrica de pe discovery! noroc ca mai exista unii pe care nu i-a prins matrita societatii, care mai stiu sa citeasca o carte, care mai stiu sa asculte o muzica si care inca n-au uitat de teatre! multi interpreteaza ca adevarata distractie e unde merge toata lumea, dar nu realizeaza ca din situatia complexa provocata nu lipseste decat ciobanul, ca oile sunt toate prezente!

ironia fina este imbunatatirea mea ca si fire, este poate unul din putinele lucruri care au avut un ritm constant in dezvoltare! este o arma, este o pasiune, este un mod de viata! cand esti calm vezi toate din jur si le intelegi cu o usurinta debordanta pe cand odata cu agitatia incep balbaielile!

pacat ca nu suntem un popor care sa scoata ceva bun in momentele in care suntem limitati! altii au facut minuni in situatii de genul asta, negrii in state erau vanduti ca sclavi si din gurile lor a iesit muzica, geniala muzica! romanii din republica socialista din romania erau asezati la cozi pentru carne si hartie igienica si de dupa revolutie avem o problema pentru ca toti oamenii cauta cozi la care sa se aseze, si se pierd pentru ca nu le gasesc. acelasi lucru s-ar intampla daca am lasa un animal din salbaticie in oras, printre oameni, masini, asfalt si multe gunoaie, ca-n bucuresti. evident ca animalul ala s-ar panica, n-ar sti pe unde e, ar da din colt in colt pana s-ar opri in prima bara a unui taximetrist, si el tot din bucuresti, care este convins ca o data cu licenta de taximetrist a primit si strazile din bucuresti numai si numai pentru el! si uite asa nici nu lamurim prima problema ca ne impiedicam de urmatoarea! intradevar viata e o curva, fara doar si poate, dar daca-i dai ce vrea cu siguranta vei fi si tu satisfacut! in rest parca ma simt ca-n alice in tara minunilor, sperietori de ciori, oameni de tinichea si lei fricosi....noroc cu poteca aia aurita!

e altceva?

nu-mi plac oamenii care nu traiesc clipa...care oricum traiesc intro negare constanta...care stiu sa spuna doar ca e prea frumos sa fie adevarat...care privesc consecintele ca pe limitarea oricarui drum visat...care spun ca mai bine sa nu stii decat sa pierzi...ei bine...oameni buni..aflati ca viata iti mai da si sanse sa fii fericit...dar multi pierd ca prefera sa se straanguleze cu o cravata si sa se multumeasca cu o ora pauza de masa, eventual si un concediu undeva in turcia sau pe unde dracu se mai duce toata lumea in vara respectiva...pentru ca asta e ideea..suntem atat de limitati incat ne mutam toti intrun singur loc...anul asta mergem la nustiu ce turci, maine la bulgari...la naiba...suntem o mare turma, asta suntem!!!! o sa votam cu totii...dupa care o sa ne plangem cu totii!! dar vom muri fericiti ca intre 12.30 si 13.30 eram liberi sa mergem undeva sa ne luam un sandvis cu sunca.....

din ganduri

o stare de spirit...un vis...o dorinta..o rugaciune..o intrebare...o realizare...contemplare!


si asa incep toate, si intrun final se termina...o luam de la capat cu mai mult aer in piept..cu o speranta in plus...poate n-am timp de prea multe planuri si in niciun caz de prea multe reactii...fie iau totul din zbor, fie trec pe langa prea multe...inventarul? poate il fac in clipele alea cand o sa vina momentul plecarii...si totusi ideea de baza pleaca de undeva de la schimbare...oare ce-o sa se-ntample..unde merg toate...adaptarea e un pic neclara, vointa in schimb compenseaza, sa fie oare emotiile de la inceput sau pur si simplu nestiinta. noaptea deja e mai lunga, deja e mai frig...intrebari apar, intrebari exista....dileme, nu mai zic! gandurile astea se amesteca..un aliaj profund de singuratate...cine ma intelege?


de cand ma stiu am avut probleme...mai mari, mai mici...n-am stiut cum sa le rezolv dar am trecut peste ele...poate de-aia ma simt neinteles, poate undeva exista o planeta numai a mea...sper sa o descopar...multe-mi sunt grijile si am impresia ca indiferenta mea intro zi o sa ma omoare...astept cu infrigurare si teama ziua judecatii...