liber...

so in the words of marvin gaye.....what's going on? pai....soarele arunca in continuare acele lui incinse si parerile sunt impartite intre mai bine acum decat iarna si mai bine iarna decat acum...fiecare cu ce-l doare...pe mine ma dor mai multe...mi-e dor de cola in cantitati industriale, recunosc ca aproape un pahar luni noaptea a fost senzational, dar cate putina cola o apreciez mai mult! dar imi fac ambitia...rezist...sanatatea prima, este?

another turning point, a fork stuck in the road...time grabs you by the wrist, directs you where to go....so make the best of this test and don't ask why...it's not a question, but a lesson learned in time..

nu vorbesc serios!

moarte cu paracetamol....amarul gust al sfarsitului dupa o supradoza peste care treci repede dar stii ca sfarsitul se apropie si tragi de timp...incet insuficienta renala te distruge...si pui punct! iti iei adio de la vise si sperante, dar gandurile astea le pierzi inca din momentul in care incepi sa inghiti pastilele...e sadic, stiu! dar cam e adevarat...nu..nu ma gandesc la pasul asta, dar mergeam pe strada si ma gandeam la situatie...dramatica alternativa...nu stiu..nu-mi mai sta mintea la nimic....pauza!

azi!

i ain't got shit good to say....so here's silence...

from the place where normal things don't happen very often

si cum sa incepi cand nu stii de unde sa incepi? unde mai sunt scuzele acum? ce se intampla cu mine? la dracu cu intrebarile astea...ma impiedic de atatea ghemuri incurcate si mor de ciuda ca nu gasesc un capat de ata de la care sa incep sa le descurc, si zic ca-mi merge bine...chiar imi merge bine...dar cand imi merge bine toate se complica...asta-i regula...de ce sa mearga doar bine...de ce sa nu mai fie ceva in plus, o piedica....sau ceva care sa complice sau sa strice totul...si ca orice om normal, ma sperie necunoscutul...si cu cat ma afund mai mult in el cu atat sunt mai speriat...grea viata asta de artist...ma face uneori sa-mi doresc sa fiu o fantoma si sa bantui aiurea...fara nevoi si fara vreo placere prea mare pentru lumina zilei sau pentru socializare...vesnic treaz...vesnic impacat cu situatia proprie...vreau liniste, vreau siguranta...la naiba, vreau fericire...zic si eu ca merit la cate am indurat si la cate sunt inca dispus sa indur...n-am sa ma impac niciodata cu ideea ca asa-i viata..nu exista...nu in mintea mea...si destul cu lucrurile care ma sacaie...poate am sa le impac, poate nu...nu exista formule magice...ci doar sanse in viata de care fie profiti sau nu..lasa-ti constiinta sa se impace cu ideea ca ar fi putut sa fie altfel...just live!

gand

visez, visez prea mult....si e normal sa fac asta, ciudat e ca de multe ori n-o fac in somn...visez cu ochii deschisi si imi place sa fac diverse scenarii fericite...azi sunt pe un drum lung intro masina exclusivista, ieri am fost pe o plaja cu un cocktail si cu castile in urechi, maine poate o sa fiu pe alta plaja asteptand rasaritul in bratele ei...cine stie...nu-mi aleg visele astea dar le desenez foarte fericit intro incercare mai mult sau mai putin disperata de a compensa uneori fie niste interpretari gresite fie niste zile nereusite...dar e greu sa multumesti pe toata lumea, cateodata gresesti in fata unora sa poti fi acolo pentru altii...deci ying si yang chiar exista...lumea e cladita pe decizii fie ele gresite sau bune...si pesimismul n-a fost niciodata pasiunea mea...

nu stiu...

plictiseala apare cand nu mai stii ce sa alegi, cand nu mai stii daca sa fie cap sau sa fie pajura si ai renuntat sa speri ca va cadea pe muchie. plictiseala apre cand dispar desenele de pe tavan, cand se opreste muzica, cand nu mai zboara pasarile si cand nu mai canta greierii! si totusi ce se intampla pana apare plictiseala? inca nu m-am lamurit, nu de altceva dar tavanul se umple de desene si n-am mai dat cu banul de ceva timp! motivatiile se schimba si asta nu-i neaparat un lucru rau, din contra...stimuleaza...ce te face sa-ti imaginezi? ce provoaca visele? de ce visam? si de ce cand suntem obositi vorbim in somn? unele persoane sunt mai sincere in somn...

si cel mai important...de ce ne place sa complicam niste lucruri simple? de ce ne trezim ca suntem mintiti? de ce ne dau altii liber sa visam lucruri frumoase doar sa poata sa ne taie craca de sub picior? sunt oameni care au o pasiune pentru asa ceva? si totusi ce merita oamenii astia? ce fel de test mai e si asta? si cine ne supune la el? exista totusi o vointa mai mare decat a noastra care ne controleaza din umbra prin niste ate invizibile? si daca da...de ce avem pauzele astea de gandire ca cea pe care o am acum, in loc sa fiu pus bine in cutie sa nu deranjez pe nimeni? e clar...viata e o lunga insiruire de probleme si de rezolvari ale acelor probleme...and then you die!

de dimineata!

duminica dupamiaza....cola...fhm...niste floricele si o guma de mestecat care-mi minte limba ca ar mai avea vre-un gust, ignor somnul se poate spune...galagie si liniste in acelasi timp...nu stam sa evisceram ideea! afara totul ramane gri si un gand inecat in realitate cum ca nici anul asta zapada nu ne bucura! o zi ca oricare alta, doar ca nu toata lumea se duce azi la munca...am impresia ca ma tot striga constiinta...o sa se plitiseasca sau o sa raguseasca...e treaba ei...m-as separa de ea cateva zile, nu de altceva dar m-a umplut de fire albe la o varsta la care n-ar trebui sa existe decat de pe la l'oreal sau wella! imi place ideea cum ca totul e posibil, asa-mi cresc asteptarile, acum o piedica in plus...cine le mai simte...am genunchere...sunt prevazator...oare maturitatea o atingem cand nu ne mai satisface alcoolul? sau aia e senilitate? nu stiu...imi trebuie inca o dezbatere cu mine, dar mi-am trimis constiinta in concediu fara plata, ca doar e la moda! renunt pentru moment la ideea ca soarele-i pe cer..nu de altceva dar nu-l vad de nori...in rest toate bune, cred! daca dau cu banul chiar si pe muchie alegerea e buna, doar ca e ca atunci cand esti la mec si nu stii ce inghetata sa-ti iei pentru ca toate sunt bune! apropo de inghetata la mec...n-am mai mancat una de ceva timp...ia sa ma duc...cu ocazia asta vad si luminitele din centru...ma gandesc ca ar fi mai interesant la anul in loc de beculetele plictisitoare de anul trecut sa ne puna domnul primar asa..din 5 in 5 metri de la piata unirii pana la piata victoriei niste domnisoare, fotomodele de preferinta...toate cu numele luminita! evident imbracate cat permite vremea de sumar...eventual niste craciunite mai hardcore asa...cred cu tarie ca ar fi mult mai apreciate! fie! las de la mine...pot sa le puna..stiu eu..cate un beculet pe caciula de craciunita..sau in loc de o codita cum au iepurasii playboy...si evident e realizabil si sunt sigur, absolut sigur ca mult mai multa lume va spune "ai vazut luminitele din centru anul asta? sunt super tari!"...dar ce sa facem...nimeni n-a facut politica cu fese si sani..si nimeni nu va miza pe asta..nu suntem un popor de obsedati sexuali, din fericire, iar pentru nisa asta deosebita, slava domnului internetul este o binecuvantare aleasa!

azi ne mai pun astia inca o data sa iesim din case...sa ne ducem prin scoli..nu cumva sa uitam cum arata desi ne-am bucurat ca am iesit din ele...nu tot timpul bucuria revenirii in institutiile care ne-au dat o optiune in viata este reala...mai ales cand stai pe la cozi, dar daca trebuie trebuie, pentru simplul fapt ca ne sintetizam motivul de a deschide gura peste ceva timp si pentru a ne putea asuma greseala, judecata gresita sau putem da vina pe ceilalti pentru gresala sau judecata lor gresita! bine ca la metro e deschis non-stop! sau nu mai e?

ocazie speciala

exasperant...o notiune foarte conturata in tabloul zilei de azi, vopsit cu gri, mov, alb, negru, albastru si un pic de portocaliu, drumuri cu una pana la trei benzi, strazi interzise si o baltoaca plina de noroi si frunze cazute din copaci, un sandvis cu sunca si un pic de soare pe la pranz! ai vazut cum e cu poza aia in care crezi ca ai iesit super bine? te mandresti cu ea si de fiecare data cand cunosti pe cineva nou prima poza pe care o trimiti e tocmai aia doar de dragul sentimentului pe care il ai si speri la acelasi feedback si din partea celuilalt? culmea e ca orice raspuns vine inapoi dezamagitor pentru tine..pentru ca nimeni nu te vede atat de sus cat te vezi tu? ei bine...daca ai trecut prin asta, atunci, concluzia e simpla...trebuie sa dispari! recomand un lac adanc si o imbratisare calda a unui obiect cat se poate de adanc! viata nu e pentru oricine, unii o merita, altii lupta pentru ea in timp ce unii pur si simplu o au..si ce fac pentru ea? pai mai nimic concret..o trec precum bacul peste dunare, dau ture dintrun capat in celalalt si pana la urma in timp ce se scufunda realizeaza ca viata lor a parcurs inainte si inapoi 2 puncte distincte. impacare sau ce? variantele sunt limitate si timpul devine din ce in ce mai scurt!

mare zi pentru mintile luminate, prima zi din iarna calendaristica, prima zi din ultima luna din an, inca un an de protv, inca un an de romania dar cel mai important, inca un motiv de petrecere, pentru ca fada mandrie de a fi roman s-a pierdut undeva intre ignoranta, nevoia de atentie, saracia auto acceptata, acest virus necesar care se cheama internet si rusinea fata de strainii din vest care ne privesc ca pe niste capuse! dar astea sunt doar frustrari si concluzii pentru ca multi deja am dezvoltat o indiferenta ancestrala pentru baciul muntean si pataniile sale, iar despre istorie nu stim nici macar persoanele de pe banii pe care ii cheltuim si tot ce putem spune despre aceasta(istoria) este ca pe vremea comunistilor era nasol, ca viata era grea si ca(cel putin eu stiu din auzite asta) se statea la coada pentu orice! dar acum odata cu rasaritul vremurilor bune, vine si salvarea, inca neelucidata in 2009, daca vine de la rosu sau daca vine de la portocaliu, totusi e frumos sa ne amintim o data pe an ca s-a intamplat ceva in tara asta si ca avem o istorie interesanta. cu siguranta pentru multi 1 decembrie 1918 este doar un bulevard prin balta alba, dar aici ne intalnim cu o lupta crancena intre dezinteres si motivatie! mai important ramane faptul ca, si multa lume nu are curajul sa recunoasca, exista un exces de zel pentru nimic, pentru ca evolutia specie se axeaza mai mult pe ce este decat pe ce a fost si oricum nimic nu se face cu o stransa legatura cu ce s-a facut? demoralizant sau debusolant?

din lumea celor necuvantatoare: moartea caprioarei

la umbra unui fir de iarba 2 furnici impart un bob de mac.....undeva in largul ocenului atlantic un casalot saliveaza in jurul unei balene care inoata unduitor...in pacarea de la mcdrive-ul din jungla leul sta tolanit pe spate dupa ce s-a luptat cu un meniu big-tasty in timp ce o antilopa isi termina salata de cruditati...in partea cealalta a junglei o maimuta viseaza la shake-ul de banane care odata era oferit de cei de la mec, si ca razbunare bea un pepsi twist la kfc....intrun acvariu destul de mic un peste sanitar mananca....pe faleza din constanta un pescarus cotrobaie tacticos prin nisip in timp ce un stol de cocori isi urmeaza destinatia sudica...un castor oarecare isi construieste barajul iar o randunica zgribulita isi ajusteaza cuibul pentru iarna grea ce se anunta...elefantii..ei bine elefantii merg agale mancand absolut tot ce le trece prin cale...un leopard plescaie satisfacut..saracul bizon...undeva intro curte la tara 4 purcei deranjeaza zgomotos discutia unu cal cu o vaca in timp ce niste gaste beau apa insetate...e joi dimineata si o musca bazaie...sacaitor! pe malui unui lac o rama se trezeste infipta intrun ac...ce cruda tortura pentru a ajunge la un peste! la televizor un golden retreiver induioseaza privirile audientei...la radio romania actualitati se anunta cursul dunarii! leka noshti detza!!!!

explicatie

seara....se face un pic mai frig...suntem un pic mai realisti...acum, absurd ar fi sa ne imaginam un miriapod dependent de heroina....ciudat nu....e tocmai o imagine incurcata dar cu siguranta ridica multe semne de intrebare! dilema...ce ne-a facut sa progresam...dilema....ce ne-a facut sa ne-ntrebam...sa elucidam mistere...sa invingem mari si aparente...suntem o specie de provocati si de provocatori...de instigati dar si de instigatori, de asemenea de manipulati si manipulatori...toti suntem in anumite momente intro parte sau alta a baricadei...pe un front sau pe celalalt....life is all about takin sides, and chances.....cine intelege cat mai repede ca, totusi, dupa riscuri se gasesti fie satisfactii fie lectii invatate...intelege ca de pierdut se pierd prea putine...si toate materiale...care vin inapoi...daca ne pierdem zambetul...castigam riduri? merita pretul asta?

maybe

dar de ce sa-mi smulg eu parul din cap, cand pot sa fiu calm si indiferent...nu? bine...indiferenta asta...chiar streseaza uneori, dar ne acceptam si calitatile si defectele, totusi cand iti cumperi dacie zici mersi ca ai cu ce sa mergi desi e o dacie...it'll get you there! ce atatea figuri?????? backbeat, apa rece, o urma de soare, sezlong, plictiseala, cola, gazon artificial, apa, fotbal si la 2 noaptea treaz peste tastatura...si asa s-a dus si ziua de 21 iunie...putin a fost, mult a trecut! si totusi ceva lipseste din peisaj, probabil pictorul s-a sinucis inainte sa termine capodopera vietii mele si uite asa am ramas cu goluri in jur, dar na! life is what you make it? deci arta poate fi un moft! mai aud si o salvare pe geam, nu e a mea, 112 nu merge in directia mea, am alte rute! planuri noi asteapta confirmare, un pic de curaj, cineva cu o mana care sa impinga situatia spre motive mai interesante! ce pot sa zic...n-am plecat!

sters

rece....tare rece, si parca asa...fara culoare...nu, nu e vremea de afara, e cea din mine...totul mi-e indiferent, nu conteaza, fie bine, fie rau....important e ca a trecut sau ca nu mai are mult! e nepasare sau resemnare? confuzia asta cu care nu-mi inteleg gandurile nu ajuta mai deloc...am o singura alinare dar si aia ma trimite la sinucidere...nimic bun so far!

gheata pe care calc hotarat pare sa ma tina..inca...deci riscul n-ar fi atat de mare...totusi nu-i sanatos sa joci la doua capete....


the end!

bitter

prea multe ganduri in capul meu...si totusi daca ar exista atatea variante incat sa spun ca e complicat! poate e prea simplu si ma astept la incurcaturi...vreau, uneori, sa pot spune ca nu mai inteleg, dar iar o iau de la capat...sunt invadat de chestii care nu sunt ale mele, spun "imi pasa" de mult prea multe ori cu mult prea multe motive...ciudat! desi e dimineata ma simt ca-n mijlocul zilei, as putea zice ca am pierdut notiunea timpului pentru ca sunt uimit de fiecare data cand ma uit la ceas...si de aici nu mai stiu...ma dau batut, sau asa ceva! in momentul asta am niste asteptari nu tocmai potrivite...se face prea dimineata!!!


And high up above or down below/ when you're too in love to let it go/ but if you never try you'll never know/ just what you're worth!

asteptare

nimic nu s-a schimbat...si au trecut atatia ani de cand am plans prima data acolo...aceleasi pietre...aceeasi ploaie de fiecare data, aceeasi priveliste...parca acolo e acasa...acolo ma inteleg...acolo ma plac, acolo visam frumos, acolo mi-am pus dorinte, acolo mi-am indeplinit dorinte....fiorii locului ma bantuie constant...si totusi nu l-am mai vizitat de ceva timp...poate sunt fiul ratacitor, sau poate, pe moment, interesul pentru marginea aia de lac a disparut, pierdut intre alte vise cu sorti mai mari de reusita sau mai importante...sau poate mai necesare(exista mai necesar?....superlativ?)....indiferent, uneori imi aduc aminte de acest prieten bun care, ciudat, nu mi-a vorbit niciodata, nici de bine nici de rau, m-a lasat pe mine sa vorbesc si m-a ascultat, nu mi-a dat dreptate, m-a facut sa inteleg...amintiri placute:) silence is a virtue!

sete de viata

si chiar daca m-as crede in stare sa fac tot ce-mi propun, mi-as propune mai multe...deci inca un drum fara sfarsit...nimic nu-i mai pur decat visul si nimic nu-i mai frumos decat momentul in care il realizezi...nu-mi doresc multe...perfectiunea, zic eu, nu e o pretentie atat de ridicata...evident pretentie pe care o am la mine(doamne nu ma mai suport...cica) si tot asa...putin cate putin incepe aventura...i'm only gonna stay true to myself...si-am sa fac ce-mi place si ce-m doresc cu orice risc...nepasarea ca si virtute se aplica aici...dar vine si ziua in care se trage linie...sa speram ca am sa fiu departe, in concediu medical!

from the zone where normal things don't happen very often

fuck it..s-o facem si p'asta...nu se mai poate...ne umplem de oameni care urasc oamenii..adica..cum poti sa spui ca iubesti ceva..cand defapt urasti mai tot ce presupune acel ceva..si nu faci un secret din chestia asta? si e normal sa-ti aduni frustrarile cand vezi ca se intampla toate astea..cine se mai scuza in momentul in care deja sufera consecintele integritatii sale...sa-i zicem ciobite..si ce daca ei nu sunt ca tine...mai bine spune bine ca nu esti tu ca ei....si nu te cobora la nivelul lor...nu te limita de pomana...pentru ca numai tu ai de pierdut...gata...fara scuze..nimic nu se mai poate schimba...sa radem..nu?

to all new arrivals

cum ne dam seama de noi...cand e recunoscut ca nici vocea nu ne-o auzim? e amuzant rau! imi place numai gandul ca din exterior...parem niste straini..oricat de bine ne-am cunoaste...trecem la categoria paradox...nimic nu e normal..si totusi toate se completeaza....as putea sa denumesc postul asta...strainul din mine...dar la fel de bine as putea sa nu o fac...si sa dau vina pe el...dedublare de personalitate? nici macar...adica prea putin logic sa fie asa ceva..pentru ca suntem straini dar ne cunoastem..sau am zis ca nu ne cunoastem? pai da..ca suntem straini..la naiba!!! ideea e ca m-am vazut la televizor si m-am intrebat instant "asta sunt eu?"...a fost ciudat..si m-au trecut fiori...

cum sa supravietuiesti in bucurestiul zilelor noastre

am visat frumos...si am gasit solutia...nu e foarte complicata...e la indemana oricui..si cu siguranta este deja o metoda aplicata....in orasul nostru care usor dar sigur este invadat de hyper-market-uri...cel mai usor e sa profiti la maxim de conceptul de autoservire...care pentru poporul roman, deabia iesit din pesterile intunecate ale comunismului a fost un fel de prima-zi-dupa-post.....unde totul e posibil si orice e permis....e drept ca avem recordul mondial la suta de grame de muschi tiganesc viteza..sau la procentul de sticle goale/desfacute de pe raft...as sfatui pe cei in masura sa faca totusi ceva...sa dea monstre gratuite cu orice...gen o felie de paine, un patratel de cascaval...orice numai sa nu fim invadati de lacomie si sa ferim bunurile din rafturi de curiozitatile celor nesiguri de achizitionarea acestora!

browsing

here i go, going down, down, down....my mind is a blank, my head is spinning around and around.....as i go deep into the funnel of love.......it's such a crazy, crazy feeling, i get weak in the knees....my poor old head is a reelin'....as i go deep into the funnel of love....i tried and i tried to run and hide, i even tried to run away, ya just can't run from the funnel of love....it's bound to get ya someday.....

make a wish

du-te si tu sa cumperi doua paini....bine, hai ca ma duc....stai sa-ti dau bani....lasa ca am eu...pai bine, atunci ia-mi si mie un pachet de tigari si o cola!......acum na...how's that fair?...e cunoscuta ideea asta...dar n-am sa stau prea mult sa o descriu sau sa o deslusesc...e o noapte de duminica sa zic asa...potolita, avand in vedere ca in alte duminici alta era vremea si dispozitia...ma gandesc asa...duminica e o zi...te bucuri ca nu muncesti, deci incerci sa dormi ceva mai mult...si in acelasi timp te culci un pic mai devreme sa fii odihnit pentru luni cand te duci la munca...suntem niste masinarii precise care au in minte un singur lucru...eventual pe eminescu ala de plastic...banii astia ne-au schimbat, defapt ne schimba intruna....incantator! nu e viata asta minunata? nu-i asa ca merita sa-ti petreci luna intre oameni pe care poate nu ii admiri sau nu ii inghiti ca sa poti sa te duci la data scadenta sa lasi bani la banca..sau pe unde mai ai facturi...sincer, tot ce imi doresc de la viata este sa nu ajung sa gandesc ca mai sus...mai bine sa trec direct la stadiul de senil incontinent....