ocazie speciala

exasperant...o notiune foarte conturata in tabloul zilei de azi, vopsit cu gri, mov, alb, negru, albastru si un pic de portocaliu, drumuri cu una pana la trei benzi, strazi interzise si o baltoaca plina de noroi si frunze cazute din copaci, un sandvis cu sunca si un pic de soare pe la pranz! ai vazut cum e cu poza aia in care crezi ca ai iesit super bine? te mandresti cu ea si de fiecare data cand cunosti pe cineva nou prima poza pe care o trimiti e tocmai aia doar de dragul sentimentului pe care il ai si speri la acelasi feedback si din partea celuilalt? culmea e ca orice raspuns vine inapoi dezamagitor pentru tine..pentru ca nimeni nu te vede atat de sus cat te vezi tu? ei bine...daca ai trecut prin asta, atunci, concluzia e simpla...trebuie sa dispari! recomand un lac adanc si o imbratisare calda a unui obiect cat se poate de adanc! viata nu e pentru oricine, unii o merita, altii lupta pentru ea in timp ce unii pur si simplu o au..si ce fac pentru ea? pai mai nimic concret..o trec precum bacul peste dunare, dau ture dintrun capat in celalalt si pana la urma in timp ce se scufunda realizeaza ca viata lor a parcurs inainte si inapoi 2 puncte distincte. impacare sau ce? variantele sunt limitate si timpul devine din ce in ce mai scurt!

mare zi pentru mintile luminate, prima zi din iarna calendaristica, prima zi din ultima luna din an, inca un an de protv, inca un an de romania dar cel mai important, inca un motiv de petrecere, pentru ca fada mandrie de a fi roman s-a pierdut undeva intre ignoranta, nevoia de atentie, saracia auto acceptata, acest virus necesar care se cheama internet si rusinea fata de strainii din vest care ne privesc ca pe niste capuse! dar astea sunt doar frustrari si concluzii pentru ca multi deja am dezvoltat o indiferenta ancestrala pentru baciul muntean si pataniile sale, iar despre istorie nu stim nici macar persoanele de pe banii pe care ii cheltuim si tot ce putem spune despre aceasta(istoria) este ca pe vremea comunistilor era nasol, ca viata era grea si ca(cel putin eu stiu din auzite asta) se statea la coada pentu orice! dar acum odata cu rasaritul vremurilor bune, vine si salvarea, inca neelucidata in 2009, daca vine de la rosu sau daca vine de la portocaliu, totusi e frumos sa ne amintim o data pe an ca s-a intamplat ceva in tara asta si ca avem o istorie interesanta. cu siguranta pentru multi 1 decembrie 1918 este doar un bulevard prin balta alba, dar aici ne intalnim cu o lupta crancena intre dezinteres si motivatie! mai important ramane faptul ca, si multa lume nu are curajul sa recunoasca, exista un exces de zel pentru nimic, pentru ca evolutia specie se axeaza mai mult pe ce este decat pe ce a fost si oricum nimic nu se face cu o stransa legatura cu ce s-a facut? demoralizant sau debusolant?

si ne-am trezit!

cititor de ganduri sau ghicitor de ganduri? anticipatia si multele ei fete! defapt totul tine de interpretare pentru ca daca dai cuiva un pahar cu apa si il accepta desi poate nu avea nevoie sau nu la apa se gandea tu te umplii de multumire pentu ca i-ai venit in intampinare, adevarul este realmente undeva la mijloc, dar carcotind ne permitem orice, mai ales ca putem combina cu ocazia de a arata cu degetul! senzatia autoproclamarii drept fructul de pe craca cea mai inalta se impleteste adeziv cu ignoranta si stanjenirea celor din jur, plus ca daca privesti de prea sus risti sa vezi doar niste puncte care se misca pe ceva colorat cu diverse viteze si in diverse trasee! si contempland, super man nu exista, deci! n-are cine sa te salveze. constiinta drogatului exista dar in general trece nevazuta pentru ca n-are cine sa o asculte! un blues te trimite la un moment fericit langa ea, iar un claxon insistent te trezeste din somn fara nevoia unui dus rece! o floare e un zambet si o mana intinsa un prim semn de armistitiu pe cand un program de la televizor e o zi pierduta! o cruce e un regret si un nod in gat este o privire la acea cruce! o amintire poate fi prima, a doua, a treia sau a patra din povestile lui creanga! iar o distinctie e un motiv de poza langa presedinte! o clipire poate fi o ezitare iar o pauza e binevenita!

lucky

mood shifting...un sport oarecum extrem...cine are inima sa-l incerce...nu tine de vointa proprie, nimeni nu vrea sa fie nebun de buna voie, dar deviem...azi am trecut de la cald la rece si inapoi la cald, de la bucurie la dezamagire...si inapoi sus...de la rasarit de soare la tristete si frig, dupa care am plecat la plaja! in lumea mea masinile circula in ambele sensuri si accidentele inca nu s-au petrecut!

dar in lumea reala idealurile mele se lovesc constant de zidurile care inseamna viata de zi cu zi si de gardurile care sunt provocarile vietii, pentru ca realitatea este cel mai bun calmant al viselor! indiferent de ce planuri ai avea vantul rece al realitatii de aduce imediat cu picioarele pe pamant, si teama asta de racoare i-a facut pe multi dintre noi sa nu mai stie sa spere sa nu mai doreasca sa incerce...pur si simplu sa pluteasca prin viata ca intro instalatie automata de la o fabrica de asamblare! da! tehnologizarea si inaintea ei revolutia industriala ne-a facut sa uitam sa visam! pentru ca literatura nu s-a terminat, muzica nici atat, versuri mai pot exista sute de mii...in schimb exista microsoft, bugatti, hollywood si altele asemenea care au facut uitat idealismul de alta data, au dat peste cap un sistem de valori cu un anumit standard...si uite asa....simplu, diferentele economice creeaza diferente sociale, iar in timp ce intrun loc anume pe pamant sunt persoane care cinstesc exclusivismul in alte locuri oamenii cinstesc un acoperis de bambus intre ei si ploaia necontenita care cade din cer! life's good!

fantastic

cine si cand a convenit ca numaratorile pleaca in sens descrescator, de la cifra mai mare, de obicei zece, la cea mai mica..in general unu, adica inteleg clasamentele, topurile...astea da! avem nevoie de suspansul pe care ni-l ofera, dar revin la dilema de la inceput...si nu stau sa descos acum un sistem de valori, asta ar insemna ca gasesc o explicatie, si literalmente scriu ce gandesc...ceea ce nu e tocmai foarte departe de adevar, dar iar ma incurc in teorii!

logica tinde sa vireze spre dreapta lasandu-ne undeva, pe un drum judetean la o borna intermediara, poate la trei sau la patru sute de metri....cu un sir de copaci mai mult ciopliti decat aranjati pe o parte si pe alta a drumului, evident privati de sursa lor de viata, frunza. si cat vezi cu ochii in jur un pamant plin de buruieni care parca-si asteapta cu dor si rabdare omul care stie ce sa-i faca si cum sa profite de potentialul sau! dar pamantul n-are voce, asa-i? cate ar spune daca ar avea cum..cate a vazut, cate a simtit si prin cate a trecut...imi aduce aminte de bunici, sau de stra-bunicul pe care l-am prins in viata si care-mi spunea cum a scapat de bombardamente in 1917..ce an...ce vremuri...ce oameni! si totusi totul e uscat, doar vine iarna, ne pregatim sufleteste sa induram frigul si odata cu el si petrecerile zapezii, in general fara zapada, dar totusi asociate cu patura asta alba si pufoasa care in bucuresti capata diverse culori ciudate cu trecerea orelor...si revin la cere fara glas care ne-ar spune atatea...de ce n-avem un dictionar, nu ne-ar fi mai usor sa gestionam toate daca am putea sa vorbim cu ele? sau comunicarea in loc sa ne fie un atu devine o lipsa pentru majoritatea aflata in criza de materie cenusie si de capacitatea de corecta articulare si acordare din punct de vedere sintactic si morfologic? minunea literei "k"....dumnezeule!!! apogeul comoditatii, si da! al prostiei!!! oarecum asociate! uita-te in jur! toate vorbesc!

regret!

cum iti dai seama ca nu mai e cazul sa pierzi vremea de pomana? defapt ce faci sa treci peste o dezamagire...ca doar toti promit luna de pe cer...dar din fericire pentru univers luna inca ramane la locul ei! naivitatea asta...luata ca defect de personalitate...trage dupa ea multe usi inchise..si dezamagirea nu pierde vremea...o auzi..te suna, iti bate la usa..nu intarzie niciodata! dar astia suntem, ce sa facem daca nu ne putem schimba indiferent de vointa noastra si de ceea ce ar trebui sa fie normalitate! deseori, in istoria noastra ne-am lovit de alegeri proaste care, evident, s-au intors impotriva noastra si, poate, pe unele le regretam si acum, poate cei care au ales nu prea mai au viata sa le regrete, dar cu siguranta au lasat mostenire acest nod in gat, iar noi inca o data trebuie sa ne impacam cu soarta si sa caram crucea alegerilor altora! dar ce facem....ce atarna mai greu? ce vine din urma sau ce provocam noi? ma gandesc ca pe ale noastre le mai putem schimba pe cand ce-am mostenit...ramane neschimbat! acum hai cu mainile in san! nu avem de ales, nu avem ce sa facem...unii se complac, altii pleaca, altii profita! nimeni nu sta! toti suntem implicati fie prin nepasare, nesimtire sau frica! eu zic ca am ales prost, ca am vazut lapte si miere...si da! am dat vrabia din mana....va trebui sa ma impac cu chestia asta! a vazut cineva vreo vrabie libera?

pe loc

si uite asa mai trece o zi...viata nu ne iarta, asa-i? multe amintiri azi..mai bune...mai rele...oricum nimic de povestit la nepoti...decat poate ca pe vremea mea masinile se parcau pe langa trotuar pe strada mea, nu urcate pe trotuar ca in acel ipotetic viitor....cert e ca de maine ne intoarcem la asfaltul nostru, la nasul pe b1 si la ce mai stim noi sa facem! la eterna intrebare "auzi, mama ta mai mananca fan?" la radioruri pirat si la promovarea inculturii...cu asta ne pricepem cel mai bine, oare maine o sa fie o editie speciala la fata de la pagina 5? sau o sa fie iar ceva relativ plictisitor?

vreau ceva deosebit, sa-mi bata inima...sa conteze, sa visez iar, si vreau sa fie si inghetata.....de vanilie...cu caramel...da sa fie si ceva ciocolata..si stafide, da! stafide, sau poate cirese! si-mi mai este dor? imi e dor de iovan, sau macar de altul...o crima dinasta pe fata, sa simtim iar ca traim in state si ne protejam proprietatea fie ca e vie sau pur si simplu locuinta noastra..sa mai vina unu' cu trancanu' sa-l mierleasca pe altu' cu simpla scuza ca i-o tragea nevestei...hai frate sa mai traim si noi, ca devine plicitistor...iar nu mai avem motive sa deschidem televizorul...si sa lasam o data toate grupurile astea aberante de pe facebook...sa fim seriosi...nimeni n-o sa opreasca interceptarea convorbirilor telefonice doar ca exista pe facebook un grup de 6500 de useri intrun grup care scrie stop inaintea actiunii pe care o intreprind!

naivitate sau pur si simplu o facem pe prostii? ramane o dilema...pentru ca e de neinteles cateodata cum naiba aceste doua metode se combina lasand spectatorii intrigati si nu in ultimul rand datori cu un kilogram de rosii stricate aruncate catre scena...

hai sa dam mana cu mana

si cum tara asta si-a insusit ca sport national plansul de mila, peste cateva ore, noi...masele, urmeaza sa ne deplasam catre sectiile de votare arondate sa ne punem stampila in dreptul celui despre care noi credem ca ne va salva! doar ca, noi romanii, uitam un mic detaliu...si anume faptul ca noi nu prea vrem sa fim salvati pentru ca n-am mai putea sa ne plangem de mila, adica, cum ne mai manifestam noi ca o ducem rau, cum ne mai smulgem firele de par ramase din cap cand nu stim cum va fi ziua de maine.....si cel mai rau...ce o sa facem noi cand n-o sa mai avem pe cine sa injuram, despre cine sa comentam sau pe cine sa dam vina ca noi, romanii, inca o data suntem pe primul loc numai la fapte rele si la lucruri nerealizate, cand altii prospera de pe urma noastra si noi niste comozi preferam sa parlamentam....sa fim seriosi! problema nu e cu cine vom vota, pentru ca indiferent de urmatorul nostru presedinte noi ne vom complace in starea in care ne aflam pentru ca e mai bine sa comentam decat sa facem ceva sa mearga. asadar, daca de maine am incerca sa fim mai buni, mai intelegatori, mai corecti si mai putin falsi..cu siguranta am progresa pe plan personal si apoi daca ne-am implica mai mult in ceea ce facem, nu doar in a astepta remuneratie, in a pandi ziua de salariu cu siguranta s-ar schimba mai multe...dar nu prea avem ce face..pentru ca tot timpul e mai bine sa faca altul toata treaba pentru noi in timp ce noi il putem critica pentru ca nici macar nu ne-am obosit sa explicam ce vrem...cati dintre noi stiu clar ce vor, nu de la cei din jur, dar de la ei insisi? ramane o intrebare! si inainte sa aratam cu degetul hai totusi sa aruncam o privire sincera in oglinda si sa ne intrebam "ce pot sa fac eu ca sa fie mai bine" nu depindem de un presedinte, nu depindem de nimeni!

pas cu pas

si inca o data se face zi peste noapte si asa mai departe, un ciclu crud, real si de fiecare data prezent! nu fac decat sa ma gandesc...si imi iese...la ce ma gandesc? ooof doamne cate ar fi....totul devine plictisitor si lumea in jur parca se misca prea incet...pentru ca nu exista acel "sau ma misc eu prea repede". daca ma plictisesc repede? depinde! daca am rabdare? destula incat sa ma impac cu plictiseala! daca am planuri? evident! dar daca spun si asta chiar ca nu mai am secrete si cum se stie, orice lucru descoperit complet nu mai prezinta interes! e vorba la un moment dat de imnul ala...de sunetul ala care te face sa ridici capul, sa auzi...frate asta-s eu..sa tragi aer in piept si sa te duci cu capul inainte...de pierdut n-ai ce sa pierzi atata timp cat cei care incearca sunt apreciati in defavoarea celor care se multumesc sa stea la adapostul sigurantei..acum nu stiu cum s-o descriu...totusi niciodata n-a fost acuzat cel care incearca! reusita vine doar ca o aprobare...ideea e sa nu ramanem orbi!

incurajare

uneori simplitatea lasa noduri in gat, imprastie lacrimi pe obraz, face fiori pe sub piele! doar ca de cele mai multe or ignoram simplitatea! ne complicam in lucruri atat de complexe incat uitam de unde am inceput pana sa terminam.....stiu..e ca o telenovela proasta despre care uiti cum a inceput inainte de ultimul episod..in rest nu mai conteaza...si timpul trece...dupa care ne intrebam ce s-a intamplat si de ce n-am profitat de ocazia care acum 100 de episoade ne-a intins o mana...nu doar o data a trecut autobuzul pe langa mine si nu doar o data am luat altul crezand ca ajung in acelasi loc...nimic nu e corect...trebuie totusi sa ne mobilizam si daca e cazul la un moment dat sa rupem tocul ala de cate ori dam cu capul in el..adica ori se duce tocul ori devenim batuti in cap...macar atunci avem o scuza...si ramane datoria noastra sa incercam!

editie limitata

privesc omul fara inhibitii, apoi judec fara prejudecati! intre timp descopar lucruri ascunse, aflu nume, relatii, conexiuni si posibilitati.....da da..sunt un mic detectiv social care oricum discrediteaza pe oricine doar de dragul discreditarii sau din lipsa de ceva concret de facut...pentru ca da! menta pe care o frec eu este mult mai selecta decat menta frecata comun de ceilalti...recunosc..nu e menta bio, sau bio-menta..habar n-am care-i definitia corecta...probabil sta in baliga in care creste...dar ma rog...depasim momentul frecatului mentei! e greu sa n-ai un filtru propriu atata timp cat ai o identitate...evident daca iti place florin salam atunci pentru tine compania nut-line ar trebui sa fie cel mai al dracului concern in timp ce un admirator al satanei pur si simplu vrea sa-i omoare pe toti..si nu in ultimul rand aceasta noua pseudo-specie de om preluat de afara si dat prin sosul mioritic apoi ingrijit atent si numit dupa o tona de make-up si oja neagra "EMO"...oameni cu probleme exista peste tot, unii chiar au probleme reale...fie ca-s psihice fie ca sunt de natura materiala...unii se cred copaci, altii se cred animale si isi asuma dreptul de a abuza si maltrata sexual alte animale...iar altii pur si simplu fura din cora si carrefour pentru ca altfel nu ar supravietui! si e treaba lor....pentru ca suntem in vremuri grele de criza, ar zice unii...si cu toate astea parca totul e permis...desi societatea este un fel de mega-cloaca unde laitmotivul se materializeaza, simplu si exclusivist in a plange de mila celor neputinciosi...fizic, psihic sau moral! dar ii plange cineva de mila unui om bogat care in acest moment sta singur pe intuneric in casa...eventual cu un deget in gura si se gandeste ca e singur pe lume si marcat pe viata de atrocitatile si abuzurile din copilarie...sau pe geniul ala care in anul 2 de facultate l-au angajat aia la google cu norma intreaga si el s-a dus...s-a dus ca e bine la google...dar cand se gandeste ca ma-sa care are undeva la 55 de ani se lauda cu el la prieteni gen "baiatu meu ala micu...marinel...lucreaza la gugal" si prietenii, afectat de o lipsa de informare impamantenita printre muritorii mintiti ani de-a randul de alte iliescu si alti '-esti' se uita precum vitelul langa muta si se gandesc ca gugal asta o fi vreo fabrica noua de iaurturi sau mai rau de cartoane de oua...deci da! asta e conditia cu care se confrunta societatea...dezinformarea si proaspata aculturalizare combinata cu stirile de la ora 5 si posturi tv gen kanal d si acasa tv unde mondenul este depasit de digestie iar gura cascata este chiar un sport national...ma inspaimanta...mi-e greu sa nu ma gandesc ca peste cativa ani singurele motive pentru care marii creatori ai acestei tari nu vor mai fi recunoscuti pentru operele lor ci vor fi tinuti minte doar datorita bancnotei pe care sunt imprimati ar fi diversi trend setteri sau cum mai vreti sa le spunem care ne spun noua ca e mult mai bine sa idolatrizezi penibilul facand posibil accesul in casele noastre prin intermediul undelor proiectate cu tehnologie HD e diverselor scenarii gen "nora pentru mama", "fermier caut nevasta" si ce emisiune mai are laura andresan...sau sa nu mai zic de capodopera celor de la b1 cu vesnica cacofonie monica columbeanu...dar din nou...cine sunt eu sa judec si sa contesc alegerile celor din jurul meu fara de care poate mi-ar fi ceva greu sa nu ma urc in autobuz....

e altceva?

nu-mi plac oamenii care nu traiesc clipa...care oricum traiesc intro negare constanta...care stiu sa spuna doar ca e prea frumos sa fie adevarat...care privesc consecintele ca pe limitarea oricarui drum visat...care spun ca mai bine sa nu stii decat sa pierzi...ei bine...oameni buni..aflati ca viata iti mai da si sanse sa fii fericit...dar multi pierd ca prefera sa se straanguleze cu o cravata si sa se multumeasca cu o ora pauza de masa, eventual si un concediu undeva in turcia sau pe unde dracu se mai duce toata lumea in vara respectiva...pentru ca asta e ideea..suntem atat de limitati incat ne mutam toti intrun singur loc...anul asta mergem la nustiu ce turci, maine la bulgari...la naiba...suntem o mare turma, asta suntem!!!! o sa votam cu totii...dupa care o sa ne plangem cu totii!! dar vom muri fericiti ca intre 12.30 si 13.30 eram liberi sa mergem undeva sa ne luam un sandvis cu sunca.....

shades of grey

vine anotimpul fericirii...impreuna cu frigul si mizeria sa...hey, at least i'm optimistic about it! nu ca n-as avea de ales...dar imi place sa aleg ce-mi place...evident n-ar fi prea multe de spus cu privire la chestia asta....iarna, frig, poate zapada(sper!), intuneric, craciun...cadouri, mancare...inca niste mancare..numai mancare!!!! dupa care o saptamana de betii cu ocazia noului an...dupa care revenim la ce stim sa facem mai bine...adica sa traim pentru ziua de maine! din nou, nu ma plang...mai bine sar pe geam decat sa ma plang...dar nici n-as sari pe geam...devine ametitor cercul asta..si eu chiar stau jos..

inevitabil imi car crucea, desi nu o privesc ca pe o povara si totusi sper cand ajung in varful dealului sa nu fiu rastignit pe ea..nu sunt magician, si nu port palarie, nu fac minuni...doar imi pun intrebari, dupa care intrun fel sau altul le caut si raspunsuri...cred ca e cel mai tare quest...si dupa ce am raspunsuri..mai mult sau mai putin satisfacatoare incep sa creez scenarii...and it's all downhill from there...

daredevil

indrazneala, nu? tupeu...teribilism..inconstienta...da ma caracterizeaza..ma deosebesc...ignoranta? imaturitate? iresponsabilitate? timiditate? incredibil...dar si astea se regasesc in mine...ce cauta acolo? ele stiu...uneori e frumos sa faci lucruri simple..fara implicatii..fara complicatii...imi mai aduc aminte ca totusi viata e frumoasa...si ea..ea nu-mi provoaca decat nopti nedormite....

teorie

divinitatea ne-a dat noua, muritorilor, ciocolata sa fim si noi un pic mai fericiti...sa zambim in zilele grele...si sa ne bucuram copii fiind de splendoarea ei...unii au facut-o alba, altii neagra...altii cu bule, altii cu stafide...ok..sa recunoastem..cand pui ceva in ciocolata..parca iese mai buna...dar de ce? pentru ? de ce in numele lui dumnezeu si al maicii domnului si tuturor celorlalti sfinti pe care ii mentionam cand ne uita tot el..dumnezeu undeva la un semafor prin orasul asta uitat de fericire numit bucuresti...de ce sa scoti zaharul din ciocolata? cine a facut greseala asta...pentru cine pedeapsa asta...pentru mine..e ca si cum ai spune...va dam apa, dar fara oxigen...sau...va dam o masina..doar ca fara roti...cel mai bun lucru e scos din cel mai bun lucru si ramanem cu o nenorocita de marmota care oricum e somera dar care pe vremuri invelea un amestec de lapte cu cacao...urasc produsele dietetice...de ce? simplu! pentru ca scot ce e bun din ce e bun..pentru ca scot tot ce da gust...ati incercat vreodata vre-un iaurt dietetic? sau branza de vaci dietetica?
EXACT...n-au nici-un gust...se pare ca din ce in ce mai repede evoluam spre momentul in care vom avea mancare fara gust...si atunci nu va mai conta nimic..singurele mici bucurii pe care le putem avea vor exista pe site-uri porno evident mult prea scumpe pentru multe persoane...infractionalitatea va creste...crimele la fel...accidentele rutiere, nu mai zic...avioanele? cad! trenurile? deraiaza! vapoarele? care vapoare? pana si hidrobicicletele din herastrau vor schiopata!!! puneti frate zahar in ciocolata, nu vedeti ca provocati sfarsitul lumii???

dovezi de gandire...

oare exista un razboi subteran crunt intre mcdonald's si kfc? oare cand se intalnesc doi casieri unul rosu-galben si celalalt ros-albastru se iau la bataie? se lasa cu scantei si cu dosar penal? sincer...e o simpla curiozitate...oricine si-o permite! adevarul e undeva pe o strada intunecata unde o aripioara de pui la numai un leu cincizeci se bate cu un incredibil hamburger la super pretul de trei lei...viata e cruda...in timp ce alimentatia e deep-fried...si nu..n-am in plan sa tin un monolog in care sa spun cat de nesanatos se mananca la unii sau la altii...sincer? e treaba lor, personal ma gandesc la tot felul de brand-uri concurente si sunt tare curios daca angajatii lor sunt atat de incarcati spiritual incat ar lasa la o parte orice lipsa de umanitate si s-ar hacui cu bestialitate dintro ura innascuta pana unul din ei cedeaza...visceral! e oare cineva dispus sa moara pentru trade-mark-ul sau registered-ul brandului care ii alimenteaza visele la o cariera lunga si performanta fara riscuri prea mari daca treci peste accidente de munca cu ulei incins si obezitate? sau am mai intalnit o atitudine...gen...ce fraier e ala..bea pepsi? WTF??? cred ca sunt atat de indignat incat daca-l vad maine pe strada pe unul incaltat cu nike...nu stiu ce-i fac.."adidas frate! mortii tai de ne-nteles!"....imi si imaginez o lupta intre fanii salamului de sibiu cu iubitorii de sunca de praga....sa nu mai zic ca se bat astia dintre brutarii...sau...rama..nu delma...ba rama rama rama....deeeeelmaaa!!!

din lumea celor necuvantatoare: moartea caprioarei

la umbra unui fir de iarba 2 furnici impart un bob de mac.....undeva in largul ocenului atlantic un casalot saliveaza in jurul unei balene care inoata unduitor...in pacarea de la mcdrive-ul din jungla leul sta tolanit pe spate dupa ce s-a luptat cu un meniu big-tasty in timp ce o antilopa isi termina salata de cruditati...in partea cealalta a junglei o maimuta viseaza la shake-ul de banane care odata era oferit de cei de la mec, si ca razbunare bea un pepsi twist la kfc....intrun acvariu destul de mic un peste sanitar mananca....pe faleza din constanta un pescarus cotrobaie tacticos prin nisip in timp ce un stol de cocori isi urmeaza destinatia sudica...un castor oarecare isi construieste barajul iar o randunica zgribulita isi ajusteaza cuibul pentru iarna grea ce se anunta...elefantii..ei bine elefantii merg agale mancand absolut tot ce le trece prin cale...un leopard plescaie satisfacut..saracul bizon...undeva intro curte la tara 4 purcei deranjeaza zgomotos discutia unu cal cu o vaca in timp ce niste gaste beau apa insetate...e joi dimineata si o musca bazaie...sacaitor! pe malui unui lac o rama se trezeste infipta intrun ac...ce cruda tortura pentru a ajunge la un peste! la televizor un golden retreiver induioseaza privirile audientei...la radio romania actualitati se anunta cursul dunarii! leka noshti detza!!!!

explicatie

seara....se face un pic mai frig...suntem un pic mai realisti...acum, absurd ar fi sa ne imaginam un miriapod dependent de heroina....ciudat nu....e tocmai o imagine incurcata dar cu siguranta ridica multe semne de intrebare! dilema...ce ne-a facut sa progresam...dilema....ce ne-a facut sa ne-ntrebam...sa elucidam mistere...sa invingem mari si aparente...suntem o specie de provocati si de provocatori...de instigati dar si de instigatori, de asemenea de manipulati si manipulatori...toti suntem in anumite momente intro parte sau alta a baricadei...pe un front sau pe celalalt....life is all about takin sides, and chances.....cine intelege cat mai repede ca, totusi, dupa riscuri se gasesti fie satisfactii fie lectii invatate...intelege ca de pierdut se pierd prea putine...si toate materiale...care vin inapoi...daca ne pierdem zambetul...castigam riduri? merita pretul asta?

addendum

asa...pune un gand pe noapte, o speranta pe zi, si cate o ora de imaginatie...si spune-le "fel de a fi"...ce se intampla? discutam de hipioti sau doar de optimisti? care-s mai fericiti? pentru ca intrebarea asta "exista fericire?" mi se pare un pic exagerata...ti-o poti pune cu pistolul la tampla, sau pe marginea podului sau de ce nu, in timp ce o faci pe micul arhitect cu lama pe antebratul stang...dar sa nu mai vorbim de sinucideri..they just make me sick....

alege o zi din viata in care ti-ai simtit inima batand cu insistenta, mai vrei asa ceva? evident, as zice! sunt multe flori pe lumea asta, frumusetea si viata limitata le aduna pe toate, pentru ca ce e frumos se duce, poate o morala rasuflata, dar cel mai bine profita de ea cat timp iti e la dispozitie...dupa aia n-o sa spui decat ceva despre un fel de a fi si despre ce-ti provoaca sila!

from the zone where normal things don't happen very often

in tara minunilor e liniste, toti s-au dus unde au vazut cu ochii...se lasa seara...a venit si iarna...de undeva departe se aud franturi din green day...da! the boulevard of broken dreams! parca nici pestii nu mai clipesc, stau atenti sa auda de unde vine zgomotul...pe care oricum nu-l inteleg...mai bat niste clopote si in surdina ticaie un ceas! o sticla goala, un pahar plin si unul gol, o tigara aprinsa si 2 monede de 50 de bani, o mica avere as zice! in rest liniste, la un colt de strada suprapus unei iesiri dintr-o benzinarie o masina toarce asteptand sa-si reia drumul spre destinatie! destul de vag....de la o fereastra se vede o lumina...o persoana sta intinsa in pat si se gandeste la ziua care tocmai a trecut....trage linie..se gandeste ca aproximativ jumatate a dormit si cand s-a trezit in loc sa fie dimineata ceasul arata 18.39....moment in care si-a propus autodepasirea...

intre saltea si patura...

o floare, un crin, parfumul cel mai fin!

aberez cu un scop clar si precis, jur ca am sa beau in cinstea zilei in care am sa aflu cum sta treaba cu scopul asta....pana atunci inot in marea asta de ignoranta care sunt eu! nu ma mai tulbura aflarea unor vesti, sincer nu ma mai mira nimic...toate pur si simplu se intampla! ma bucur totusi ca-mi mai suna telefonul...vine iarna..lumea isi face planuri pentru sarbatori...ma simt ciudat, atata timp cat n-am stiut niciodata dinainte de craciun ce fac de revelion...dar ma rog, astea fac parte din organizarea proprie!

se pare ca de cateva zile am un job nou, acum ramane de vazut cat de frumos e si sper din toata inima sa existe intelegere si rabdare, din partea mea, evident! investesc multa speranta in tentativa mea de reusita de aici, in mintea mea se invart multe ipoteze, la naiba! i'm big enough to do it!!!

maine pe vremea asta o sa fie fun...deabia astept!

cronica unei adolescente neterminate...

o chitara...defapt, un solo de chitara...asta parca aud mai mult decat nelamuririle din capul meu...si totusi de unde atatea dileme..traiesc intre patru pereti iar lumina se aprinde de undeva din afara...optimism...il tin langa mine...o sa fie bine, nu? prea multi imi contesta deciziile sa n-am si eu un pic de indoiala...imi pierd dorintele printre atata dezaprobare...nu vreau multe lucruri...dar le vreau...la naiba...tre sa-mi iau geaca...distractiv asa, la cumparaturi...cui nu-i place sa cheltuiasca bani..nu-l cred...ori minte ori e vre-un personaj ciudat de-al lui caragiale...dar nu asta e esenta...teribilismul asta infantil(pleonasm?...poate) aduce pe unii in diverse praguri ale diverselor disperari...unii rup petale din flori..altii rup pagini din reviste, altii fire de par...altii rup oameni in bataie sub eterna protectie a etichetei de jandarm...altii o rup pe manele..si preferatii mei se rup singuri...you know what i mean...dar nu e bine sa alternam asa de la violenta la fericire si la pace...ca dau in noi si hipiotii si soldatii...ascultam o melodie zilele trecute si un vers mi-a atras atentia....citez "nu sunt rasist sau nazist sau un marin pierdut, care ar trage in copii c-are copii de crescut"...in fine...ma amuza...acum se face noapte...se prefateaza in nou rasarit incarcat de sperante si de zambate....doamne cat iubesc viata...