ganduri

deprimat? niciodata! self destructive? always! de ce? nimeni n-a stiut sa-mi explice asta niciodata...poate asa sunt in esenta, dezamagit de lume si de sperante si poate agatat intotdeauna de asteptarile altora si totusi...cand nimeni nu se asteapta la nimic motivatia mea cade in latura opusa si nu ies cu zilele din casa pentru ca aerul rece ma face sa nu vreau sa exist, dar mintea mea optimista ma impinge pe usa orice s-ar intampla...n-am rabdare de consecinte si oricum mai e mult pana se trage linia...momentan simt ca nu mai suport pastilele si constat uimit cat de mult ma obosesc niste buline albaste in combinatie cu altele galbene...vreau doar sa-mi spuna cineva ca totul o sa fie bine...si sa fie!

timp

intrebari...dileme...chin...iar intrebari..nesiguranta...emotii...viata! what more can i wish for? STIU! si totusi, pot? am? asta nu mai stiu...parca prea multe sperante indesate intro sticla pe care refluxul o tine la mal si oricum plaja e pustie! e cineva acolo? am dorinte egoiste, dar e momentul pentru asta...cine s-o faca in locul meu? cine sa ceara pentru mine? nu cred in impresari, nu in situatia mea...sunt, am fost si voi fi propriul meu manager, eu o fac pentru mine, un agent o face pentru comision....urasc comisioanele! vreau lucruri lumesti, normale....si parca cer imposibilul....nu cer pace pe pamant, e treaba lor pentru ce se cearta, vreau pace pentru mine...nu mai vreau ganduri rele, nu mai vreau sa stau pe ace cu gandul ca maine se intampla ceva rau...nu e vorba de trait clipa aici...departe de mine acum dorinta asta...am o viziune mai complexa azi...vreau sa zic ca am o viata...nu parti sau momente...ce se intapla cu mine? nimeni nu stie...si ma doare ca n-am unde sa ma duc si sa zic "asta nu e bine!", sa cer un sfat...sa impartasesc o realizare, sa ma bucur de un succes, sa dezvolt o revelatie...sa traiesc! uneori ma simt ca cea mai stricata leguma de pe raft, si ca intro zi o sa fiu dat de pomana cuiva care oricum face mancare si n-am sa dau niciun gust acelei portii...nu stiu...parca mi-am prins soarta si am batut cuie peste tot prin ea..si acum zace fara vlaga, suspendata undeva intrun copac in arsita soarelui! sa-mi fi facut eu asta? fuck it, gandesc prea mult...numai de bine...

in spatiu, pe steluta mea....

e greu sa te hotarasti cand nu stii ce sa alegi...asta e clar, poate e cunoscut de cand lumea, dar e universal valabil faptul ca nu totdeauna suntem destul de cerebrali sa stim ce sa alegem...si uite asa, iti pui parasuta in spate si sari in gol! ce daca n-ai mai sarit pana acum, de ajuns tot ajungi jos intrun fel....cu o experienta de viata sau cu ultima experienta de viata, sadic, nu? am sa fiu binedispus cand viata o sa-mi toarne vodca, nu cand ma lasa pe mine sa mi-o torn singur! agonie, drama, vertij, inapetenta, insomnie, inconstienta, individualitate, relaxare, speranta si dezamagire....atributele acestei dimineti! azi n-avem impacare, e vineri...e zi de post...unele persoane nu mananca nici un fel de carne azi...dar nu stau sa dezbat ideologiile clerului...nu-s asa open minded....defapt sunt...sau nu? damn..tre sa ma gandesc la asta! mi-e frig...stau in 3 metri patrati cu aerul conditionat pornit...nu e decat 9 dimineata, nici eu nu ma mai inteleg....fumez prea mult de vreo 16 ore si ma bucur ca n-am un pistol...as impusca niste persoane in momentul asta...but fuck it, life is what you make it! what i make of it! now i'm just dealing with the consequences....

ping

ce ma intriga cel mai mult? uneori libertatea cu care oamenii nu realizeaza, nu stiu sau nu inteleg ce fac, sau poate pur si simplu nu constientizeaza implicatiile cuvintelor pe care le rostesc! dar e greu sa fii coerent si sa spui ca faci ce faci cand faci sau apoi, sa nu mai evidentiezi un lucru pe care nu-l faci! e normal sa nu faci chestia aia, absurd era daca o faceai! poate sunt mult prea evaziv, sau fie, neclar! nici nu vreau sa fiu altfel pentru ca nu-mi sta-n fire sa nominalizez, poate doar daca am sa ajung in vreo comisie sau in vreun juriu...dar pana atunci mai sunt kilometrii de mers si incaltari de uzat pe acesti kilometrii! dilema-mi ramane in intrebarea daca se mai poate face ceva sau asemenea sentimente precum cele de mai sus pur si simplu imi permit sa le asociez cu o prostie si cu o lipsa de viziune, sau mai pe scurt persoanele respective chiar sunt incuiate? si e greu sa incerci sa introduci conceptul de logica in asemenea minti care ani buni au refuzat sa o accepte ca si notiune. si-mi mai e greu sa ma abtin pur si simplu sa izbucnesc intro avalansa de jigniri cum mi-ar sta in fire s-o fac dar ma imbunez cu gandul ca prostul te bate cu experienta la nivelul sau deci prefer demn sa-mi indur conditia!

sorrow

cand a fost vreodata viata dreapta? bine.....nu neaparat cu mine...cu evreii, cu rusii, cu ceausescu, cu haldan, cu pietonii? n-am timp nici de noduri in gat, n-am timp de nimic..nici macar de mine...respir prea repede si nu stau deloc pe loc, visez prea mult si ma impac prea greu, dar la sfarsitul zilei nimeni nu stie ce-i in inima mea, sau care-mi sunt gandurile...ma simt uneori ca un cal de povara, alte ori ca o povara...la sfarsitul zilei raman niste randuri care nasc dileme in ochii altora....pana la urma cui ii pasa de cei din jur cand se au pe ei in grija si evident sunt prioritari...nu mai exista scuze...nu mai sunt cortine trase...totul e pe fata acum si doare cand esti undeva la marginea discutiei si auzi ce nu iti era destinat desi esti subiectul principal...e greu sa vrei sa admiri pe cineva si in acelasi timp sa fugi cat mai departe pentru ca niciodata n-ai putea sa fii ce oricum acel cineva nu stie cum te vrea...e greu sa n-ai la ce sa spui "acasa" si mai greu e sa fii singur si sa nu-ti stie nimeni drumul si gandurile...si nu incerca sa ma intelegi, pur si simplu ai sa te pierzi in mine...e prea mult si inca nu s-a inventat experienta si intelegerea necesara...planeta mea inca nu s-a descoperit...pur si simplu, coincidenta...am aterizat dupa ce a bubuit reactorul ala de la cernobal, si habar nu am ce zace in mine, pe langa dezamagiri, incredere si multa vointa! de cate ori zic ca-mi gasesc motivul de atatea ori ajung singur...sa fie oare prea devreme sa ma gandesc ca asa o sa fie tot timpul?

printre randuri

spunem ca suntem calculati, nu? adica stim la ce sa ne asteptam mai de fiecare data, dar ce facem cand, pe neasteptate, ne trezim ca nimic nu mai e cum calculasem! concluzia ar fi una simpla? e greu s-o luam de la capat? te saturi vreodata de asta? devine plictisitor? nu mai stiu raspunsul corect pentru ca am inceput de la zero de prea multe ori si din prea multe motive sa-mi mai pese!

am ales sa nu-mi mai fac planuri, sa iau totul in momentul in care vine, poate ca mi-e frica de dezamagiri sau pur si simplu prefer sa nu mai am asteptari, nu e o plafonare, pur si simplu sunt confirmari ale unor fapte neintamplate! poate ca nu dramatizez destul, poate ar trebui sa port colanti si sa tin un craniu in mana! nu mai stiu, tot ce stiu e ca daca nu ai pretentii n-ai dezamagiri...deci o mana spala pe alta!

in pas de defilare

ne place constanta sau ne place consecventa..sau pur si simplu ne place sa pedalam aiurea? evident ca toata lumea se trezeste dimineata si spune "azi o sa schimb lumea", si tragic e faptul ca se urca in autobuz la munca..unde trebuie sa suporti discutiile fratiei usturoiului care isi unelteste planurile exact in nasul meu...acum n-am sa fac o discutie din dezavantajele transportului in comun pentru ca toata lumea se confrunta cu asa ceva..experientele sunt nenumarate..si oricate abonamente ratb mi-as face..din pacate calitatea serviciilor oferite tot aceeasi va ramane pentru ca nimeni nu le cumpara alora pasta de dinti si periuta...si o rezolvam mai usor..dar cine a zis ca viata e usoara..ii vad dimineata cum merg pe strada..de parca au pietre legate de picioare..si cand urca in masini se apleaca sa isi ridice pietrele..satui te tarat piatra pe asfalt...nimeni nu mai stie sa zambeasca..si totul e frustrant..si negru..nu imi place tristetea de pe strada..

to forever

in nici un caz o dimineata de instructie...si nici decum ceva gandit dinainte...asa mi-as putea caracteriza dispozitia momentan...nu ma supara nimeni si cu siguranta supar pe toata lumea! de ce? pai pur si simplu indiferenta asta cool in care traiesc si care ma face sa fiu ala peste care soarele straluceste ceva mai tare..pentru faptul ca nu gasesc suferinta in dramele altora si nu imi curg ochii dupa aventurile familiei ciumac...sunt cateva luni de cand n-am mai deschis televizorul..si m-am obisnuit sa il ignor....recunosc ca ma bucur cand aud si prin alte parti chestia asta...si am realizat cu o deosebita placere ca cel mai bine e sa nu cunosti ce te face ferict..sa fii un pic orb...viata e mai fun cand bajbai prin ea...

calm sau implinit?

ma rog....nu fac o drama din mine....dar vorbesc dupa un joint, o sticla de whisky, 3 shoturi numarate de tequilla si vodca si vin fara numar...asadar poate nu totul va face sens dar eu tot raman cu placerea de a-mi etala maiestria in cuvinte prin aceste randuri.....ce pot spune..am realizat multe seara aceasta...si le-am dat multora peste nas....bucurie mare!!!! sunt cel mai smecher...sa moara lumea de oftica si dusmanii me sa se taie pe burta...doamne fereste...ca ma ustura buzele mai rau ca o iritatie de la urzici...asta e..o sa imi treaca..dar pur si simplu nu imi pot inchipui cum e normal sa nu ai loc in propria acasa...intradevar o mare drama..si cand am batut la usa..toti au fost mirati..gen....tu nu dormi in alta parte?...and i'm like...hellooooooo...i live here...si totusi inca nu am ajuns la capatul rabdarilor...pur si simplu gaseac toata ideea ca pe ceva bun de scris aici...care sa ramana undeva in arhiva vremurilor..si cinestie cine da cu ochii peste ea undeva peste cateva zeci de ani si va spune cu intriga sau pur si simplu cu parere de rau....saracul, chiar nu avea unde sa doarma.....dar destul cu plansul de mila...viata e facuta sa te aventurezi prin ea fara sa te gandesti la consecinte...asta e frumos cand nu esti adult!!!!